Beneficiul cel mai mare al unui festival de teatru este acela că, dacă nu te duci tu să cauți în țară montările cele mai reușite de peste an sau din ultimii ani ale teatrelor mai mari sau mai mici, acestea îți sunt puse la picioare de către organizatori, printr-o selecție subiectivă (ca orice alegere), dar în cunoștință de cauză, făcută de cunoscători.
Spectacolul „Chiritza în concert”, antepenultimul din cadrul SEAS – Stagiunea Estivală a Artelor Spectacolului din Constanța – a fost așteptat cu sufletul la gură de către iubitorii de teatru deoarece promitea ingredientele cele mai savuroase ale comediei: textele nemuritoare ale lui Alecsandri, viziunea proaspătă, inedită a Adei Milea care a compus cântecele împreună cu actrița Anca Hanu, trupa excepțională a Teatrului național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, decorurile minimaliste în care aproape fiecare obiect de pe scenă este transformat în instrument muzical pentru ca totul să vibreze. În plus, un spectacol-concert deja multipremiat (premiile UNITER pentru cel mai bun spectacol – 2019 – și pentru cea mai bună actriță, Anca Hanu, în 2020) reprezintă o carte de vizită ce anunță un musafir căruia nu poți să nu îi deschizi larg ușile casei tale.
Iar așteptările nu au fost înșelate. Ce am văzut, deci, în seara de 23 august pe scena Teatrului de Vară Soveja?
Mai întâi, un joc actoricesc impecabil, în care partenerii de scenă s-au susținut reciproc în fiecare secundă a spectacolului, într-o simbioză impresionantă. În timp ce în centrul scenei atenția era focalizată pe unul sau altul dintre personaje, ceilalți actori nu și-au ieșit nicio secundă din rol, din personajul pe care îl încarnau. Atenția la detaliile acestea m-a făcut să văd, simultan, atât mașinăria de teatru în ansamblul ei, cât și fiecare piesă a angrenajului în parte, asemenea unui privilegiu nesperat. Membrii acestei distribuții merită, fiecare în parte, aplauzele publicului: Chiritza Bârzoi: Anca Hanu, Bârzoi: Cornel Răileanu , Aristitza: Mihnea Blidariu, Calipsitza: Cristian Rigman, Lulutza: Sânziana Tarța, Gulitză: Miron Maxim, Leonash: Matei Rotaru, Sharlatanii: Radu Dogaru, Cosmin Stănilă.
Apoi, adaptarea textelor lui Alecsandri, care a însemnat aducerea în contemporaneitate a comicului de moravuri al secolului al XIX-lea, dar păstrând cu deferență o distanță (relativ mică) față de trama narativă a lui Alecsandri, astfel încât spectatorul să nu aibă senzația nici că merge la un spectacol care dorește să spargă tradiția printr-o rupere de trecut forțată, dar nici că s-a întors în urmă cu mai bine de o sută de ani și să nu își găsească locul și trăirea în timpul suspendat al spectacolului. Chiritza, mai actuală ca niciodată, face publicul să regăsească în ea mai multe dintre personajele prezentului de care râdem cu amărăciune, întrebându-ne cum au ajuns în funcții importante atunci când nimic nu le recomandă pentru acestea: nici intelectul, nici cultura, nici principiile. Chiritza ne reamintește că scările ierarhiei sociale sunt urcate, cel mai adesea, nu de către cei merituoși și îndreptățiși să o facă, ci de cei care își doresc cu orice preț acest lucru și care joacă perfect în comédia umană a parvenirii până când nici ei înșiși nu se mai recunosc în adevărata esență, ci doar în aparența pe care au creat-o pentru ceilalți, căzând în propria fascinație față de persoana lor. Lumea pe care o creează Alecsandri și pe care o transpun în prezent Ada Milea și Anca Hanu este lumea pe care o condamnăm, dar în care ne complăcem, de multe ori neputincioși. Iar în această lumea, râsul poate fi o atitudine sănătoasă, cu condiția sau cu speranța de a vindeca moravurile, așa cum credeau înaintașii: Ridendo castigat mores.
În sfârșit, am văzut cum actorii cu har pot lua în stăpânire nu numai scena, ci întreaga sală, creând un dialog real cu publicul. Am văzut dăruire până la ultima picătură de sudoare (atât la propriu – 27 de grade și umiditate 90%, cât și la figurat), într-un spectacol epuizant. Puțin mai bine de o oră durează acest spectacol-concert, dar nici nu cred că ar putea dura mai mult. Actorii sunt, aproape toți, în permanență pe scenă, neavând nicio secundă de relaș; cântă, dansează, execută cu o precizie admirabilă gesturi aparent mărunte, dar care fac deliciul publicului prin sincronizarea perfectă a acestora pe ritmul și versurile cântecelor. „Chiritza în concert” este un spectacol epuizant, pentru actori, un deliciu pentru public.
Aplauzele îndelungate de la final au părut mai firești ca niciodată. Bisul oferit de actori i-a făcut pe cei prezenți să cânte alături de ei și să plece spre case fredonând piesa aleasă pentru acest moment. Naturalețea cu care actorii s-au prezentat, la cererea unei spectatoare care a spus că nu îi cunoaște, a fost dezarmantă. Iar zâmbetul cu care toată lumea a plecat pe buze, la final, este dovada reușitei depline.
Mai jos puteți vedea imagini surprinse după spectacol, de la bis.
Un promo al spectacolului puteți vedea mai jos.
