Anul universitar la Andrei Șaguna, deschis de fostul turnător la Securitate cu numele de cod „Laurențiu”

universitatea andrei saguna

Doi foști informatori ai Securității la inaugurarea anului universitar de la Șaguna: Bălăceanu Stolnici și Aurel Papari (foto. Facebook/Universitatea Andrei Șaguna)

Anul școlar la universitatea Andrei Șaguna din Constanța a fost deschis de fostul turnător la Securitate Constantin Bălăceanu Stolnici.

Acesta a turnat până în 1989, cu numele de cod Laurențiu. Dosarul său îl puteți citi AICI.

Invitația adresată fostului informator nu miră, din moment ce însuși președintele Universității Șaguna, Aurel Papari, a fost, la rândul său, turnător al Securității comuniste.A atacat sentința CNAS, dar judecătorii de la Instanța Supremă au respins, ca nefondat, recursul. Procesul a început în 2013, după ce Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a susținut că Aurel Papari a fost colaborator al Securităţii în timpul regimului comunist. Aurel Papari este doctor în Ştiinţe Medicale, medic primar psihiatru, absolvent al Colegiului Naţional de Apărare. Papari este fondatorul şi rectorul Universităţii „Andrei Şaguna”, prima instituţie de învăţământ superior privată, înfiinţată după 1989 la Constanţa. În urmă cu trei ani, el a renunţat la funcţia de rector în favoarea fiului său, Adrian Cristian Papari. În tinerețe, pe când lucra ca medic psihiatru, Aurel Papari și-a turnat la Securitate colegii, dar și pacienții din ospiciu. Papari este și revoluționar.

Bălăceanu Stolnici este rectorul de onoare al universității Șaguna.

Stolnici apare într-un top 5 al „celor mai scârboși informatori”, realizat de Revista 22. Iată ce scrie:

Locul 4. Constantin Bălăceanu Stolnici

Boier de viţă veche şi turnător de cursă lungă. Recrutat în problema „foşti exploatatori“, „pe bază de sentimente patriotice“, a fost un colaborator harnic, cooperant, prolific, cu iniţiative în întâmpinarea sugestiilor Securităţii interne pe lângă foştii exploatatori, dar şi unul cu potenţial în problema emigraţiei anticomuniste. A fost avansat şi trimis peste hotare cu misiuni care transgresau simpla culegere de informaţii.

A fost un destoinic agent provocator şi un la fel de destoinic agent de influenţă. Prezentabil, manierat, abuzând de zdrăngănelile boieriei lui, Stolnici a avut uşi deschise în casele celor pe care i-a turnat, şi în ţară, şi în afara ei. Sub numele de „Ionescu Paul“ şi „Laurenţiu“, a mai avut şi altele, a turnat, din toate poziţiile, liberali, ţărănişti, monarhişti, diplomaţi, colegi, medici, pacienţi, rude.

Securitatea a fost impresionată de mulţimea şi de exactitatea informaţiilor, de spiritul lui „de sinteză şi analiză“. A fost recompensat cu dreptul de a călători peste hotare şi cu bani peşin, în lei şi valută. Oricât i se dădea, mult, puţin, omul lua. De la bacşişul mizer de 125 de lei, la 4.000 de lei, jumătate din costul unui voiaj în Vest. I-au fost decontate chiar şi fleacurile artizanale dăruite celor vizitaţi şi turnaţi. A fost primit, la cererea lui, de Vlad Georgescu, directorul secţiei româneşti de la Europa Liberă. Vizita s-a soldat cu o schiţă detaliată a apartamentului gazdei, îndosariată în arhivele Securităţii. În schimbul serviciilor făcute Securităţii, a cerut avansare profesională şi ştiinţifică. Nu din arivism, ci pentru a-şi spori credibilitatea în străinătate. Cot la cot cu Securitatea, a combinat datoria patriotică cu plăcerea turnătoriei.

Retragerea
În decembrie 2007, Bălăceanu Stolnici a anunţat că se retrage din activităţile Academiei Române. El a declarat atunci la BBC că nu a negat nicio secundă colaborarea cu Securitatea. Într-o scrisoare adresată conducerii Academiei, Bălăceanu Stolnici a spus că nu are nicio implicare într-un complot al Securităţii în vederea asasinării fostului şef al postului de radio Europa Liberă, Vlad Georgescu.

A lucrat pentru Securitate până la revoluţie. În decembrie 1989 era propus pentru trecerea la un nivel superior al muncii informative la Direcţia a III-a, Contraspionaj. Ironia sorţii, revoluţia a pus capăt carierei unui turnător cu vocaţie şi cu perspective. Un destin frânt!

După revoluţie a început să-şi plimbe morga boierească în medii democratice. Membru de vază al Partidului Naţional Liberal, superbă ipocrizie, a leşinat în şedinţa în care partidul se răfuia cu Mona Muscă, informatoare inofensivă şi fără noroc, dar care a avut tăria de caracter să se retragă din viaţa publică. Stolnici a fost ofensiv. Era al patrulea senior liberal care colaborase cu Securitatea.

A recunoscut doar strâns cu uşa documentelor, deşi numele „Laurenţiu“ figura în cartea Operaţiunea Meliţa şi Eterul, fără a se şti cine se ascunde în spate. A negat, a jucat cartea uitării. Nu-şi mai aducea aminte! Cu documentele pe masă, a recunoscut câte ceva. A jucat rolul informatorului inofensiv. Probatoriul CNSAS, neobişnuit de amplu, a spulberat orice îndoială. A turnat pentru bani, pentru carieră şi din exces de zel. Omul trăia voluptatea turnătoriei. Chestie de caracter. Boierul avea apucături de rândaş şi de slugă hoaţă.

Formal este încă membru al Academiei, onorându-şi colegii la fel de turnători. Vorbeşte despre „Securitatea noastră“. Semn că suferă de sindromul Stockholm. A devenit totuna cu prigonitorii lui şi ai clasei din care a făcut parte. Va da detalii despre căderea în păcat în memoriile pe care tocmai le scrie. Merge greu. Abia a ajuns la copilărie. Și, de obicei, copilăria unui netrebnic e plină de duioşii. Dacă va reuşi să treacă de copilărie e problematic. Are 88 de ani. Îi dorim viaţă lungă. Netrebnicia informatorului „Laurenţiu“, eventual, şi redempţiunea boierului merită o mesă. Și, oricum, promit să fie mai interesante decât copilăria boierului ticăloşit.”


energia residence
sprijina-jurnalismul-independent

Leave a Reply

Your email address will not be published.