România, colonie olandeză? Cazul Van Oord și o nouă licitație de sute de milioane de euro

van oord

Este România o colonie economică olandeză? O neo-colonie? Vă invităm să citiți articolul acesta și să răspundeți la final.

Van Oord este una dintre cele mai importante firme din lume. Este o companie privată, care aparține unei familii olandeze, înființată acum circa 150 de ani. Se pare că există chiar legături cu familia regală a Olandei. Se ocupă în principal de lucrări de dragaj, infrastructură de petrol și gaze și eoliene amplasate în largul mării. Compania a creat, de exemplu, insulele artificiale din Dubai, Palm Jumeirah. În momentul când au anunțat că doresc să participe la marile licitații de infrastructură din România, și anume extinderea digului de larg din portul Constanța și reducerea eroziunii costiere, care include extinderea plajelor, vestea a fost primită bine de mediul de afaceri și nu numai.

Românii sunt însă înțelepți și precauți, au un proverb care spune „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”. Din păcate, acest proverb s-a adeverit cu vârf și îndesat în cazul Van Oord.
Vom prezenta, mai jos, principalele probleme pe care le-au avut autoritățile și firmele private cu acești olandezi. Până atunci, vă spunem că România pregătește o nouă licitație de sute de milioane de euro, și anume etapa a doua a reducerii eroziunii costiere. Licitația ar trebui să aibă loc pe 26 februarie și la ea și-au anunțat participarea cele mai mari firme de specialitate din lume.

Întrebarea pe care o ridicăm aici este dacă o companie care a cerut suplimentări peste suplimentări, care se judecă cu instituții importante ale statului român, o companie de la care DNA a ridicat sute de documente, o companie care a dat țeapă firmelor românești este eligibilă să mai participe la licitație. Vorbim de Van Oord, căci ea se regăsește în toate aceste ipostaze.

Prelungirea digului de larg din Portul Constanța a fost catalogată de presa centrală (Jurnalul.ro), încă din 2013, o nouă afacere Bechtel.

„Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime Constanţa a semnat un contract păgubos pentru statul român în valoare de 125 milioane euro cu olandezii de la Van Oord, pentru prelungirea cu 1050 metri a digului din Portul Constanţa. Toată afacerea a începutul în anul 2010, când s-a organizat o licitaţie pentru prelungirea digului din Portul Constanţa. Imediat licitaţia a fost contestată şi într-un final anulată de către instanţele de judecată româneşti. După trei ani de procese, la data de 1 februarie a.c., directorul Administraţiei, Decebal Şerban, a semnat un contract cu olandezii de la Van Oord pentru această lucrare. Culmea, directorul nu a mai respectat contractul şi caietul de sarcini pe care instituţia pe care o conduce le-a scos la licitaţie în anul 2010, deşi 85% din suma totală provine din fonduri europene. Majoritatea clauzelor din noul contract sunt în defavoarea statului român şi în favoarea olandezilor de la Van Oord.”, spun jurnaliștii. Șerban a atribuit contractul celor de la Van Oord. „Contractul semnat nu este acelaşi cu cel achiziţionat o dată cu Caietul de sarcini înainte de licitaţie. La momentul declanşării procedurilor de atribuire a lucrării a fost întocmită documentaţia care conţinea: Caietul de Sarcini şi Contractul aferent acestuia. Nici unul dintre aceste documente nu poate fi schimbat pe parcursul procedurii de atribuire. Culmea! Contractul dintre Administraţia Portului şi Van Oord a suferit modificări înaintea semnării, care nu mai sunt conforme cu caietul de sarcini şi sunt clar în defavoarea statului român. Multe paragrafe au fost scoase, iar altele au fost adăugate la cererea expresă a celor de la Van Oord. După schimbarea formei contractului s-a creat un dezechilibru contractual între drepturile şi obligaţiile celor două părţi, în sensul că CNAPMC în calitate de beneficiar este obligat să plătească daune Van Oord în situaţia rezilierii contractului, iar olandezii nu sunt răspunzători în cazul în care aceştia renunţă la contract”, scriu cei de la Jurnalul.ro. Astfel, posibilităţile de reziliere a contractului de către CNAPMC au fost diminuate prin eliminarea unor clauze care ar fi funcţionat în beneficiul său, pe când toate clauzele privitoare la dreptul olandezilor de a rezilia contractul au fost menţinute. În noua sa formă contractul permite companiei olandeze să nu anunţe din timp anumite erori de construcţie, urmând ca apoi, când efectele rezultate din acestea vor putea fi cuantificabile semnificativ, acestea să facă obiectul unui act adiţional de mărire a valorii, timpului sau uşurarea unor condiţii de calitate. Conform contractului iniţial, Van Oord trebuia să prezinte toate aceste informaţii în orice moment CNAPMC. Înlăturarea acestei clauze arată dorinţa olandezilor de a păstra informaţii şi date doar pentru ei, cu impact pe viitor şi că pot extinde lucrările oricât, oricum şi oricând. De asemenea, Van Oord nu îşi asumă răspunderea pentru întârzierile în executarea lucrării cauzate de propriul management.

Prezentarea Sistemului de asigurare a calităţii a constituit clauză eliminatorie în etapa de evaluare a ofertelor. Sistemul prezentat de Van Oord ar trebui să facă parte din Contract, dar eliminarea unei clauze exonerează compania olandeză de asigurarea calităţii lucrării. Lucările se pot realiza fără un sistem adecvat de urmărire a lucrărilor de gen şi sustragerea Van Oord de la răspunderea ce se poate crea prin deficienţele de construcţie. În mod normal asigurarea calităţii în astfel de lucrări constituie un capitol foarte important şi implică activităţi clare de-a lungul lucrării: de urmărire, notare, verificare şi predare către Administraţia Portului a unei situaţii detaliate a desfăşurării lucrării. Noul contract oferă posibilitatea companiei olandeze Van Oord să semneze acte adiţionale şi implicit creşterea valorii contractului faţă de oferta iniţială. Noua formă acceptată de conducerea CNAPMC arată clar că Van Oord are intenţia şi i se permite şi din punct de vedere juridic să mărească valoarea acceptată iniţial a contractului.

Iniţial, în caietul de sarcini pentru prelungirea digului a fost prevăzută o clauză prin care i se cerea celui care urma să câştige licitaţia să nu afecteze traficul rutier din Portul Constanţa, pentru a nu fi afectată la rândul ei activitatea portuară. Pe acest criteriu o parte dintre ofertanţi au fost eliminaţi pentru că soluţiile lor de transport nu erau conforme cu infrastructura rutieră portuară. Din contractul iniţial a fost scoasă această prevedere şi astfel i se permite firmei Van Oord să obstrucţioneze traficul şi căile de acces fără nici o limitare. Pentru ca facilităţile oferite olandezilor să fie complete, pe perioada executării lucrărilor navele acestora sunt scutite de la plata tarifelor portuare, se menţionează în noul contract. De asemenea, nu vor plăti nici contravaloarea utilităţilor necesare realizării lucrărilor. Tot în favoarea Van Oord au au fost scoase alte două clauze prin care beneficiarul pierde controlul asupra materialului folosit la realizarea lucrării. Rezultatul: olandezii pot folosi materiale de calitate scăzută, ceea ce înseamnă alte reduceri de costuri.
Directorul general al CNAPMC de atunci, Lucian Băluţ, a spus că oferta financiară pentru care a fost declarată câştigătoare firma Van Oord Dredging and Marine Contractors este de 420.451.165 lei fără TVA (adică 521 milioane lei) şi că această sumă a rămas nemodificată şi în contractul încheiat cu Van Oord.

Realitatea din 2018 îl contrazice, însă. În total, potrivit documentelor oficiale ale Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime Constanța și calculelor realizate de Constanța 100%, CNAPMC a plătit olandezilor, din 2014 până în prezent, facturi în valoare totală de 545.806.865 lei.

Reprezentantul firmei Van Oord, Marius Stamat, a recunoscut că a semnat un act adițional, dar nu consideră că s-au suplimentat lucrările, deși recunoaște că firma olandeză a primit bani în plus față de valoarea licitată. „Contractul nu a fost niciodată suplimentat cu nici un 10%. Acea sumă a acoperit parțial lucrările suplimentare comandate de Administrație. Nu numai lucrări suplimentare, e vorba și de staționări, de mai multe. Acel 10% era pentru cheltuieli diverse și neprevăzute din contract. Administrația s-a oprit cu plata în limita aia”, a precizat Marius Stamat pentru RL.

Reprezentanții Administrației Porturilor Maritime consideră că pretențiile financiare ale firmei Van Oord nu sunt justificate. Ba chiar susțin că ar fi ilegale. Motiv pentru care au contestat în instanță notificările de plată ale olandezilor. Directorul Nicolae Tivilichi a precizat că nu a acceptat să plătească banii ceruți de olandezi pentru că ar exista un litigiu pe rol pe această temă. Despre care, însă, reprezentantul Van Oord, Marius Stamat, pretinde că nu știe nimic. „Nu există nici un proces între noi și ei. Încă nu am ajuns atât de departe. Poate a depus Administrația ceva, dar la noi nu a ajuns nimic”, a adăugat Stamat pentru RL.

Van Oord a mai cerut însă suplimentări, din informațiile noastre, pentru că, în proiectul inițial, nu ar fi existat o legătură între digul inițial și cel nou. Culmea, a cerut aceste suplimentări după ce digul a fost gata. Ca să înțelegem: au spus că mai au nevoie de niște milioane bune de euro pentru a desface digul vechi și a crea această legătură cu cel nou, în condițiile în care este evident că nu ar fi putut construi un dig nou fără să fi fost legat de cel vechi.

De asemenea, Van Oord a mai cerut suplimentări, pe parcursul lucrărilor, de câteva milioane de euro, pe motiv că în județul Constanța nu se găsește piatra necesară, pe care ar fi fost nevoiți să o ia de la Tulcea. O altă sumă este cerută, din informațiile noastre, pentru că utilajele olandezilor ar fi staționat o perioadă.

În urmă cu ceva timp, potrivit unor surse bine informate, DNA a ridicat mai multe sute de acte referitoare la acest contract. Până în prezent nu s-a comunicat nimic referitor la această speță.

Van Oord a mai lucrat la reducerea eroziunii costiere. După ce a apelat la o firmă românească, SC Comprest Util, pentru că singură nu putea să execute lucrările, olandezii au încercat să-i dea țeapă cu un milion de euro. Practic, nu au mai vrut să achite o factură. Instanța însă a decis că firma românească are dreptate (lucrurile nu erau deloc complicate) și i-au obligat pe olandezi să plătească. Până la ora redactării acestui articol nu au făcut-o.

Lucrările au început în vara lui 2014. Asocierea a apelat la firma constănțeană Comprest Util pentru furnizarea de materiale și punere în operă. Comprest Util deține și licența pentru prefabricate, obținută de la un institut de renume din Franța, CLI, fiind singura companie care avea dreptul să le folosească la această lucrare. Van Oord a ales, indirect, să nu încheie contracte de subantrepriză, pentru ca un subcontractor să nu poată intra la masa beneficiarului. Astfel, olandezii au girat, indirect, încheierea unui contract de furnizare materiale cu punere in opera cu societatea Comprest Util, firmă care a mai lucrat cu Van Oord la extinderea digului de larg din Portul Constanța și care a lucrat bine, dovadă că a fost bonificată de către firma olandeză.

Pe parcursul derulării proiectului au apărut probleme cu bonitatea asociatului Van Oord, respective SCT – București SA. Aceasta din urmă a intrat în insolvență. Pentru că în aceste condiții Comprest Util nu mai avea siguranța că va fi plătită, a cerut garanții de la Van Oord. Pe 22 decembrie 2014 lucrările au fost sunt sistate de către Comprest Util, cu notificare prealabilă. Pe 27 ianuarie 2015, se încheie un acord tripartid, între Van Oord, SCT și Comprest Util, în care se stipulează că, dacă SCT intră în insolvență, Van Oord „se obligă să îndeplinească, în următoarele 3 zile lucrătoare, obligațiile de plată pe care SCT le datorează către Comprest Util” conform respectivelor contracte și în limitele prevederilor legale”. În aceeași zi, 27 ianuarie 2015, Comprest Util reia lucrările, plata pentru ele (circa 80 milioane lei) fiind efectuată de Van Oord. Mare parte din lucrări au fost făcute de Comprest Util din fonduri proprii și terminate cu două luni mai devreme decât termenul stabilit. Firma românească nu a încasat însă toată suma, conform contractului, ci cu aproximativ 4 milioane de lei mai puțin. Pentru această sumă există facturi semnate și asumate, cu devize de lucru aferente valorilor respective (adică materiale, manoperă, utilaje), devize acceptate. Lucrarea era preconizată să coste, în total, peste 170 milioane euro, iar olandezii au cerut în mai multe rânduri suplimentarea costurilor, cu mai multe milioane de euro.

O firmă românească medie moare dacă așteaptă ani de zile să încaseze o factură de un milion de euro. Pentru această sumă s-au plătit taxe și impozite, s-au plătit angajații care au lucrat, ceea ce înseamnă încă aproximativ 400.000 de euro. Ajunși la capătul răbdării, românii au amenințat că își vor lua materialele, care făceau acum parte din dig. „Vă aducem la cunoștință că prin această conduită deveniți pasibili inclusiv de sancțiuni penale”, le-a transmis ministrul Mediului din acea perioadă. Aceștia nu afirmat tot timpul că SCT este datoarea firmei constănțene, nu ei. Aceștia nu afirmat tot timpul că SCT este datoarea firmei constănțene, nu ei. Reprezentantul Van Oord, Marius Stamat, a cărui soție era șefa urbanismului din primăria condusă de Radu Mazăre, nu a participat la o întâlnirea organizată de beneficiar, ABADL, rezumându-se la a trimite un punct de vedere scris in care, în mod ambigu, precizează ca societatea olandeză nu face parte din acest litigiu. „Atât timp cât există un litigiu în instanță, nu putem oferi nicio informație referitoare la acest subiect”, spunea, atunci, Robert de Bruin, Head Corporate Communication & Markets al Van Oord Dredging and Marine Contractors BV.

Tribunalul Constanța a dat dreptate societății Comprest Util SRL și, pe 31 ianuarie 2018, a admis cererea acesteia de ordonanță de plată, respingând toate motivele cu care s-au apărat olandezii (de la excepția autorității de lucru judecat la lipsa calității procesuale pasive a debitoarei). Magistrații au obligat Van Oord ca, în termen de 30 de zile de la comunicare, să plătească Comprest Util suma de 3.950.026 lei, dar și 701.780 lei reprezentând dobânda legală și 450 de lei, cheltuieli de judecată. Sentința poate fi atacată cu cerere în anulare, dar banii trebuie plătiți, decizia instanței fiind executorie.

„Ce ar fi făcut o firmă românească dacă nu ar fi avut puterea economică să treacă peste o astfel de problemă, să se mențină pe piață? Așa au distrus toate firmele românești, sunt multe exemple care nu se cunosc. Multinaționalele procedează mereu în acest mod, nu oferă niciun fel de garanție companiilor românești. Ei câștigă cu prețuri mari, obținut suplimentări de bani, la lucrări, de peste 15% întotdeauna, vin cu tot felul de motive și atacă beneficiarii și instituțiile românești, iar cu firmele românești lucrează cu prețuri foarte mici și, mai mult, încearcă să nu le dea nici banii. Firmele românești sunt pe cale de dispariție. Nu suntem plătiți, nu primim garanții. Suntem obligați să suportăm tot ce ne impune acestea, întrucât au o protecție puternică prin intervenția promptă a ambasadelor asupra decidenților români. Firmele străine sunt ascultate, sunt primite la masă, le sunt create toate condițiile, iar pe noi numai ne obstrucționează. Aș vrea să remarc faptul că, în Constanța, justiția începe să facă dreptate, să vadă realitate. Ne așteptăm ca și în alte dosare să vedem aceeași atitudine”, a declarat, pentru România liberă, Grigore Comănescu, proprietarul Comprest Util SRL. Compania constănțeană a cerut insolvența Van Oord, iar procesul este pe rol. Cu toate acestea, olandezii merg înainte și sunt interesați și pregătiți, conform informațiilor noastre, să participe la a doua etapă a extinderii plajelor.

Cum spuneam, pe 26 februarie 2018 se depun ofertele pentru a doua etapă a reducerii eroziunii costiere. Consultanța în acest proiect este făcută de aceeași firmă ca în prima etapă, și anume Romair Consulting, condusă de Gheorghe Boeru. Acesta a fost reținut de către DNA, în iunie 2015, pentru în calitate de reprezentant al Romair Consulting, cu privire la săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, cumpărare de influență și evaziune fiscală. Din informațiile noastre, studiul de fezabilitate pentru etapa a doua a fost făcut de consultant cu utilajele Van Oord.

Despre cum s-a făcut prima etapă, nu sunt prea multe de comentat. Vă reamintim însă că Van Oord a depus la APM Constanţa, în 2014, un memoriu semnat de unul din directorii olandezi şi contrasemnat pentru aprobare de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină Grigore Antipa în care spuneau aberații colosale. De exemplu, că în în Marea Neagră ar trăi carasul şi păstrăvul, specii de apă dulce, și că perimetrele de dragaj utilizate de Van Oord sunt tranzitate, în aer, de diverse păsări printre care şi „florinte clitoris clitoris”. Institutul care a aprobat studiul a realizat şi monitorizarea perimetrelor din care a dragat Van Oord nisipul adus pe plajele din etapa I, în 2015, şi luat înapoi de mare, în 2017. Constanța 100% și presa locală și națională au atras atenția că, iarna trecută, nisipiul de la Eforie, în zona reabilitată de olandezi, a fost pur și simplu spulberat de pe plajă. Reparația s-a făcut de către ABADL, deși, teoretic, lucrările au o garanție oferită de olandezi.

Vom urmări cu atenție licitația pentru etapa a doua, în speranța că lucrurile vor decurge legal și normal.

Revenim acum la întrebarea din titlu: credeți că România a ajuns o colonie economică a Olandei?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.