Dosarul în care Primăria Năvodari a emis o decizie de impunere de 8.474.000 lei unei societăți comerciale, pentru o suprafață de 3.723 de metri pătrați, a adus, recent, dezvăluiri incredibile.
Cazul a ajuns în atenția Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții a Senatului României. Aceasta s-a întrunit într-o ședință în data de 8 mai, iar în 9 mai a emis o minută, semnată de președintele comisiei, senator Ion Caracotă, și secretarul acesteia, Dan Lungu, a cărei concluzie e clară:
„Comisia apreciază că orașul Năvodari nu deținea un titlu de proprietate valabil pentru a valorifica terenul riveran societății Somaco prin impunerea unei taxe locale cum este cea indicată în decizia de impunere din 14.08.2012, terenul în discuție fiind un teren de natură hidrotehnică ce aparține exclusiv domeniului public al statului”.
Comisia a cerut de la Autoritatea Națională de Publicitate Imobiliară și de la OCPI Constanța date despre cum a ajuns terenul respectiv în proprietatea Unității Administrativ Teritoriale Năvodari. După mult timp de la deschiderea procesului, actele au ajuns în instanță și sunt relevante.
Potrivit documentelor prezentate, o firmă de specialitate a cerut, pentru Primăria Orașului Năvodari, în data de 7 martie 2012, o cerere de solicitare de informații pentru înscriere și intabulare pentru imobilul identificat prin următoarele: „Năvodari, strada Promenada lac Siutghiol”. Cererea este semnată de primarul de atunci, Nicolae Matei. 7 martie 2012. Decizia de impunere de 8,4 milioane de lei se referă la perioada 2010 – 201. Cum poți să emiți o decizie de impunere pe un teren pe care îl intabulezi în 2012?
În Cartea Funciară, terenul are numărul cadastral 109598. În documentul emis de OCPI este o notă semnată, la final, în care vorbește despre indisponibilizarea terenului. Motivul: „imobil sub luciul de apă”. Așadar, OCPI recunoaște, negru pe alb, că terenul despre care vorbim era acoperit de apă.
Într-o declarație semnată de edilul de atunci, Nicolae Matei, se spune că actele care dovedesc proprietatea UAT Năvodari asupra terenului de 3.723 mp sunt o hotărâre de Consiliu Local emisă de UAT Năvodari în aprilie 2011 și o adeverință din 2011 emisă de Primăria Năvodari. De altfel, în borderoul aferent primei înscrieri și intabulării se arată clar că actele de proprietate sunt: hotărârea de consiliu local, o adeverință și nomenclatorul stradal. Atât a fost necesar pentru ca primăria să-și însușească terenul.
Într-un alt document, în memoriul tehnic, este descrisă și amplasarea imobilului: „în vecinătatea bulevardului Mamaia Nord și Scoica Land”. În realitate, între Scoica Land și terenul despre care vorbim e cale lungă, de aproape un kilometru.
În cererea de recepție și înscriere, se spune că orașul Năvodari a solicitat informații OCPI cu cererea nr……../……… Exact, apar puncte-puncte, semn că nu s-au solicitat informații, altfel ar fi apărut acolo un număr de dosar.
Revenim la ce spune Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții a Senatului României:
„Pentru a înțelege amploarea fenomenului, din documentele puse la dispoziția Comisiei a rezultat că suprafața calculată în geometria UAT Năvodari s-a extins, fără o justificare legală, cu 506,718 hectare, de la 6.770,282 hectare, conform datelor statistice oficiale comunicate de Centrul Național de Cartografie, la 7.277 hectare, conform situației înregistrată la UATO Năvodari la 31.12.2016, așa cum rezultă din raportul de control al Curții de Conturi, înregistrat la UAT Năvodari cu nr. 43916/28.09.2017. În cazul particular al terenurilor limitrofe proprietății Somaco, se constată, fără dubiu, că trenurile pentru care, în anul 2012, s-a impus taxa locală de 8.474.000 lei reprezintă domeniul public al statului, fiind un teren de natură hidrotehnică”.
Așadar, ca o concluzie: primăria a intabulat, pe baza unui HCL, a unei adeverințe și a unui nomenclator stradal un teren, în 2012. Culmea, cei de la OCPI au intabulat terenul, deși legea spune clar că acesta face parte din proprietatea statului. Apoi, Primăria Năvodari emite o decizie, pentru perioada 2010 – 2012, când nici măcar nu intabulase terenul, și cere societății comerciala 8.474.000 de lei. Asta înseamnă de 21 de ori mai mare decât prețul de vânzare al terenului și de peste 1.258 de ori mai mare decât valoarea redevenței!
Procurorii din Constanța ar trebui, în opinia noastră, să verifice cum au fost posibile aceste lucruri de neimaginat.
