A devenit România colonie economică? Detalii despre cazul Van Oord

Foto: Richard Heerschap
Lucrările au fost terminate, furnizorii se luptă în instanță pentru plata facturilor (sursă foto: Richard Heerschap)

Am auzit deseori oameni de afaceri care reclamă faptul că România a devenit o colonie economică. Oameni puternici, exasperați însă că străinii care vin aici au parte de toate drepturile, iar ei de toate îndatoririle. ”Sunt firme care vin aici numai cu laptopul și pleacă de aici cu milioane de euro”, mi-a spus unul dintre ei. Cum se poate asta? Simplu. Firmele străine mari au parte de ajutor din partea statului, și când spun ajutor mă refer inclusiv la ajutoare financiare, acordate potrivit legii. Altele cumpără pe nimic afaceri extrem de profitabile. Uitați-vă numai la Enel Dobrogea și la Petrom, dar exemple sunt cu duiumul. Mai există și firme care câștigă licitații și apelează la subcontractori și/sau furnizori locali, care fac cea mai mare parte a lucrării. Apoi, din varii motive, aceștia rămân neplătiți. Evident, există soluția să apelezi la instanță, dar în tot acest timp facturile sunt neplătite, oamenii așteaptă salarii, etc. O firmă mare poate rezista, una mică va intra în faliment.

M-am gândit la toate aceste lucruri după ce am analizat cazul unei povești care părea de succes, la prima vedere: lărgirea plajelor sau “Protecţia şi reabilitarea zonei sudice a litoralului românesc al Mării Negre în zona Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud şi Eforie Nord” – numele oficial al proiectului. Este unul dintre cele mai mari proiecte de infrastructură din România, cu o valoare de 170.450.084 de euro, din care 145.680.660 de euro reprezintă finanţare nerambursabilă din Fondul de Coeziune, 24.726.008 de euro – finanţare nerambursabilă de la bugetul de stat şi 43.416 de euro este contribuţia beneficiarului (AdministraţiaNaţionalăApeleRomâne, prinAdministraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral).Prin acest proiect au fost propuse măsuri de protecţie a zonei costiere împotriva riscului de eroziune, pe o lungime de peste şapte kilometri de plajă, în cinci locaţii prioritare din parteasudică a litoraluluiromânesc al MăriiNegre: MamaiaSud, Tomis Nord, TomisCentru, Tomis Sud şi Eforie Nord.

Licitația organizată de beneficiar, ABADL, a fost câștigată de asociația Van Oord – Societatea de Construcții și Transporturi S.A.(SCT) București, in calitate de antreprenor general. Lucrările au început în vara lui 2014. Asocierea a apelat la firmele românești pentru furnizarea de materiale. Van Oord a ales, indirect, să nu încheie contracte de subantrepriză, pentru ca un subcontractor să nu poată intra la masa beneficiarului. Astfel, Van Oord a girat, indirect, încheierea unui contract de furnizare materiale cu punere in opera cu societatea Comprest Util, firmă care a mai lucrat cu Van Oord la extinderea digului de larg din Portul Constanța și care a lucrat bine, dovadă că a fost bonificată de către firma olandeză.

Inițial au fost încheiate patru astfel de contracte cu societatea Comprest Util pentru zonele Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud și Eforie Nord, însă probabil pentru ca societatea Comprest Util sa nu apară că a efectuat toate lucrările de protecție pe tot litoralul, Van Oord a dispus rezilierea a doua contracte, respectiv cele ce priveau zona Tomis Sud și zona Eforie.

Pe parcursul derulării proiectului au apărut probleme cu bonitatea asociatului Van Oord, respective SCT – Bucuresti SA. În paranteză fie spus, SCT a fost si este deținută de Horia Simu, celebru pentru implicarea în scandalul retrocedărilor, persoană care a intrat la Beciul Domnescu în urma acuzațiilor DNA. SCT a intrat în procedură de insolvență. Pentru că în aceste condiții Comprest Util nu mai avea siguranța că va fi plătită, a cerut garanții de la Van Oord. Pe 22 decembrie 2014 lucrările au fost sunt sistate de catre Comprest Util, evident, cu notificare prealabilă. Pe 27 ianuarie 2015 se încheie un acord tripartid, între Van Oord, SCT și Comprest Util, în care se scrie clar, la art. 1, că ”în cazul în care SCT nu își îndeplinește obligațiile de plată către Comprest Util rezultate din contractele de furnizare, în termenele de plată stabiliate conforma acestora, deoarece se alfă într-una din situațiile de mai jos:

  1. Împotriva SCT s-a deschis procedura insolvenței;
  2. SCT a intrat în procedura falimentului

Van Oord, în calitate de leader al Asocierii Van Oord – SCT se obligă, în conformitate cu prevederile legale, să depună toate diligențele pe care le consideră a fi necesare pentru a se asigura că din plățile făcute de către beneficiar către Asocierea Van Oord – SCT, SCT își va îndeplini obligațiile de plată conform contractelor de furnizare către Comprest Util, în termen de 14 zile, în caz contrar Asocierea Van Oord-SCT, prin liderul său Van Oord, se obligă să îndeplinească, în următoarele 3 zile lucrătoare, obligațiile de plată pe care SCT le datorează către Comprest Util, conform respectivelor contracte și în limitele prevederilor legale”. Clar, nu? În aceeași zi, 27 ianuarie 2015, Comprest Util reia lucrările, dupa care platile, pentru lucrarile executate in baza acestui accord, de aproximativ 35.000.000 lei, sunt efectuate de catre Van Oord .

În iunie 2015, Curtea de Apel Bucuresti desfiinteaza sentința inițială a Tribunalului Bucuresti de deschidere a insolventei SCT si dispune conexarea cauzei la un alt dosar de insolventa aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti. Creditorii SCT incep sa bata la usa beneficiarului si liderului Antreprenorului, Van Oord. In aceasta situatie, Comprest Util sistează din nou lucrările și cere garanții de plată de la Van Oord. În iulie 2015 se semnează actul adițional nr. 15 la contractul de consorțiu dintre Van Oord și SCT, prin care s-a convenit că Van Oord va plăti furnizorii în baza unor instrucționări de plată emise de SCT.

Prin aceasta noua conventie s-a ajuns ca garantia de plata sa acopere și perioada în care SCT nu este în insolvență, fiind menita sa completeze Acordul trpartit din ianuarie 2015. In baza acestei conventii, Comprest Util reia lucrările și, culmea, le termină cu două luni înainte de termen!. Prin urmare SCT semnează centralizatorul fără să facă nicio obiecție și îl trimite către Van Oord, care îl acceptă. Pe 10.12.2015, SCT și Comprest Util semnează un act adițional la cele două contracte, prin care s-a convenit procedura ultimelor trei plăți in valoare de 38.000.000 lei. In acest sens au fost emise 3 instructionari de plata catre Van Oord, din care au fost achitate doar doua, ultima instructionare de plata in suma de 3.950.026,16 lei fiind tergiversata si in prezent la plata de catre Van Oord, desi toate conditiile de plata au fost indeplinite inca din 29.12.2015, banii aflandu-se in permanenta in conturile Van Oord, urmare platilor facute anterior de catre |beneficiar.

Între timp, SCT intră din nou în insolvență, condiție în care Van Oord nu face ultima plata, desi prin Acordul tripartite o astfel de obligatie intra in atributiile acesteia in mod expres. Legea insolvenței nu interzice plata facturilor emise înainte de intrarea în insolvență. Van Oord, prin casa de avocatură D&D David și Baias SCA, spune că ”atât timp cât administratorul judiciar al SCT, Consulta 99 SPRL, nu a aprobat executarea instrucțiunii de plată, în baza prevederilor sale conferite de Legea insolvenței, subscrisa nu are posibilitatea de a ignora poziția reprezentantului SCT, Acordul Tripartid din data de 27.01.2015 neavând relevanță în cauză. Ignorarea instrucțiunilor date de administratorul judiciar ar pune Van Oord în postura de a-i fi atrasă răspunderea juridică pentru plățile astfel efectuate.” Să traducem: Van Oord spune că acordul tripartid, semnat și asumat chiar de ei, pentru astfel de situații, este hârtie bună de aruncat la gunoi.

În aceste condiții, Comprest Util notifică, atat beneficiarul si antreprenorul, atenție, că își rezervă dreptul de proprietate asupra materialelor folosite pentru lucrare, dacă se tergiversează plata, în limita creanței existente – 3.950.026,16 lei (deci o foarte mică parte din totalul contractului, de peste 145 milioane euro). Adică oamenii spun că își vor lua înapoi o parte din Acropodele si piatra furnizata si pusa in opera, pentru că este a lor și nu a fost plătită.

Pare logic și legal să iei înapoi un bun care este al tău (pentru că, până nu este achitat, este al tău). Iată ce răspund avocații olandezilor: ”În ceea ce privește amenințările privind ridicarea materialelor furnizate, vă aducem la cunoștință că, în conformitate cu prevederile Codului Civil, nu sunteți îndreptățiți să invocați, față de lipsa raporturilor contractuale, nici față Van Oord, nici față de beneficiar, dreptul de rezervă a proprietății sau vreun alt drept de garanție, orice dispută de plată putând a fi rezolvată doar cu SCT. În acest sens, din dorința de a evita o situație neplăcută, vă aducem la cunoștință că prin această conduită deveniți pasibili inclusiv de sancțiuni penale” Deci: dacă oamenii își iau înapoi bunul lor, neplătit, riscă închisoarea. Avocatul mai spune că nu există raport contractual între Van Oord și Comprest, astfel că societatea românească nu este ”îndreptățită să exercite presiuni asupra Van Oord”, și că toate pretențiile de plată ale Comprest trebuie adresate direct debitorului, deci SCT.

Comprest Util nu dă înapoi și notifică și beneficiarul, Apele Române, că dorește să își ia înapoi parte din materialele folosite. La data de 10.02.2016, beneficiarul organizeaza o întrunire pe aceasta tema, activitate la care reprezentantul Van Oord, ing. Marius Stamat, ignorând realitatea convenita, nu a dorit sa participe la aceasta activitate, rezumându-se la a trimite un punct de vedere scris in care, în mod ambigu, precizează ca societatea olandeză nu face parte din acest litigiu, omițând faptul ca tocmai se afla intr-un astfel de litigiu aflat pe rolul Tribunalului Constanta, cu prim termen in data de 29.02.2016..

Între timp, Comprest Util, si-a rezervat dreptul de a mai preda amplasamentul lucrarii.

Intrucat a fost epuizata calea amiabila de solutionare a acestui litigiu, careia Van Oord nu a dorit sa-i dea curs, si pentru a rezolva situația mai sus prezentat, într-o prima faza Comprest Util a apelat la instanța de judecata, unde primul termen de judecata a fost stabilit pentru data de 29 februarie a.c.

Așa cum este normal, am cerut un punct de vedere și olandezilor de la Van Oord, referitor la toată această poveste. Răspunsul a venit prompt, din partea lui Robert de Bruin, Head Corporate Communication & Markets al Van Oord Dredging and Marine Contractors bv. Iată răspunsul în original:

”We have successfully completed the beach nourishment and protection works in Constanta end of last year and we are aware of the conflict Comprest Util has addressed with the court.

 

However as long as the conflict is under court we are not able to provide any information on this subject.

 

We hope you understand our position.”

Deci, Van Oord spune că a încheiat cu succes, anul trecut, lărgirea plajelor și lucrările de protecție în Constanța, și că reprezentanții companiei sunt conștienți de existența unui litigiu pentru care Comprest Util s-a adresat instanței.”Cu toate acestea, atât timp cât există un litigiu în instanță, nu putem oferi nicio informație referitoare la acest subiect”, subliniază Robert de Bruin.

Concluzia de moment: situația litigioasă în care se află Van Oord amenință securitatea lucrărilor dacă furnizorul își va lua înapoi materiale din care au fost construite digurile.

Zen Residence
energia residence



Leave a Reply

Your email address will not be published.

Următorul articol

Ce (nu) pregătește Primăria Constanța de 1 Mai. VIDEO

Tue Feb 23 , 2016
Primăria Constanța nu știe exact ce va pregăti cu ocazia minivacanței de 1 Mai, dar știe clar ce NU va face. L-am întrebat astăzi pe primarul interimar Decebal Făgădău care este programul și mi-a oferit detalii. ”Întrucât anul acesta 1 Mai se suprapune cu Sărbătorile Pascale, mi s-a părut decent […]