A fost Peștera Sfântului Andrei prima biserică creștină de pe aceste meleaguri?

Două femei se roagă în peștera Sfântului Andrei

Peștera Sfântului Andrei, de la marginea localității Ion Corvin din județul Constanța, este considerată prima biserică creștină.

Tradiţia şi unele descoperiri arheologice acreditează această peşteră ca fiind locul în care, pentru o perioadă de timp, a locuit însuşi Apostolul Andrei, ajuns pe meleagurile strămoşilor noştri geto-daci în misiunea lui de propovăduire a Evangheliei. De aceea şi poartă numele lui Andrei cel întâi chemat. În această peşteră, pentru prima oară în zona Dobrogei de astăzi, s-a săvârşit frângerea pâinii, forma primară a Sfintei Liturghii, scrie doxologia.ro.

Despre istoria Peşterii Sfântului Apostol Andrei nu se cunosc foarte multe date. Ea a fost redescoperită, însă, în anii ʼ30 ai secolului trecut, de către avocatul Ion (Jean) Dinu, în urma unui vis.

În vara anului 1944, peştera transformată în biserică a fost sfinţită de către Episcopul Tomisului, Chesarie Păunescu. La scurt timp după aceasta, trupele ruseşti invadatoare au distrus-o. După decenii de restrişte, biserică a renăscut prin râvna cuviosului monah Nicodim Dincă, iar locul şi-a recăpătat sensul şi importanţa iniţială, devenind astăzi un reper unic şi inconfundabil pe harta creştinismului românesc şi, deopotrivă, pe cea a creştinismului din sud-estul Europei.

In actuala biserica din pestera, in pronaos, intr-o nisa, se afla un fel de pat, scobit initial in piatra, despre care traditia spune ca pe el se odihnea apostolul Andrei. Astazi, cei aflati in suferinte vin aici pentru a-si redobandi sanatatea, petrecand cateva zile si nopti pe acest “pat al Sfantului Andrei”. Ca semn al cinstirii locului pe care a sezut insusi “cel dintai chemat” al Domnului, in decursul anilor, acesta a fost folosit si ca loc de ardere a lumanarilor sau a tamaiei.

In al doilea deceniu al secolului trecut, dr. Ion Dinu descria astfel prezenta apostolului la pestera ce-i poarta numele: „Ci s-a oprit maritul Andreiu in plaiul dregatorilor Cutusone si Dura, unde este acum satul Ioan Corvin si padurea cu pestera sfintitoare, care a fost schit de odihna sfantului calator si loc de inchinare pentru el si pentru sfintii care au fost cu el, in calatoria de propovaduire. Multimea de trudnici si de daci si de geti si alani si greci si romani de pe tot plaiul au alergat la Sfantul Apostol, iar Andreiu ii invata si ii boteza in apele celor noua izvoare sfintitoare si tamaduitoare, pe langa schitul sau sfant, care izvoare se mai vad si pana acum, oglindind sfintitul schit si dand tamaduire si alinare celor bolnavi si sanatosilor. Si precum se vede si acum, sunt acele izvoare mai mari: Unu-n deal, spre rasarit,/ Ca acolo-i loc sfintit,/ Unu-n jos, catre apus,/ Ca acolo-i loc ascuns”. La aproximativ 200 de metri de pestera, pe un alt versant al muntelui, se observa si astazi urmele vechilor chilii sapate in stanca, unde traditia spune ca ar fi locuit ucenicii apostolului.

Opinie contrară

Există însă și opinii contrare. Teodor Baconschi, absolvent al Institutului Teologic Universitar din București, fost ministru de Externe, a publicat pe Facebook argumente care pun în altă lumină afirmațiile Arhiepiscopiei Tomisului.

„În primul rând, Eusebiu de Cezareea spune că Andrei ar fi fost și prin Scythia, dar nu știm dacă era Maior sau Minor. În al doilea rând, chiar să fi ajuns cu corabia pe la coloniile grecești de pe litoral, nu români a întâlnit acolo. Creștinismul a fost adoptat de popoarele lumii în două feluri: prin convertirea Regelui (Armenia, Ungaria, Rusia etc.) sau prin difuziune lentă. La noi a ajuns prin soldații romani, deodată cu religia masculină mithraică, și a iradiat peste limesul dunărean prin horepiscopii bizantini din secolele IV-IX. Da, la Tomis a existat o episcopie, avem dovezi arheologice și literare despre continuitatea lor și chiar despre participarea, de cealaltă parte a Mării Negre, la câteva Sinoade ecumenice. Da, a existat un creștinism grecesc în Dobrogea (vezi cei patru martiri grecofoni de la Niculițel). În restul teritoriului de azi al României, organizarea canonică de rit bizantino-slav, dictată de Constantinopol la cererea principilor valahi și moldoveni, s-a produs mult mai târziu, prin filtru bulgar și sârbesc. E sigur că în Transilvania, la Suceava și Câmpulung au existat mai întâi niște dioceze catolice, de rit latin”, scrie Teodor Baconschi.




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Următorul articol

Tradiții de Sfântul Andrei. Fetele își caută ursitul

Wed Nov 30 , 2022
În credinţele poporului român, se spune că în noaptea de Sfântul Andrei ies strigoii şi umblă pe pământ, se bat la hotare sau fac hore pe la răspântiile drumurilor, unde joacă până la cântatul cocoşilor. Strigoii sunt duhuri de bărbaţi morţi sau femei moarte, care în această noapte se întruchipează […]

V-ar putea interesa și: