Biserica rupestră din Dumbrăveni, o comoară a Dobrogei. De la loc sfânt la peșteră de tâlhari

Dobrogea este plină de locuri minunate, pline de istorie, care merită vizitate. Din păcate, multe nu sunt bine cunoscute nici localnicilor, darămite turiștilor. Unul dintre ele este biserica rupestră din Dumbrăveni.

Biserica rupestră din Dumbrăveni, o comoară a Dobrogei. De la loc sfânt la peșteră de tâlhari

Dumbrăveni este comuna cea mai mică din județul Constanța, aflată la o aruncătură de băț de Bulgaria. Nu există niciun puncte de trecere a frontierei, astfel că nu a înflorit aici, ca în alte locuri, comerțul transfrontalier. O comună sărăcăcioasă. Dumbrăveni are în administrare și satul Furnica, unde sunt 24 de gospodării. Potrivit recensământului din 2011, în Dumbrăveni și Furnica nu erau mai mult de 614 suflete. În realitate sunt mai puțini, pentru mulți au plecat spre orașe apropiate sau chiar în străinătate, în căutarea unui loc de muncă.

Biserica rupestră din Dumbrăveni, o comoară a Dobrogei. De la loc sfânt la peșteră de tâlhari
Din Bucovina în Dobrogea

În Dumbrăveni s-a construit, în urmă cu mai mulți ani, o mănăstire. Doi călugări, doi frați, Teodor şi Antim Gorschi, au fost călăuziți de destin pe aceste meleaguri. Au construit singuri, cu mâinile lor, biserica și o clădire pentru chilii, pe o colină de unde se poate admira peisajul dobrogean, de unde poți respira aerul curat al locului, loc ce-ți intră cumva în sânge, loc de unde nu mai vrei să pleci.

Ce au realizat acolo frații călugări e demn de laudă. Și un mic miracol. În timpul lucrărilor, unul dintre ei a căzut de pe acoperiș. A suferit mai multe fracturi care i-au pus viața în pericol. În mod normal, un an de zile nu ar fi avut voie – nici nu ar fi putut – să facă niciun fel de efort. Spune că Dumnezeu i-a dat putere, iar după o lună era, din nou, sus, pe acoperiș.

Când am vizitat mănăstirea, la începutul lunii iunie 2020, acolo slujea un medic din Constanța, un excelent profesionist, care a fost hirotonit preot chiar în acea biserică. Aceasta este cauza pentru care lăcașul de cult a devenit neîncăpător. De obicei, e mai puțină lume, o spune, cu regret, unul din preoți. A observat și un paradox: în județul Constanța, unde există câte o biserică în fiecare sat, lumea vine mai puțin la slujbe în mediul rural decât în mediul urban. În restul țării, spune, e diferit.

Mănăstirea Dumbrăveni
Mănăstirea Dumbrăveni
Fără indicatoare

În Dumbrăveni există un loc pe care merită să-l vedeți, pe care vi-l recomand: o biserică rupestră. Din păcate, e greu de ajuns la ea, nu sunt indicatoare care să vă ghideze. Mănăstirea o puteți găsi însă ușor, de pe șoseaua principală, iar acolo puteți cere indicații celor doi preoți. Unul dintre ei a avut bunăvoința să ne însoțească și să ne spună câteva cuvinte despre istoria locului. El, bucovinean de fel, știe acum mai multe despre această parte a Dobrogei decât majoritatea dobrogenilor. El ne-a povestit cele de mai jos.

Drumul până acolo e superb. Treci printr-o pădure care-ți aduce aminte de parcul național Bucegi și poți vedea fazani și broaște țestoase, ca să nu mai vorbim de păsările care te acompaniază din văzduh cu trilurile lor.

În Constanța ca la munte.

Publicată de Cristian Hagi pe Duminică, 7 iunie 2020
Ciulinii colorează câmpul
Ciulinii colorează câmpul
La biserică se ajunge numai pe jos
Broască țestoasă întâlnită pe drum
Biserica săpată în stâncă

Biserica rupestră din Dumbrăveni, pe care localnicii o știu drept Canaraua Fetei, datează din secolul IV e.n. Începuturile sunt de pe vremea împăratului Constantin cel Mare. A fost atestată arheologic puțin mai târziu, în anul 383, spune preotul. Este o biserică rupestră, săpată în stâncă. Face parte din cele mai vechi biserici din România, alături de cea de la Slava. Are o arhitectură deosebită, fiind pe două niveluri. Nivelul de jos este distrus în proporție de 90%, timpul și-a spus cuvântul. Partea de sus este mult mai bine conservată, deși o bucată, care mărginea peretele exterior, s-a dărâmat, din păcate, toamna trecută.

Biserica rupestră din Dumbrăveni a fost săpată de călugări autohtoni dobrogeni. Avea arhitectura de navă, avea altar, naos și pronaos. În partea din stânga are o contraabsidă. Înăuntru are un culoar de 35 de metri, cu două coturi, culoar care se îngustează pe măsură ce înaintezi. Sus sunt trei morminte paleocreștine, săpate în stâncă. Au mai fost trei morminte în partea de jos. Unul în stil roman, care se mai cunoaște puțin, și unul care nu se mai cunoaște deloc, dar din care s-au găsit, în trecut, niște oseminte.

Unul din cele cinci morminte descoperite de arheologi

Biserica a fost populată cu călugări în două etape. Prima, din secolul IV până în secolul VI, începutul secolului VII, când efectiv se desființează. Nu se cunosc exact motivele, probabil însă din cauza popoarelor migratoare. Se reactivează în secolul IX, până la începutul secolului XI. În acea perioadă, călugării au locuit aici, iar biserica devenise semi rupestră. Peretele exterior al părții de jos se dărâmase, iar ei l-au zidit cu piatră, ca să poată fi locuit. Au lărgit zona și au făcut camere, iar partea de sus a rămas biserică. Lângă, la câțiva metri, când s-au făcut săpături arheologice s-a găsit un zid. Nu era unul de împrejmuire, ci o clădire, dar nu se știe exact ce tip de clădire.

Partea de sus a bisericii. Culoarul are circa 35 de metri
Jafurile din pădurea nebună

În perioada aceea, cetatea tomitană era sub stăpânirea Imperiului Bizantin. Au exista atunci conflicte cu vențienii, care veneau în vechiul Tomis și luau pământ, chiar și fizic. În Tomis ajung osmanlâii, reprezentanții primelor triburi de turci (Osman este considerat fondatorul Imperiului Otoman). Sunt alungați din cetate și se ascund în pădurea de la Dumbrăveni, o pădure a Deliormanului, o pădure nebună, după cum îi spune numele în turcește. Aceștia găsesc bisericuța și îi alungă pe călugări. Nu se știe exact ce s-a întâmplat acolo. Ori i-au omorât, ori călugării au fugit. Cert este că tâlharii se ascund aici și fac din casa lui Dumnezeu peșteră de tâlhari la propriu. Încep să jefuiască satele limitrofe, de fapt, nu sate propriu-zise, ci niște cătune cu câteva case. Denumirea localități Dumbrăveni era Hairanchioi, care înseamnă „lapte acru”, ceea ce ne duce cu gândul că oamenii din cătune se ocupau și cu creșterea animalelor.

Legende. Tinere pângărite în biserică

În zonă circulă două legende. Prima spune că turcii aduceau aici fetele pe care le furau din sat. Le batjocoreau chiar în biserică. A doua istorisește că a existat o femeie care a trăit cu toți tâlharii. A născut un copil, dar, pentru că nu se știa cine e tatăl, a fost obligată să-l ucidă. Femeia s-a opus, și atunci au omorât-o și pe ea, și pe copil. De aici și denumirea de Canaraua Fetei, pe care o poartă și rezervația naturală din zonă.

Sfârșitul are loc în urma unu incendiu puternic. Nu știm exact ce s-a întâmplat, o ipoteză însă este că localnicii au dat foc bisericii pentru a-i alunga pe turci. Ceea ce știm este că localnicii au uitat că acolo exista o biserică. Le-au spus copiilor, nepoților și strănepoților să nu meargă în pădure, la Canaraua Fetei, pentru că acolo sunt turcii.

Monedă din 383 pentru luntraș

În anii 1988 – 1989 se face un studiu arheologic și se dovedește că biserica a fost locuită. Arheologul Costel Chiriac publică atunci în Pontica un articol în care spune că a fost locuită în secolele IX – XI și că este soră cu biserica de cretă de la Murfatlar. De la nord la sud, sunt cinci astfel de biserici: Ioan Casian, Murfatlar, Dumbrăveni și două complexe rupestre din Bulgaria. Studiul nu ia însă în considerare contraabsida, care se folosește până în secolul VI. Studiază mai departe și descoperă, în partea de jos, două morminte. Într-unul din ele, peste care apucase să se prăvălească o piatră foarte mare, pe care călugării nu au putut să o mute de-a lungul timpului, arheologul găsește oasele îngropate anatomic, dar și un crucifix și o monedă bătută în anul 383. Creștinii preluaseră obiceiul păgân de a lăsa un bănuț mortului pentru luntraș, pentru a-și plăti drumul pe lumea cealaltă.

Mănăstirea Dumbrăveni a fost înființată de cei doi frați în 2001. În 2004, s-a construit biserica. Cei doi frați au vrut să o construiască în apropiere, dar nu s-a putut, deoarece biserica face parte din patrimoniul național și are o rază de protecție de 500 de metri. O variantă ar fi fost în valea Ceairului, cum este denumită pleonastic (pentru că „Ceair” înseamnă „vale”, în turcă), ce ține până în inima Bulgariei, dar care este o zonă inundabilă.

Au furat scara

Un lucru mai puțin plăcut este că s-ar putea să nu puteți să urcați la etaj. Scara solidă proptită acolo pentru turiști a fost furată de 4 ori de localnici, deși e grea și dificil de transportat.

Câteva informații practice. Nu veți găsi un restaurant în comună, așa că e bine să aveți cu voi, mai ales dacă mergeți cu copiii, ceva de mâncat. Găsiți locuri frumoase în natură unde puteți poposi. Drumurile sunt foarte bune și încântătoare, deci nu e cazul să goniți pe șosele. Dacă vă rămâne timp, puteți da o fugă până la mănăstirea Dervent, aflată la circa o oră de mers cu mașina (țineți cont că veți face apoi încă aproape două ore până în Constanța) sau vă puteți opri, pe drum spre Constanța, să vedeți monumentul de la Adamclisi. Sunt numai două sugestii din multele care se pot face, pentru că Dobrogea are multe de oferit.

Biserica rupestră din Dumbrăveni este cu siguranță un loc pe care merită să-l vizitați, indiferent dacă sunteți constănțeni sau turiști veniți la mare.

Leave a Reply

Your email address will not be published.