Cele mai importante 18 întrebări despre variola maimuței. Răspunde Ministerul Sănătății

Sursă foto: CDC

Ministerul Sănătăţii a alcătuit o listă de întrebări şi răspunsuri pentru a oferi cât mai multe detalii despre ce este această boală, cum se răspândeşte, care sunt simptomele şi care este conduita de urmat.

„Mai multe ţări din regiunea europeană a OMS au raportat cazuri confirmate sau probabile de variola a maimutei (monkeypox) de la începutul lunii mai 2022. Acesta nu este un eveniment obişnuit. În afară de unul, toate celelalte cazuri  raportate recent nu au călătorit într-o zonă endemică.  Acest lucru este neobişnuit şi de aceea sunt în curs de desfăşurare investigaţii suplimentare pentru a determina sursa probabilă şi amploarea infecţiei pentru a  limita răspândirea ulterioară. OMS colaborează cu ţările în cauză, facilitând schimbul de informaţii şi sprijinind supravegherea, testarea, prevenirea infecţiilor, managementul clinic, comunicarea riscurilor şi implicarea comunităţii”, a transmis, duminică, Ministerul Sănătăţii.  

Instituţia preia recomandările OMS şi precizează că ”oricine are contact apropiat cu cineva cu variola maimutei se poate infecta”.  

„Este important să înţelegeţi că variola maimuţei nu se răspândeşte cu uşurinţă între oameni,  ci necesită un contact apropiat.  Majoritatea cazurilor recente s-au prezentat la clinicile pentru boli cu transmitere sexuală unde au fost testați negativ pentru infecţii cu transmitere sexuală obisnuite.  Simptomele pot fi uşoare sau severe, iar leziunile pot fi foarte pruriginoase sau dureroase.  Acestea includ erupţii cutanate veziculoase pe întreg corpul sau leziuni concentrate pe orice parte a corpului. Majoritatea cazurilor care s-au prezentat recent la clinicile de sănătate sexuală din Europa au prezentat erupţii cutanate şi leziuni la nivelul organelor genitale şi anusului. Erupţia cutanată sau leziunile pot fi însoţite de febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflaţi şi leziuni la nivelul gurii şi ochilor. Majoritatea pacienţilor se recuperează în câteva săptămâni, fără tratament”, a mai transmis Ministerul Sănătăţii.  

Instituţia precizează că orice persoană care prezintă o erupţie cutanată neobişnuită ar trebui să consulte medicul. 

„Orice pacient cu suspiciune de variola maimuţei trebuie investigat şi izolat în timpul perioadelor infecţioase presupuse şi cunoscute, adică în timpul stadiilor prodromale şi cu erupţii cutanate ale bolii. Urmărirea în timp util a contacţilor, măsurile de supraveghere şi comunicarea riscurilor între furnizorii de servicii medicale sunt destinate prevenirii apariţiei altor cazuri şi gestionării eficace a epidemiei actuale”, mai arată Ministerul Sănătăţii.  

Instituţia a realizat o listă de întrebări şi răspunsuri despre această boală, pe care o prezentăm integral:  

1.      Ce este variola maimuței? 

Variola maimutei este o infecţie virală rară, cu infectare umană accidentală, care apare, de obicei, în principal în părţile împădurite din Africa Centrală şi de Vest în urma contactului cu rezervorul animal.  De asemenea, se poate răspândi de la persoană la persoană. 

Este cauzată de virusul variolei maimutei, care aparţine familiei ortopoxvirusului.  

Există două tipuri de virus variolei maimutei, cel din Africa de Vest şi cel bazinul Congo (Africa Centrală). Deşi tipul vest-african al virusului variolei maimutei duce uneori la boli grave la unele persoane, boala este de obicei auto-limitată.  

În medie, 1% dintre cei infectaţi cu tipul vest-african şi până la 10% dintre cei infectaţi cu virusul din bazinul Congo au decedat. 

2.      Care este situaţia actuală cu epidemia din regiunea europeană? 

Cel puţin patru ţări din regiunea europeană au raportat până în prezent cazuri confirmate sau suspectate de  variola maimutei– Portugalia, Spania, Suedia şi Marea Britanie.  Cazuri au fost raportate şi în Canada şi Statele Unite. 

3.      Cum a început această epidemie recentă? 

Investigaţiile sunt în curs de desfăşurare.  Cazurile sporadice de variola maimutei în ţările europene în rândul călătorilor care se întorc din ţările în care boala este endemică sunt bine cunoscute.   

Cu toate acestea, multe dintre cazurile depistate în prezent în întreaga Europă nu au călătorit într-o zonă endemică.   Cele mai multe cazuri sunt depistate prin intermediul serviciilor de supraveghere a bolilor cu transmitere sexuala.  Acest lucru este neobişnuit şi sunt în curs de desfăşurare investigaţii suplimentare pentru a determina sursa probabilă de infecţie, ce evenimente ar fi putut contribui la amplificarea transmiterii  şi cum să se limiteze răspândirea ulterioară. 

4.      Care sunt simptomele? 

Simptomele sunt adesea uşoare, deşi leziunile pot fi pruriginoase sau dureroase. Acestea includ erupţii cutanate veziculoase sau leziuni pe orice parte a corpului – inclusiv în contextul actual particular – în jurul organelor genitale şi anusului, febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflaţi şi leziuni la nivelul gurii şi ochilor.  

5.      Cum se răspândeşte? 

Variola maimuței nu se  răspândeşte în mod normal cu uşurinţă între persoane şi necesită un contact apropiat. Virusul intra în organism prin piele lezată, tract respirator, ochi, nas sau gură;  şi prin fluide corporale.  

Principalul mod în care poate fi răspândit este în timpul contactului fizic apropiat prelungit cu o persoană care are variola maimuței sau contact prelungit cu obiecte contaminate. Cu toate ca variola maimutei nu a fost documentata anterior ca o infecţie cu transmitere sexuală, transmiterea în timpul contactului sexual este în concordanţă cu modul în care acum virusul poate fi transmis de la o persoană la alta.   

Focare de variola maimuței au apărut de obicei în populaţiile care trăiesc în zonele rurale şi care vânează, manipulează şi consumă carne de vânat. În ultimii ani, au apărut cazuri din ce în ce mai mult în zonele urbane din ţările endemice. Cazuri de import din Africa de Vest către Marea Britanii şi alte trei ţări au fost inregistrate în ultimii ani.  

Variola maimuței poate fi transmisa prin contact direct şi prin expunerea la picături mari eliminate prin expiratie. Perioada de incubaţie a variola maimutei-ului este de obicei de la 6 la 13 zile.  Variola maimutei necesită, de obicei, un contact personal strâns cu o persoană simptomatică infectată. Boala este adesea auto-limitantă, cu simptome ce dispar spontan în  14 la 21 de zile.  

6.      Am citit că pot lua variola maimuţei prin tuse şi strănut.  Este adevărat acest lucru? 

Transmiterea între oameni poate apărea prin picături respiratorii mari. Deoarece picăturile nu pot ajunge departe, este necesar un contact prelungit faţă în faţă. 

7.      Cum poate fi redusă transmiterea virusului? 

Trebuie subliniată importanţa igienii mâinilor folosind apă şi săpun sau dezinfectant pe bază de alcool. Este important ca o persoană cu suspiciune de variola maimutei să fie izolată şi ca cei care o îngrijesc să utilizeze măsuri de protecţie personală adecvate.  

În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variola maimutei, iar vaccinul tradiţional împotriva variolei oferă protecţie, trebuie mentionat ca aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă. Populaţiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecţia oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei. 

În cele mai multe cazuri boala este uşoară şi majoritatea oamenilor se recuperează în termen de câteva săptămâni, fără tratament. 

8.      Cât de grava este variola maimutei pentru o persoană infectată? 

Tratamentul pentru variola maimutei este în principal de susţinere. Boala este de obicei uşoară şi majoritatea celor infectaţi se vor recupera în câteva săptămâni, fără tratament. 

Există două tipuri de variola maimutei – unul din Africa de Vest şi celălalt din Africa Centrală.  Virusul raportat în regiune europeană este varianta vest-africană care este mortală pentru aproximativ  1 din 100 de persoane. 

9.      Cine este cel mai expus riscului de a face variola maimutei? 

Oricine are contact apropiat cu o persoană cu variola maimutei se poate infecta.  Cu toate acestea,  familia unei persoane cu variola maimutei prezintă un risc mai mare de infecţie din cauza contactului apropiat.  

Persoanele ale căror profesii sau comportamente le pun la risc mai mare de expunere, ar trebui să ia măsuri pentru a înţelege semnele şi simptomele şi să aibă grijă suplimentară pentru a preveni infecţia. Printre aceştia se numără personalul medico-sanitar care pot intra în contact cu pacienţi infectaţi, lucrătorii sexuali şi bărbaţii care întreţin relaţii sexuale cu bărbaţi, având în vedere recentul grup de cazuri în rândul celor care se autoidentifică ca atare. 

10.  Există un vaccin? 

În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variola maimutei, vaccinul tradiţional împotriva variolei oferă, de asemenea, protecţie. Aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă.  Populaţiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecţia oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei. 

11.  Care sunt teoriile principale cu privire la clusterele fără istoric de călătorie într-o zonă endemică? 

Identificarea variolei maimutei fără istoric direct de călătorie într-o zonă endemică nu este obişnuita, iar investigaţiile suplimentare – inclusiv în rândul barbatilor care au relatii sexuale cu barbati – sunt în curs de desfăşurare pentru a determina sursa probabilă de infecţie şi pentru a limita răspândirea ulterioară. 

12.  Spuneţi că bărbaţii care întreţin relaţii sexuale cu bărbaţi ar putea fi responsabili pentru epidemie? 

Asistăm la o creştere a cazurilor de variola maimuţei în anumite comunităţi. Deşi calea exactă de transmitere nu este clară încă,  contactul intim, cum ar fi contactul prelungit şi, eventual, o serie de activităţi sexuale, pot fi factori importanţi.  

Focare variola maimutei au apărut de obicei la populaţiile africane care trăiesc în zonele rurale care vânează, manipulează şi consumă carne de vânat (carne de tufiş). 

Dar este posibil ca aceia care intră în contact apropiat cu o persoană infectată cu variola maimutei să se infecteze ei înşişi.  Pentru că încă mai sunt multe lucruri pe care încă nu le înţelegem, este important să studiem toate căile posibile de transmitere, astfel încât să putem proteja sănătatea publică. 

13.  Dacă o persoană suspectează că are virusul, ce ar trebui să facă? 

Orice boală în timpul călătoriei sau la întoarcerea dintr-o zonă endemică trebuie raportată unui medic specialist, inclusiv informaţii despre toate călătoriile şi istoricul recent de vaccinare.  

Rezidenţii şi călătorii în ţările endemice ar trebui să evite contactul cu animalele bolnave (moarte sau vii) care ar putea fi infectate cu virusul variola maimutei (rozătoare, marsupiale, primate) şi ar trebui să se abţină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic.  

Orice persoană care face o erupţie neobişnuită ar trebui să consulte medicul. 

14.  Ar trebui să fie izolată o persoană cu variola maimuţei?

Un pacient cu variola maimutei trebuie izolat, evitând contactul apropiat cu alte persoane şi trebuie să i se ofere îngrijire de susţinere în timpul perioadelor infecţioase presupuse şi cunoscute, adică în timpul stadiilor prodromale (semne timpurii) şi, respectiv, celor cu erupţii cutanate ale bolii.  

Personalul medico-sanitar care îngrijeşte pacienţii cu variola maimutei suspecţi sau confirmaţi trebuie să pună în aplicare măsuri de precauţie standard, de control al infecţiilor de contact şi prin picături respiratorii. Aceasta include întregul personal medico-sanitar, cum ar fi personalul de curăţenie şi spălătorie, care poate fi expus în locul de îngrijire a pacientului, la lenjeria de pat, la prosoape sau obiecte personale.  

Probele prelevate de la persoane cu suspiciune de variola maimutei sau de la animale cu suspiciune de infecţie cu virusul variola maimutei trebuie să fie gestionate de personal instruit care lucrează în laboratoare echipate corespunzător. 

15.  Este recomandată urmărirea contracţilor? 

Urmărirea în timp util a contacţilor, măsurile de supraveghere şi comunicarea riscurilor către furnizorii de servicii medicale, către contacţii din gospodării şi către comunitate sunt esenţiale pentru prevenirea apariţiei altor cazuri şi gestionarea eficientă a epidemiei actuale. Se poate lua în considerare implementarea contramăsurilor farmaceutice în temeiul protocoalelor experimentale. 

16.  Care este sfatul OMS pentru autorităţile sanitare din Regatul Unit şi pentru alte ţări? 

Măsurile intensive de sănătate publică ar trebui să continue în Regatul Unit.  

Pe lângă urmărirea continuă a contacţilor şi identificarea surselor, ar trebui consolidată căutarea cazurilor şi supravegherea locală a bolilor cu erupţii cutanate în  comunitatea afectată şi în general, precum şi în unităţile medicale.  

Orice pacient cu suspiciune de variola maimutei trebuie investigat şi trebuie izolat în timpul perioadelor infecţioase presupuse şi cunoscute, adică în timpul stadiilor prodromale şi, respectiv, a celor cu erupţii cutanate ale bolii.  

Alte ţări ar trebui să fie în alertă pentru semnalele legate de pacienţii care prezintă erupţii cutanate veziculoase sau pustuloase neobişnuite, adesea asociate cu febra, într-o serie de medii comunitare şi de îngrijire a sănătăţii, inclusiv, dar fără a se limita la asistenţa medicală primară, spitale, servicii de sănătate sexuală şi clinici de dermatologie.  

Călătorii ar trebui încurajaţi să raporteze boala în timpul călătoriei sau la întoarcerea din călătorie unui cadru medical, inclusiv informaţii despre istoricul recent de călătorie şi vaccinare.  

Rezidenţii şi călătorii în ţările endemice ar trebui sfătuiţi să evite contactul cu animalele bolnave (moarte sau vii) care ar putea fi infectate cu virusul variola maimuţei (rozătoare, marsupiale, primate) şi ar trebui să se abţină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic. Trebuie subliniată importanţa igienei mâinilor prin utilizarea săpunului şi a apei sau a dezinfectantului pe bază de alcool.  

Personalul medico-sanitar care îngrijeşte pacienţii suspectaţi sau confirmaţi cu variola maimuţei ar trebui să primească recomandări  pentru a pune în aplicare măsuri de precauţie standard, de protecţie de contact şi de control al infecţiilor transmise prin picături. Probele prelevate de la persoane cu suspiciune de variola maimuţei sau de la animale cu suspiciune de infecţie cu virusul variola maimuţei ar trebui să fie gestionate de personal instruit care lucrează în laboratoare echipate corespunzător. 

17.  Ar trebui restricţionate călătoriile şi comerţul internaţional? 

OMS nu recomandă nicio restricţie privind călătoriile şi comerţul pe baza informaţiilor disponibile în acest moment. 

18.  Este aceasta o boală care afectează doar bărbaţii care fac sex cu bărbaţi? 

În timp ce cazurile iniţiale raportate sunt predominant în rândul persoanelor care se identifică ca bărbați care fac sex cu bărbați, acest lucru se poate datora doar amplificării în timpul festivalurilor şi evenimentelor recente care au reunit această comunitate. Pe măsură ce intrăm în vara europeană, cu adunări şi festivaluri care reunesc mulţi tineri, activi sexual, profilul cazurilor se poate extinde. Trebuie să înţelegem că virusul se va răspândi prin contact prelungit şi strâns, indiferent de naţionalitatea, sexul sau preferinţele sexuale. 

Zen Residence



Leave a Reply

Your email address will not be published.

Următorul articol

Remus Negoi a luat foc: „Este o ticăloşie fără margini! O aroganță a unui primar inexistent, dar plin de el!”

Sun May 22 , 2022
Primăria Constanța a publicat, pe pagina sa de Facebook, de Ziua Constanței, mesajele a numai 3 persoane. Este vorba despre Corina Martin, consul onorific al Republicii Kazahstan la Constanța, Emre Yurdakul- Consulul General al Republicii Turcia la Constanța, și al unui pilot al Forțelor Aeriene Regale aparținând Regatului Unit al […]
remus-negoi-corina-martin