Cum a luat o firmă românească țeapă de la Van Oord. Ce spune instanța

O firmă românească reclamă că a luaț țeapă de la Van Oord și a ajuns în instanță pentru recuperarea pagubei.

Este vorba despre SC Comprest Util SRL, care a emis o factură către Societatea de Construcții și Transporturi S.A. (SCT) București, în valoare de 3.950.026,16 lei, după executarea lucrărilor la extinderea digului din port, lucrare care a costat 170.450.084 de euro, din care 145.680.660 de euro reprezintă finanţare nerambursabilă din Fondul de Coeziune.

Care este implicarea Van Oord? Simplu.

Între cele trei firme menționate există un acord tripartid care spune, pe scurt, că dacă SCT nu poate plăti, din motiv de insolvență, de exemplu, Van Oord se obligă să plătească factura către Comprest Util. Detalii puteți citi mai jos, în acest articol.

Pentru că societatea din Constanța nu și-a primit banii, deși a executat lucrarea cu două luni înainte de termen, a depus o acțiune în instanță, așa cum era firesc. În acest punct, menționăm un lucru important: dacă nu și-ar fi îndeplinit sarcinile asumate prin contract, Comprest Util ar fi fost obligată să plătească penalități de până la 50.000 de euro pe zi. În cazul de față, după executarea unor lucrări de calitate, firma din Constanța nu numai că nu și-a recuperat cei aproape 4 milioane de care spuneam, dar a și plătit, pentru ei, TVA, precum și taxe și impozite la stat. Per total, circa 40% din această sumă, adică 1,6 milioane lei, au reprezentat bani pe care a trebuit să îi plătească, ceea ce ridică paguba totală la o sumă mult mai mare decât cea inițială.

Un alt lucru de atrage atenția: firmele românești, când participă la licitații, trebuie să depună scrisori de garanții, care sunt executate la cea mai mică abatere, pe când multinaționalele sunt tratate cu mănuși de statul român, deși majoritatea covârșitoarea a taxelor și impozitelor din România le plătesc firmele românești, nu cele străine, care, în general, își repatriază în bună măsură profiturile.

Ne întoarcem la proces. Într-un termen recent al cazului, la Tribunalul București, judecătorul sindic spune un lucru important, care este consemnat ca atare de instanță.

„Judecătorul sindic observă în speță, la momentul deschiderii prezentei proceduri nu se mai constată existența în patrimoniul debitoarei SCT a unui drept de creanță către SC Comprest Util SRL. Mai exact, în conditiile în care Van Oord, în mod eronat ar înțelege să vireze suma datorată către SC Comprest Util SRL către SCT, acesta din urmă o va primi în calitate de detentor precar al acesteia. Pentru acest motiv nu se poate avea în vedere nici măcar înscrierea unei creanțe afectată condiție”, se arată într-o motivare a Tribunalului București.

„Detentor precar” înseamnă „cineva care deţine un lucru stăpânindu-l fară intenţia sau voinţa de a efectua această stăpânire pentru sine, de a se purta cu privire la lucru ca proprietar sau ca titular al altui drept real.”

Acest lucru înseamnă că instanța recunoaște că nu SCT este datoare Comprest Util, ci Van Oord. Olandezii nu au recunoscut însă datoria în instanță, deși există un acord tripartid prin care și-o asumă.

Iată cum s-a ajuns aici. Licitația organizată de beneficiar, ABADL, a fost câștigată de asociația Van Oord – Societatea de Construcții și Transporturi S.A. (SCT) București, in calitate de antreprenor general. Lucrările au început în vara lui 2014. Asocierea a apelat la firmele românești pentru furnizarea de materiale și punere în operă. Mai mult, Comprest Util deține și licența pentru prefabricate, obținută de la un institut de renume din Franța, CLI, fiind singura companie care avea dreptul să le folosească la această lucrare.
Van Oord a ales, indirect, să nu încheie contracte de subantrepriză, pentru ca un subcontractor să nu poată intra la masa beneficiarului. Astfel, Van Oord a girat, indirect, încheierea unui contract de furnizare materiale cu punere in opera cu societatea Comprest Util, firmă care a mai lucrat cu Van Oord la extinderea digului de larg din Portul Constanța și care a lucrat bine, dovadă că a fost bonificată de către firma olandeză.
Inițial au fost încheiate patru astfel de contracte cu societatea Comprest Util pentru zonele Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud și Eforie Nord, însă probabil pentru ca societatea Comprest Util sa nu apară că a efectuat toate lucrările de protecție pe tot litoralul, Van Oord a dispus rezilierea a doua contracte, respectiv cele ce priveau zona Tomis Sud și zona Eforie.

Pe parcursul derulării proiectului au apărut probleme cu bonitatea asociatului Van Oord, respective SCT – Bucuresti SA. În paranteză fie spus, SCT a fost si este deținută de Horia Simu, celebru pentru implicarea în scandalul retrocedărilor, persoană care a intrat la Beciul Domnescu în urma acuzațiilor DNA. SCT a intrat în procedură de insolvență. Pentru că în aceste condiții Comprest Util nu mai avea siguranța că va fi plătită, a cerut garanții de la Van Oord. Pe 22 decembrie 2014 lucrările au fost sunt sistate de catre Comprest Util, evident, cu notificare prealabilă. Pe 27 ianuarie 2015 se încheie un acord tripartid, între Van Oord, SCT și Comprest Util, în care se scrie clar, la art. 1, că ”în cazul în care SCT nu își îndeplinește obligațiile de plată către Comprest Util rezultate din contractele de furnizare, în termenele de plată stabiliate conforma acestora, deoarece se alfă într-una din situațiile următoare: împotriva SCT s-a deschis procedura insolvenței; SCT a intrat în procedura falimentului

Van Oord, în calitate de leader al Asocierii Van Oord – SCT se obligă, în conformitate cu prevederile legale, să depună toate diligențele pe care le consideră a fi necesare pentru a se asigura că din plățile făcute de către beneficiar către Asocierea Van Oord – SCT, SCT își va îndeplini obligațiile de plată conform contractelor de furnizare către Comprest Util, în termen de 14 zile, în caz contrar Asocierea Van Oord-SCT, prin liderul său Van Oord, se obligă să îndeplinească, în următoarele 3 zile lucrătoare, obligațiile de plată pe care SCT le datorează către Comprest Util, conform respectivelor contracte și în limitele prevederilor legale”. Clar, nu? În aceeași zi, 27 ianuarie 2015, Comprest Util reia lucrările, dupa care plățile, pentru lucrarile executate in baza acestui acord, de aproximativ 80.000.000 lei, sunt efectuate de catre Van Oord. Mare parte din lucrări au fost făcute de Comprest Util din fonduri proprii, iar la final, din restul de plată de 38 de milioane lei, a primit numai 34 milioane. Diferența de 4 milioane, care este justificată prin facturi semnate și asumate, cu devize de lucru aferente valorilor respective (adică materiale, manoperă, utilaje), devize accetate, nu a mai fost achitată, după cum vă spuneam.

În iunie 2015, Curtea de Apel Bucuresti desființează sentința inițială a Tribunalului Bucuresti de deschidere a insolventei SCT si dispune conexarea cauzei la un alt dosar de insolventa aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti. Creditorii SCT incep sa bata la usa beneficiarului si liderului Antreprenorului, Van Oord. În aceasta situatie, Comprest Util sistează din nou lucrările și cere garanții de plată de la Van Oord. În iulie 2015 se semnează actul adițional nr. 15 la contractul de consorțiu dintre Van Oord și SCT, prin care s-a convenit că Van Oord va plăti furnizorii în baza unor instrucționări de plată emise de SCT.

Prin aceasta noua conventie s-a ajuns ca garantia de plata sa acopere și perioada în care SCT nu este în insolvență, fiind menita sa completeze Acordul trpartit din ianuarie 2015. In baza acestei conventii, Comprest Util reia lucrările și, culmea, le termină cu două luni înainte de termen! Prin urmare SCT semnează centralizatorul fără să facă nicio obiecție și îl trimite către Van Oord, care îl acceptă. Pe 10.12.2015, SCT și Comprest Util semnează un act adițional la cele două contracte, prin care s-a convenit procedura ultimelor trei plăți in valoare de 38.000.000 lei. In acest sens au fost emise 3 instructionari de plata catre Van Oord, din care au fost achitate doar doua, ultima instructionare de plata in suma de 3.950.026,16 lei fiind tergiversata si in prezent la plata de catre Van Oord, desi toate conditiile de plata au fost indeplinite inca din 29.12.2015, banii aflandu-se in permanenta in conturile Van Oord, urmare platilor facute anterior de catre beneficiar.

Între timp, SCT intră din nou în insolvență, condiție în care Van Oord nu face ultima plata, desi prin Acordul tripartite o astfel de obligatie intra in atributiile acesteia in mod expres. Legea insolvenței nu interzice plata facturilor emise înainte de intrarea în insolvență. Van Oord, prin casa de avocatură D&D David și Baias SCA, spune că ”atât timp cât administratorul judiciar al SCT, Consulta 99 SPRL, nu a aprobat executarea instrucțiunii de plată, în baza prevederilor sale conferite de Legea insolvenței, subscrisa nu are posibilitatea de a ignora poziția reprezentantului SCT, Acordul Tripartid din data de 27.01.2015 neavând relevanță în cauză. Ignorarea instrucțiunilor date de administratorul judiciar ar pune Van Oord în postura de a-i fi atrasă răspunderea juridică pentru plățile astfel efectuate.” Să traducem: Van Oord spune că acordul tripartid, semnat și asumat chiar de ei, pentru astfel de situații, este hârtie bună de aruncat la gunoi.
În aceste condiții, Comprest Util notifică, atat beneficiarul si antreprenorul, atenție, că își rezervă dreptul de proprietate asupra materialelor folosite pentru lucrare, dacă se tergiversează plata, în limita creanței existente – 3.950.026,16 lei (deci o foarte mică parte din totalul contractului, de peste 145 milioane euro). Adică oamenii spun că își vor lua înapoi o parte din Acropodele si piatra furnizata si pusa in opera, pentru că este a lor și nu a fost plătită.

Pare logic și legal să iei înapoi un bun care este al tău (pentru că, până nu este achitat, este al tău). Iată ce răspund avocații olandezilor: ”În ceea ce privește amenințările privind ridicarea materialelor furnizate, vă aducem la cunoștință că, în conformitate cu prevederile Codului Civil, nu sunteți îndreptățiți să invocați, față de lipsa raporturilor contractuale, nici față Van Oord, nici față de beneficiar, dreptul de rezervă a proprietății sau vreun alt drept de garanție, orice dispută de plată putând a fi rezolvată doar cu SCT. În acest sens, din dorința de a evita o situație neplăcută, vă aducem la cunoștință că prin această conduită deveniți pasibili inclusiv de sancțiuni penale” Deci: dacă oamenii își iau înapoi bunul lor, neplătit, riscă închisoarea. Avocatul mai spune că nu există raport contractual între Van Oord și Comprest, astfel că societatea românească nu este ”îndreptățită să exercite presiuni asupra Van Oord”, și că toate pretențiile de plată ale Comprest trebuie adresate direct debitorului, deci SCT.

Comprest Util nu dă înapoi și notifică și beneficiarul, Apele Române, că dorește să își ia înapoi parte din materialele folosite. La data de 10.02.2016, beneficiarul organizeaza o întrunire pe aceasta tema, activitate la care reprezentantul Van Oord, ing. Marius Stamat, ignorând realitatea convenita, nu a dorit sa participe la aceasta activitate, rezumându-se la a trimite un punct de vedere scris in care, în mod ambigu, precizează ca societatea olandeză nu face parte din acest litigiu, omițând faptul ca tocmai se afla intr-un astfel de litigiu aflat pe rolul Tribunalului Constanta, cu prim termen in data de 29.02.2016.
Intrucat a fost epuizata calea amiabila de solutionare a acestui litigiu, careia Van Oord nu a dorit sa-i dea curs, si pentru a rezolva situația mai sus prezentat, într-o prima faza Comprest Util a apelat la instanța de judecată.

Așa cum este normal, am cerut un punct de vedere și olandezilor de la Van Oord, referitor la toată această poveste. Răspunsul a venit prompt, din partea lui Robert de Bruin, Head Corporate Communication & Markets al Van Oord Dredging and Marine Contractors bv. Iată răspunsul în original:

„We have successfully completed the beach nourishment and protection works in Constanta end of last year and we are aware of the conflict Comprest Util has addressed with the court. However as long as the conflict is under court we are not able to provide any information on this subject. Ee hope you understand our position.”

Deci, Van Oord spune că a încheiat cu succes, anul trecut, lărgirea plajelor și lucrările de protecție în Constanța, și că reprezentanții companiei sunt conștienți de existența unui litigiu pentru care Comprest Util s-a adresat instanței.

„Cu toate acestea, atât timp cât există un litigiu în instanță, nu putem oferi nicio informație referitoare la acest subiect”, spunea Robert de Bruin.

Un alt lucru a atras atenția la acest proces. Deși era ultimul proces al zilei, în sala de judecată a venit și a stat, preț de circa jumătate de oră, și avocatul Ionel Hașotti. Acesta nu avea calitate procesuală, dar a ținut să fie prezent la termen. Evident, ședința fiind publică, nimic nu îi interzicea acestuia să fie acolo. Ne întrebăm însă de ce a fost prezent, știute fiind disputele pe care clienții săi le au, în alte spețe, cu omul de afaceri Grigore Comănescu. A fost o încercare de intimidare a acestuia sau a magistraților, o coincidență, un moment de odihnă după o zi lungă? În timpul procesului a apărut în sală și Maria Verioti, fostă șefă a Secției Comerciale a Tribunalului Constanța. Nu e prima dată când se întâmplă acest lucru, observam aceasta și la un termen din aprilie 2016, de exemplu. Cabinetul de avocat ”Maria Verioti”, scriam atunci, și Cabinetul de avocat ”Marin Voicu” au încheiat, în februarie 2013, un contract de locațiune cu Van Oord Dredging and Marine Contractors. Van Oord a închiriat o clădire situată în strada Arhiepiscopiei un imobil cu subsol, parter, două etaje și pod, de la cei doi. Cuantumul chiriei stabilit prin contract este de 7.000 de euro pe lună, la care se adaugă TVA.

Anul trecut i-am luat un scurt interviu pe această temă și proprietarului Comprest Util, omul de afaceri Grigore Comănescu. Iată ce ne-a declarat, pe scurt (mai multe puteți citi AICI).

„Lucrurile se vor rezolva în instanță. Mă deranjează însă comportamentul acestei firme, pentru că nu este prima dată când se întâmplă asta. Am avut impresia că este una dintre cele mai mari firme din Europa și chiar mă bucuram, la început, că lucrăm cu firme puternice și serioase, dar m-am convins că aceste firme, majoritatea multinaționalelor care vin în România, nu fac decât să ne păcălească, să lucreze numai în favoarea lor, să transfere cât mai mulți bani afară, fără să îi controleze nimeni, și chiar susținuți atât de politicieni, cât și de organele competente ale statului. Este o realitate. Firmele românești sunt pe cale de dispariție. Nu suntem plătiți, nu primim garanții. Suntem obligați să suportăm tot ce ne impune acestea, întrucât au o protecție puternică prin intervenția promptă a ambasadelor asupra decidenților români. Investitorul român este lăsat baltă de instituțiile statului român, atât în lupta cu corupția, în special din sistemul administrativ şi justiţie, cât şi cu lentoarea în aplicarea legii, acestea fiind generoase în a finaliza cazuri de corupţie prin nelucrare pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru cei care au comis respectivele fapte penale, nepăsându-le că printr-o astfel de atitudine investitorul român intră în faliment, şi cu el sute de oameni rămân fără slujbe. Dar sa revenim. Nu e prima dată când pățim așa. Am pățit-o cu Van Oord și în primul contract pe care l-am avut pentru construirea digului de larg din Portul Constanța. Una am convenit şi alta s-a realizat. Aşa cum vă spuneam mai devreme, după de s-a văzut cu sacii în căruţă, Van Oord nu a mai recunoscut cele convenite iniţial, fapt pentru care a modificat unilateral contractul la 25-30% din valoarea acestuia – în condiţiile în care aceste convenţii au fost încheiate pe considerentul că Van Oord era interesat de capacitatea tehnică şi financiară societății, precum şi de calitatea produselor realizate, însă după câștigarea licitaţiilor, ne-am trezit că au ignorat şi modificat după bunul plac contractul. Firmele străine sunt ascultate, sunt primite la masă, le sunt create toate condițiile, iar pe noi numai ne obstrucționează.”

Lucrurile nu se opresc aici. Comprest Util a cerut în instanță insolvența olandezilor de la Van Oord, iar procesul se apropie de final.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.