Clotilde Armand, candidat al Alianței 2020 USR PLUS pentru alegerile europarlamentare, a explicat de ce vrea să ajungă în Parlamentul European și ce poate face din această funcție pentru România și pentru Constanța.
Clotilde Armand a vorbit însă și despre cum a ajuns în România, cum i se pare țara și cum văd francezii România, dar și despre de ce trebuie să mergem la referendum și să votăm „Da”. Vă prezentăm cele mai importante idei pe care le-a prezenta într-o scurtă discuție.
„Eu sunt un marinar român”
Eu mă bucur că am ajuns la Constanța. Înseamnă că vine vara. Sunt franțuzoaica din politica românească, franțuzoaica ce a ales România. Primele cuvinte pe care le-am învățat și le-am citit în limba română au fost „Eu sunt un marinar român”. L-am cunoscut pe soțul meu în Statele Unite și când am intrat în departamentul de matematică, unde el își făcea doctoratul, pe tabla de la Massachusetts Institute of Technology scria „Eu sunt un marina român”. Românii erau cei mai numeroși ca naționalitate în departamentul de matematică de la MIT, mai numeroși decât americanii. Pentru americani, dacă vorbești de români, înseamnă oameni educați, performanți, foarte buni la studii. Asta e reputația românilor în America. Am învățat că România are un potențial foarte mare, având port care poate să se dezvolte multe, are deschidere la Marea Neagră. Ar trebuie să fie, în mod normal, niște atuuri care ar dinamiza întreaga economie românească.
Constanța, un oraș în ruină
Realitatea este un pic tristă în ceea ce privește Constanța. Aici, la Constanța, se vede legătura directă între corupție și subdezvoltare. Acest județ ar avea toate atuurile pentru un pol de dezvoltare, care ar fi puternic și care, așa cum am spus mai devreme, ar dinamiza întreaga economie românească. Ce avem în schimb? Un oraș în ruină, avem un port sub capacitate și avem o ofertă turistică de care nici măcar românii nu sunt mulțumiți. Mulți românii se duc în Bulgaria, iar fostul primar se duce în Madagascar, pentru a scăpa de justiție. Administrația Porturilor Constanța se laudă că anul acesta vor acosta 20 de nave de croazieră. 20, în loc de 200. Sunt mult mai ambițioasă pentru România, pentru Portul Constanța, decât ce se face la ora actuală. Atâta timp cât nu vom schimba cultura de gestionare a investițiilor, nu vom ieși din cercul vicios al subdezvoltării.
România, o țară ținută în sărăcie
România nu este o țară săracă, este o țară ținută în sărăcie. Banii publici sunt risipiți, nu investiți. Vrem să aducem niște noțiuni de economie la toate familiile din România, pentru că este o problemă pe care o vedem la nivel de administrație publică, dar și la nivel de economie familială. Românii nu înțeleg foarte bine diferența dintre a cheltui și a investi. Cheltuielile se duc, sunt pentru necesitățile de moment (necesare sau mai puțin necesare), dar nu produc nimic în viitor. O investiție este o cheltuială care va produce în viitor niște beneficii mai mari decât cheltuiala inițială. În România, autoritățile publice, la nivel local și la nivel național, nu știu să facă investiții. Eu sunt consilier local în sectorul 1 București. Exact cum este Constanța, este un exemplu de oraș care are un potențial uriaș, dar care nu este folosit. În sectorul 1 avem, pe cap de locuitor, același buget ca toate capitalele din Europa. Are același buget ca Madrid, ca Londra, numai că în aceste orașe investițiile reprezintă între 30% și 40% din buget, așa cum ar trebui să fie și la Constanța. În orașele din România, investițiile sunt extrem de mici, în afară de orașele care chiar au un program de dezvoltare și au niște primari care au învățat ce înseamnă o gestionare modernă, o gestionare corectă a orașelor. În sectorul 1, procentul de investiții este de sub 5%. Din păcate, interesele de moment, private, sunt mai importante decât interesul global. Este o problemă de dorință politică, dar și o problemă de competențe, de capacitate administrativă. Aici intervine ce vrem noi să facem în calitate de eurodeputați.
De ce nu avem infrastructură modernă în România
Meseria mea este de a concepe infrastructuri mari, de transport și nu numai. Eu plec din România luni, în general, și mă întorc la sfârșitul săptămânii, pentru că îmi exersez profesia în afara României. Sunt și eu un fel de căpșunar, plec și aduc banii acasă. Din păcate, eu nu lucrez pe proiecte de infrastructură din România, din păcate, lucrez pe proiecte care sunt în afara României. Multe dintre acestea se desfășoară chiar în țări în preaderare, nu au intrat încă în Uniunea Europeană. Paradoxul este că în aceste țări aflate în preaderare facem progrese mai mari decât în România. Eu dau mereu exemplu de autostrăzi, dar aș putea să dau exemplu și pe Dunăre. Dau un exemplu: Peninsula Balcanică. Vom traversa munții din Peninsula Balcanică înainte să traversăm Carpații cu autostrăzi. Ei nu sunt încă în Uniunea Europeană, iar noi suntem din 2007. Pe partea de Dunăre, se fac investiții pe secțiunile care sunt în țările care sunt în preaderare, iar noi în România nu reușim încă să ajungem la nivel de navigabilitate care ar permite să ne apropiem, încet-încet, de traficul care există pe fluviile din Europa. De ce nu reușim să facem noi în România aceste infrastructuri? Este o problemă de dorință, cum am spus, este o problemă de capacitate administrativă. Europa, care face aceste infrastructuri în țările în preaderare, de ce nu a dorit să le facă în România? În momentul în care am aderat în UE, acesta a fost deal-ul, că vom avea infrastructuri. Europa a avut următoarea strategie: țările care au intrat în UE este mai important să își dezvolte această capacitate administrativă de care vorbim decât să aibă aceste infrastructuri. Este mai important ca ei să primească o undiță decât să dăm peștele. De fapt, după 30 de ani de la Revoluție, și 12 de la aderare în Uniunea Europeană, ne dăm seama că această strategie a fost greșită, nu a dat rezultate. Nu am dezvoltat această capacitate administrativă și nu avem infrastructurile de care avem nevoie.
Schimbare de strategie: instituțiile Uniunii Europene ar trebui să construiască infrastructura
Eu voi cere în Parlamentul European să schimbăm strategia, voi cere să Uniunea Europeană să ne ajute pe noi, aici, cu instituțiile ei care știu să facă aceste infrastructuri, să facă aceste infrastructuri aici, în România. Aceste instituții ne aparțin nouă. Noi suntem în Uniunea Europeană. Noi suntem o țară importantă din Uniunea Europeană. Aceste instituții sunt alte noastre și sunt și pline de români. Românii au avut o școală pe inginerie și construcții foarte bună. Oameni calificați care au plecat din România au ajuns în aceste instituții și sunt recunoscuți, apreciați. Ei abia așteaptă să vină înapoi în România și să folosim competențele lor pentru a reconstrui România. Ce vrea să facă această alianță este să avem acest program de reconstrucție prin o schimbare a strategiei Uniunii Europene în ce privește infrastructura din România. Aici este inclus și Portul Constanța, și toate proiectele pentru a crește navigabilitatea Dunării. Eu cred că dacă nu schimbăm nimic în strategia pe care a avut-o Europa, dacă nu schimbăm nimic, viitorul va fi oglinda trecutului. Trebuie să schimbăm ceva. Și ca să schimbăm ceva, noi vrem să folosim competențele și puterea Europei pentru noi, România. Aceasta înseamnă că o parte din proiectele de infrastructură să fie gestionate de aceste instituții europene, cu bani europeni. Ca să putem să îi absorbim și să putem să construim aceste infrastructuri, să fie gestionați de instituțiile din Europa, cum spune BEI, BERD. Aceste instituții sunt disponibile, pot să facă acest lucru, trebuie numai ca noi să fim de acord cu asta. Deja s-a cerut. Studiile de fezabilitate pentru trei spitale regionale au fost făcute de aceste instituții. Au făcut și studiul de fezabilitate pentru centura mare din București. Au fost instituții din România care și-au dat seama că nu au capacitatea administrativă de a face aceste studii și au cerut ca BEI și BERD să facă pentru ele. Eu vreau să mergem mai departe: nu numai să facem niște studii de fezabilitate, dar chiar să facem investiția întreagă cu ele. Ei au un proces de achiziție care respectă regulile din România. Ele știu să facă niște caiete de sarcini foarte bine, știu să aibă niște comisii de evaluare foarte recunoscute. Fiind puternice, o firmă nu va îndrăzni să facă niște contestații, cum fac cu proiectele naționale.
Soluție pentru coridorul IV și pentru căile navigabile
Aici e vorba de putere: puterea competenței, puterea juriștilor pe care îi ai și puterea în sensul că tu ai o posibilitate de a te răzbuna foarte mare. Și faptul că nu sunt politizate. Este și acesta un element important. Este important și faptul că aceste firme pot să meargă mai departe chiar dacă unele contestații nu sunt complet rezolvate, pentru că pot să-și asume un anumit risc, pe care România nu poate să și-l asume. E vorba de o putere în sensul economic, de credibilitate, în sensul de competențe, o putere pe care noi nu o folosim. România nu are capacitatea administrativă pe care o au aceste instituții. Mă refer la coridoarele de transport, la coridorul IV, despre investițiile în căile navigabile, dar și la spitalele regionale. Lucrul acesta a fost început de pe vremea lui Cioloș. Eu vă promit că dacă vom merge pe aceste instituții, vom merge mai departe. Dacă ne bazăm pe capacitatea administrativă din România, va fi mult mai dificil.
Va candida la primăria sectorului 1 București
Eu cred că vor fi și primari care vor putea să facă acest lucru. Eu, personal, după ce voi fi eurodeputat timp de un an, vreau să mă întorc la nivel local, pentru că eu cred că multe probleme se rezolvă la nivel local. Intenția mea este să câștig, în 2020, primăria sectorului 1 din București. O să folosesc munca aceasta depusă la nivel de instituții europene. Eu, în calitate de primar, o să semnez niște investiții pe care o să le fac prin aceste instituții, pe care mă voi baza.
Vor fi avantajate firmele străine?
Lipsa infrastructurii este un handicap uriaș pentru firmele din România, pentru economia din România. Nu contează cine face. Până la urmă vor fi niște muncitori și ingineri calificați din România. Orice proiect de infrastructură înseamnă o creștere substanțială a PIB-ului, pentru că, dacă absorbim 20 de miliarde de euro, înseamnă 2-3% din PIB numai prin aceste investiții. Cred că nu mai suntem la un punct la care să ne întrebăm cine va face aceste autostrăzi, firme locale sau firme străine. Eu cred că orice firmă străină se va sprijini oricum pe firmele locale pentru a putea duce investiția la bun sfârșit. Problema numărul 1 la ora actuală este să avem aceste infrastructuri. Unii își pun problema să le realizeze cu chinezii. Eu cred că, înainte să ne bazăm pe chinezi, e păcat să nu ne bazăm pe Europa. Suntem în Europa. Pentru o economie sănătoasă ne trebuie aceste infrastructuri.
Ce cred francezii despre români?
Francezii de rând, francezii, în general, își doresc o Românie dezvoltată. Ei ar dori ca românii să aibă un trai decent și demn. Teama lor este să existe o Europă de est cu un standard mai scăzut și să fie o concurență neloială. Ei nu vor ceea ce numesc „dumping social”. Aceasta a fost expresia care a apărut mereu când s-a negociat pachetul de mobilitate pentru transportatori. Occidentalii, dincolo de faptul că ei se simt frați cu Europa de est, nu doresc ca cei din est să tragă în jos salariile lor. Ei își doresc un singur lucru, și pentru asta sunt gata să aloce sume mari în România. Își doresc ca oamenii de aici să aibă un nivel de trai corect, să aibă salarii mari. Să fim în Uniunea Europeană toți cu același nivel de salarii, pentru că e în dezavantajul lor faptul că europenii din est, în loc să lucreze 35 de ore pe săptămână și să aibă salarii mari, lucrează mult mai mult și au salarii mici. Când aud că cei din vest vor să ne mențină în sărăcie este pur și simplu o ignoranță totală a gândurilor celor din vest, care își doresc exact opusul: o Europă de est la același nivel ca Europa de vest.
„Într-o democrație, arma este votul!”
Într-o democrație, arma pe care o avem se numește „votul”. Oamenii de pe stradă spun că nu mai cred, că sunt dezamăgiți, dar este o dovadă de lipsă de maturitate democratică. Nu ești mulțumit, folosește arma ta, care se numește „votul”. Unii spun că preferă mitraliera. Nu! Într-o democrație nu există mitralieră, există votul, și este o armă extrem de puternică, dacă o folosim. Vreau să fac un apel ca toți cetățenii din județul Constanța să se ducă la vot. Unii spun mereu că problema sunt cei care votează PSD-ul. Nu este adevărat. Problema sunt vasta majoritate care gândesc la fel ca noi. Noi suntem simpli cetățeni, activi în economia privată. Noi contribuim la bugetul de stat, de unde se plătesc salariile și pensiile. Oamenii care participă la economia țării, toți oamenii, în general, sunt de acord că trebuie să schimbăm ce a fost în România de 30 de ani. Sunt de acord că trebuie reunită clasa politică. Sunt de acord că toată clasa politică și administrația țării trebuie bazată pe competență. Sunt de acord cu tot ce spunem. O vastă majoritate. Problema nu este la pesediști, este la noi. Nu ne ducem la vot, nu folosim această armă. Eu fac un apel generalizat pentru ca aici, la aceste alegeri, să avem procentul de participare care există, de exemplu, în Franța, de 60%. Este o treaptă dificilă între 30% și 60%, dar hai să ne mobilizăm dacă spunem că nu suntem mulțumiți. Într-o democrație, arma este votul!
„Și referendumul este o armă. Să votăm «Da» și «Da»”
Referendumul este tot o armă a democrației. Este un instrument foarte important pentru noi, cetățenii, și ne bucură când este folosit. Trebuie să ne ducem și să votăm „Da” și „Da”, pentru că, într-adevăr, vrem o justiție corectă, fără amnistie și fără grațiere, și vrem ca toate schimbările de lege referitoare la justiție să nu fie făcute printr-un guvern care uzurpează puterea legislativă a Parlamentului, prin aceste ordonanțe de urgență.
Clotilde Armand, candidat al Alianței 2020 USR PLUS pentru alegerile europarlamentare
Material la comanda USR. Cod unic de identificare: 41190006
