Un studiu realizat de Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” (INCDM) din Constanța arată că microplasticele apar frecvent în trei specii pescuite și consumate în mod curent la Marea Neagră: șprotul european, midia și rapana. Cele mai multe particule identificate au fost fibre, iar rapana – prădător – indică inclusiv posibilul transfer pe lanțul trofic.
Trei specii „de farfurie”, analizate pe litoralul românesc
Microplasticele (particule mai mici de 5 mm) au devenit unul dintre cei mai greu de controlat poluanți: persistă mult timp în mediu, sunt ușor „înghițite” de organisme și pot ajunge dintr-o verigă în alta a lanțului trofic.
Un nou studiu realizat de o echipă de cercetători de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” și colaboratori (inclusiv din mediul universitar) aduce date proaspete despre contaminarea cu microplastice în trei specii cu importanță economică, recoltate din zona litoralului românesc:
- midia (Mytilus galloprovincialis)
- rapana (Rapana venosa)
- șprotul european (Sprattus sprattus)
De unde au fost luate probele
Conform metodologiei descrise în lucrare:
- midiile au fost colectate din zona Tuzla;
- rapanele din zona Eforie;
- șprotul a provenit din pescuit științific în larg, cu nava de cercetare.
Cât de des au apărut microplasticele
Rezultatul care sare în ochi: microplasticele au fost detectate în toate cele trei specii, cu o frecvență ridicată.
- Midii: microplastice în 66,7% dintre indivizi
- Rapana: 93,3%
- Șprot: 93,3%
Ca ordin de mărime, media a fost de aproximativ 3 particule per individ la fiecare dintre cele trei specii (midiile ~3,06; rapana ~3,26; șprot ~3,13).
Fibrele domină aproape total
Tipologia particulelor identificate e la fel de importantă ca numărul lor:
- fibrele au reprezentat covârșitor majoritatea (aprox. 93–99%, în funcție de specie),
- fragmentele au fost mult mai rare.
În general, cele mai multe particule au fost încadrate în clasele:
- 1–5 mm și
- 330 µm – 1 mm, cu o pondere mai mică pentru intervalul 100–330 µm.
Autorii notează că aceste dimensiuni pot favoriza retenția/accumularea în organism, nu doar trecerea rapidă prin tubul digestiv.
Rapana, indiciu de „transfer” pe lanțul trofic
Un punct interesant al studiului: rapana este un prădător care se hrănește cu bivalve (inclusiv midii). Faptul că și rapana are microplastice în proporție mare susține ipoteza că particulele pot ajunge la prădători prin consumul prăzii contaminate (transfer trofic).
De ce contează pentru Constanța și pentru Marea Neagră
Marea Neagră este o mare semi-închisă, cu presiuni multiple (coaste populate, trafic maritim, aport fluvial). În discuția despre surse, lucrarea amintește rolul Dunării: există cercetări care estimează că fluviul poate transporta către Marea Neagră în jur de 4,2 tone de plastic pe zi (estimare clasică citată în literatura de specialitate).
În plus, în UE, monitorizarea poluării cu deșeuri (inclusiv micro-deșeuri) este legată de obiectivele din Marine Strategy Framework Directive, unde există un criteriu explicit despre cantitatea de micro-litter ingerată de animale marine și efectele asupra speciilor.
Ce înseamnă pentru consumatori
Studiul subliniază un fapt simplu: toate cele trei specii sunt consumate de oameni, deci pot reprezenta căi de expunere la microplastice.
Totuși, lucrarea nu calculează riscul pentru sănătate sau o „doză” pentru populație. Autorii vorbesc despre nevoia de cercetări suplimentare privind sursele, drumurile de transport și posibilele riscuri.
O limitare importantă, recunoscută de autori
Identificarea s-a făcut prin examinare la microscop și „hot needle test” (testul acului încălzit), iar autorii notează că lipsa confirmării compoziției polimerilor (de exemplu prin FTIR/Raman) poate duce la unele rezultate fals pozitive — o precizare onestă, care arată că rezultatele sunt solide ca semnal, dar au loc de rafinare metodologică.
Studiu poate fi citit AICI.
