După ce am terminat facultatea, prin 2000, am lucrat ca profesor de limba engleză, în primii doi ani. Câștigam echivalentul a 50 de dolari pe lună, bani care nu îmi ajungeau decât pentru țigări, apă și pentru a pune benzină, în weekend, în Dacia familiei.
Partea bună este că, la puțin timp după angajare, din lipsa banilor, m-am lăsat de fumat.
Am încercat să fac meditații, dar nu știu cum se face că n-am reușit să-mi iau șase case.
Îmi doream să vizitez cel puțin trei capitale europene: Paris, Londra și Roma. Oricum aș fi calculat, oricât de optimist aș fi fost, părea imposibil să o faci din 50 de dolari.
Acum, mă uit pe rețelele de socializare, aud prin magazine, pe la frizerii, pe oriunde că oamenii pleacă într-o vacanță în Europa fără să-și mai facă planuri financiare pe un cincinal. Vânezi un bilet low cost ieftin, cazare găsești, mâncarea costă cam ca aici. Pe aeroport nici măcar nu mai ești controlat de polițiștii de frontieră.
Pentru câteva milioane, Europa este casă.
Poți vizita nestingherit muzeul Louvre, turnul Londrei, superbele fântâni din Roma, canalele din Amsterdam, tot ce își dorești.
Bunăstarea aceasta nu s-a împărțit egal. Unii dintre constănțeni, de pildă, chiar dacă stau la 20 de kilometri de mare, nu au ajuns niciodată să o vadă și asta e foarte trist. Am văzut însă și români care stau în orașe superbe din Occident, dar care nu au avut curiozitatea, în zece ani, să meargă măcar o dată în centrul turistic al localității.
Să nu ne trezim însă că mâne va fi mai rău ca azi. Să nu dăm vrabia din mână pentru cioara de pe gard.
Azi mă duc la vot cu gândul ca bancul de mai jos despre înțelepciunea unui rabin.
„Un evreu merge la rabin și îi spune:
– Rabi, trăiesc într-o casă mică împreună cu soția mea, cei șase copii frumoși, soacra și părinții mei. Ce să fac?
Rabinul îi răspunde:
– Bagă măgarul în casă.
Evreul ascultă sfatul, bagă măgarul în casă, iar traiul devine și mai greu. După o săptămână, se întoarce la rabin:
– Rabi, stau într-o casă vai de capul meu, în șapte metri pătrați, împreună cu soția mea, cei șase copii frumoși și deștepți, o soacră bolnavă, părinții mei neputincioși și acum și cu măgarul. Ce să fac?
Rabinul îi spune:
– Bagă și oile în casă.
Evreul ascultă din nou, bagă oile în casă, iar după încă o săptămână se întoarce la rabin, palid, cu părul vâlvoi:
– Rabi, acum două săptămâni am venit deja la capătul puterilor. Stăteam într-o casă vai de ea cu frumoasa mea soție, cei șase copii îngerași, soacra acră și bolnavă, și părinții mei sărmani și neputincioși. Acum am băgat și măgarul, și oile, și simt că-mi pierd mințile. Ce să fac?
Rabinul îi spune:
– Scoate măgarul și oile din casă.
Evreul se duce acasă, scoate animalele, iar după o săptămână se întoarce la rabin:
– Rabi, nu știu cum să-ți mulțumesc pentru sfat. Acum casa e atât de încăpătoare!”
