Asistent universitar drd. Sarikaya Emre, catedra Genetică și Neurochirurgie, Șef rezidenți neurochirurgie: „Nu voi fi un om obișnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar”

Sarikaya Emre

„Nu voi fi un om obișnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar”. Acesta reprezintă motto-ul asistentului universitar drd. Sarikaya Emre, catedra Genetică și Neurochirurgie a Facultății de Medicină din cadrul Universității Ovidius Constanța, medic rezident anul 2 neurochirurgie în Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, șef rezidenți neurochirurgie.

„Întotdeauna mi-am dorit să am realizări importante, să fac ceva ce pare anevoios pentru majoritatea persoanelor, nu din dorința de a le fi superior, ci din teama de mediocritate ce ar putea umbri ascensiunea oricărui tânăr în plină dezvoltare.”, spune el.

Sarikaya Emre ne-a povestit cum a ajuns aici, care au fost momentele dificile și frumoase de pe drum, cine i-au fost mentorii, dar și ce le recomandă noilor generații de studenți.

Iată, fără alte comentarii, ce spune:

„Visul de a deveni medic s-a înfiripat în sufletul meu în momentul în care am realizat că singura șansă de a avea adevărata aprecierea a oamenilor este să îi ajuți, să îi salvezi, să le semeni zâmbetul pe buze, să îi aduci pe calea cea bună. Zâmbetul înflorește sănătatea, iar aceasta întărește sufletul. Anul 1, semestrul 1, anatomie. Acesta a fost primul contact cu lumea medicală. Acesta a fost momentul în care mi-am dat seama că tot ce am visat până atunci, chiar se întâmpla. Cartea de osteologie a fost prima pe care a trebuit să o învăț. 195 de pagini.

Inițial, am crezut că voi învăța din acea carte un semestru întreg, ulterior aflând că e doar începutul: trebuia studiată în detaliu în doar 3 săptămâni, pentru că urma un colocviu. Șocul inițial a fost mare, dar apoi cu răbdare și dăruire am realizat că prin antrenament poți învăța oricât, într-un timp relativ scurt.

Trecând peste anii preclinici sau „anii de teorie”, prima experiență cu Spitalul Județean a fost în anul III. Moment important de altfel, pentru că atunci mi-am dat seama că pot vedea practic cum se aplică tot ce am învățat până atunci. Medicina nu constă în a memora doar sute de informații și atât, contează enorm să știi când și cum să le aplici, cât și interacțiunea, informarea, susținerea și consolarea pacientului pentru a trece de acel moment de cumpănă din viața lui, nu numai fizic, cât și moral. Acesta a fost debutul în înfruntarea unei adevărate provocări și anume încercarea de a îmi împlini visul înțelegerii tainelor medicinii și al deslușirii cazurilor medicale. Am făcut stagii de pregătire în fiecare secție a spitalului, am învățat limbajul medical, am învățat să gândesc un caz clinic, am văzut cum se desfășoară o intervenție chirurgicală și cât efort este în spatele unei operații reușite, dar cel mai important, am început să îmi aleg modele în viață, apreciind tineri medici, cât și veterani ai spitalului. Mi-am dorit să fiu ca ei, să învăț din experiențele lor și să mă descurc în orice situație.

Anii au trecut repede, poate prea repede. În studenție au existat și momente dificile, în care zilele până la examen erau prea puține, iar materia era multă și stufoasă. Au existat dimineți friguroase și drumuri anevoioase către spital. Dar, în același timp au fost cei mai frumoși ani, ani în care mi-am format prietenii pe viață cu colegii de facultate, perioade în care m-am distrat copios, zile pe care acum le privesc cu nostalgie. Pentru a va putea povesti toate amintirile din studenție aș putea scrie o serie întreagă de romane și tot n-ar fi suficient.

Viața de „student la medicină” este un amalgam de trăiri și sentimente. Medicina este un stil de viața, un drum lung alcătuit din 12 sesiuni, zeci de examene și multe ore nedormite, dar un drum presărat cu bucurii și împliniri, satisfacții și mulțumiri, în care trebuie să înveți să îți dozezi și să îți manageriezi puterile, precum un atlet la maraton. Tot ca un maraton poate fi privită și medicina: dinamică, vivace, cu momente de cumpănă, slăbiciuni și cu neprevăzutul pândind la orice colț. Secretul finalizării cu brio a celor 6 ani de facultate și pentru a-ți păstra vitalitatea și dorința vie de profesare este să îți placă ceea ce faci.

Alege medicina din pasiune! Din primele momente ale cursului de neurochirurgie am pătruns în lumea fascinantă a creierului și cunoașterea acestuia. Am știut că asta îmi doresc să fac tot restul vieții. Primul pas a fost să iau examenul de rezidențiat și iată-mă acum, la luni depărtare de la decizie, medic rezident pe secția de neurochirurgie SCJU Constanța, apoi, la scurt timp, această realizare a fost urmată de obținerea a 2 burse de doctorand, încununată de promovarea examenului de post și debutul în cariera de asistent universitar, având onoarea de a fi printre cele mai tinere cadre didactice titulare, din facultate, totul culminând cu coordonarea rezidenților pe plan local.

În prezent, aflându-mă în postura de medic rezident neurochirurg, privesc viața într-o manieră diferită: orice traumatism sau leziune cerebrală sau vertebrală are un impact negativ asupra organismului. Suntem indivizi fragili și viața valorează mai mult decât pare. Procedurile chirurgicale sunt diverse, iar gradul de dificultate diferă de la o operație la alta. Un aspect decisiv în cariera mea de medic a fost și este colaborarea cu mentorul meu, Prof. Ș.L. Dr. Davidescu Horia-Bogdan, el marcând atât decizia de a- mi alege specializarea actuală, debutul ei, cât și evoluția personală ulterioară. Cu ajutorul dumnealui am făcut primii pași pe secție, primul pansament, prima sutură, prima intervenție chirurgicală. Deși aparținem de decade diferite ale vieții, ne unește pasiunea pentru medicină, pentru oameni, pentru bine.

De asemenea, trebuie sa aduc cuvinte de mulțumire întregii echipe, atât din blocul operator cât și colectivului de pe secție deoarece m-au primit cu multă căldură, împărtășindu-mi din cunoștințele lor, de care aveam atâta nevoie, în calitate de cel mai tânăr membru!

Țin să mulțumesc tuturor medicilor cu care am avut plăcerea de a participa la intervenții chirurgicale, dându-mi ocazia să văd și să învăț mai multe stiluri de abordare chirurgicală a diverselor patologii, cât și medicilor cu care am efectuat gărzi, primind din partea dumnealor toată încrederea, susținerea și bunăvoința de care aveam nevoie la început de carieră!

Mi-am dorit să devin chirurg, mi-am dorit specializarea de neurochirurgie, îmi doresc să fiu cel mai bun. Nu mă văd făcând altceva. Poți și tu! Din experiența plăcută a celor 6 ani, mi-am dat seama că visul de la început nu s-a schimbat, ci a evoluat datorită experiențelor petrecute, a informațiilor învățate, a sfaturilor primite, a persoanelor pe care le-am întâlnit. Sfatul cel mai valoros pe care îl pot da noilor generații de studenți este ca înainte de toate să se întrebe “Ce îmi doresc de la viață?”. O viziune clară asupra viitorului te ajută să fii motivat și să înfrunți cu brio orice obstacol întâlnești. Mulțumesc mentorilor mei! Succes!”

Constanta-financiara-sigla-jpg
sprijina-jurnalismul-independent

Articole recente

2 comentarii

  • Sanda Rodica

    Va mulțumesc domnule doctor miati salvat mama de la moarte căzuse în cap avea sânge între creier și osul craniu a-ti operato și a trăit de la glacow 0 la glascow 15 sa va dea Dumnezeu sănătate sa mai salvați pacienti la fel cum face domnul Leon danaila nu pentru bani pentru pasiune pentru salvarea vieti ale pacienților putini doctori nu cer spaga stau cu buzunarele desfăcute dumneavoastră nu miati cerut un lei miati dat chiar din mâncarea dumneavoastră un corn magic un om deosebit an care am toată stima domnule doctor Emre sarikaya

  • succes in tot ce va doriti ! dar stimate autor dati informatii complecte : cine este de unde vine si daca v- a mai sta mult pe la noi

Leave a Reply

Your email address will not be published.