Constanța – cultură de 3 lei și 10 bani

”Cultura nu este altceva decât drumul spre libertate.”

Așa a definit cultura Sergiu Celibidache – și este una dintre definițiile mele preferate. Ea vine să completeze sau, dacă vreți, să sintetizeze ceea ce spunea contemporanul său Andre Malraux, pe alte meleaguri:

”Cultura este suma tuturor formelor de artă, de iubire şi de gândire, care, pe parcursul secolelor, l-au ajutat pe om să fie tot mai puţin înrobit.”

Și, dacă vreți, ambele definiții sunt o interpretare a unei idei pe care filosoful pre-socratic Heraclit, o rostea, încă de acum 2.500 de ani:

”Cultura este un al doilea soare pentru cei culţi.”

În spatele acestor vorbe se ascunde mult mai mult. Se ascunde acel inefabil catharsis al vechilor greci – senzația de purificare a spiritului după ce asiști la un fenomen artistic. Se ascund trăiri greu de descris până nu le simți.

Îmi aduc aminte că, în 2009, citeam una dintre cele mai elogioase critici de artă pe care le întâlnisem. Un britanic ce văzuse ”Faust-ul” lui Silviu Purcărete scria, în The Observer, că și-ar vinde sufletul pentru a mai vedea piesa odată. Evident, o exagerare potrivită contextual, menită poate să și vândă ziarul. Dar nu l-a obligat nimeni să spună:

”Cea mai uimitoare experiență teatrală a acestei vieți, Faust s-a lipit ca smoala fierbinte de pielea goală. Această producție românească ne-a lăsat pe cei mai mulți dintre noi hipnotizați și subjugați, iar pe mine m-a lăsat cu o dezamăgire: s-ar putea să nu mai văd niciodată în viața mea un spectacol de teatru mai mare”.

Peste câțiva ani, am ajuns în Sibiu pentru a vedea această piesă (căci Sibiul este singurul oraș din țară în care se joacă). Drumul de o mie și puțin de kilometri a meritat.

Mă gândesc des la acel ”Faust”. Nu piesa, nu mesajul nu-mi dau pace, deși sunt convins că trebuie să o treceți pe lista de lucruri pe care trebuie să le faceți înainte de pleca de aici. Mă tot gândesc la faptul că acolo, în Sibiu, se poate. Că Purcărete nu vine, de exemplu, în Constanța. Spectacolul este amețitor – și la figurat, dar și la propriu – și are nevoie de spații extrem de ample. Nici măcar în Sibiu, fostă capitală culturală europeană, nu exista o sală convențională de teatru care să poată găzdui imaginația debordantă a lui Purcărete. Ani de zile s-a jucat în clădirea fostei fabrici Balanța, în zona industrială a burgului transilvan. Acum, înțeleg, s-a găsit un alt spațiu asemănător.

Nu ascund că îmi place Sibiul, orașul pe care l-am vizitat cel mai mult în toți acești ani și de care mă leagă multe amintiri frumoase. Îmi place însă și pentru că oamenii de acolo au înțeles citatele lui Celibidache, Malraux și Heraclit. Îmi place pentru că acolo nu au existat îngrozitoarele caravane estivale în care Radu Mazăre să-și depășească (posibilele) frustrări adolescentine, pentru că nu s-au inventat cozile la pachete cu pui și ulei, pentru că centrul lor vechi arată ca orice vechi centru din orașele vest-europene.

Evident că nu este totul roz, dar Sibiul este o altfel de Românie decât Constanța.

Sunt trist și aproape revoltat pentru că, în timp ce la noi se pregătește programul pentru vara lui 2016 și vorbim de ”distracție pentru tineri”, adică de cluburi de manele în Mamaia, de cluburi de fițe în care șampania costă cât salariul mediu pe economie, în Sibiu se pregătește cea de-a 23-a ediție a FITS. FITS este Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, o marcă a orașului, a României, ba chiar a Europei, fiind al treilea cel mai apreciat festival de gen de pe bătrânul continent. Anul acesta sunt așteptați peste 2600 de artiști și invitați care vor prezenta peste 430 de spectacole și evenimente, produse în 70 de țări ale lumii, care vor fi susținute în 68 de spații de joc. Între 10 și 19 iunie, dacă vă interesează.

Iată imagini din de la FITS 2015:

S-a ajuns aici prin investiții în cultură, cu răbdare, cu perseverență, cultivând gustul publicului.

Uitați-vă acum puțin și spre Constanța și fenomenul său cultural. Este, probabil, singurul oraș din țară în care artiștii au ieșit în fața Consiliului Județean cântând ”Corul sclavilor” – pentru că așa se simțeau când Nicușor Constantinescu tăia în carne vie din Teatrul Național de Operă ”Oleg Danovski”. Constanța este municipiul în care Casa de Cultură găzduiește o sală de Bingo și un club de manele, ”La Lăutari”. Mă scuzați, unul dintre cluburile de manele, am văzut unul, cum spuneam, și în Mamaia, dar și în centrul orașului.

Există un teatru și oamenii de acolo se străduiesc să facă lucruri frumoase – și chiar fac. Avem un teatru pentru copiii și tineret, care se zbate să supraviețuiască, cu eforturi mari, dar care umple sălile în weekend. Nu vreau să vă spun însă în amănunt eforturile pe care le fac artiștii și mașiniștii de la TNOB pentru ca Verdi să arate așa cum trebuie să arate un Verdi. Ce piedici mizerabile li s-au pus pentru că sunt chiriași într-o clădirea frumoasă, din centru, pe care au pus și alții ochii, iar în hârtii scrie că au drept de folosință cât timp există. Evident, dacă se desființează, clădirea poate căpăta altă destinație. Așa se explică de ce, în mijlocul verii, aerul condiționat a încetat să mai funcționeze, de exemplu. Sabotaj sau coincidență? Nici despre cum nu sunt bani să se renoveze toaletele în care ți-e aproape scârbă să intri. Nu vă spun nici numele unui om de cultură care îmi spunea că a identificat spații pentru a construi o sală nouă pentru teatru și operă (ce frumoasă ar fi o clădire ca opera din Sidney, nu-i așa?). În acele spații a răsărit cu totul altceva, numai o sală de teatru nu. Mai amintesc nu mai atât: actualul City Park Mall a fost proiectat inițial ca centru de cultură, divertisment și comerț. Evident, de cultură s-a ales praful. Înghițind tot mai mult din spațiul verde, scuipând la câțiva ani noi mii de metri cubi de betoane, clădirea a ajuns 100% mall, 0% parc.

Se pot schimba toate acestea? Da. Cu voință, perseverență și finanțare. Se dorește acest lucru? Declarativ, poate. Se face? Nu. Categoric nu. Îmi plac cifrele și am calculat câți bani au alocat primăriile din Constanța și Sibiu pe cap de locuitor. Știu că e precampanie electorală și nu vreau să interpretați cifrele politic. Ele sunt așa de ani buni și nu sunt creația unui singur om, ci a cel puțin 27 – consilierii locali, și a noastră, a tuturor, care acceptăm aceste lucruri.

Pe scurt: Primăria Constanța a alocat, în bugetul pe anul 2016, 3 lei și 10 bani, pentru fiecare constănțean, pentru capitolul cultură. Primăria Sibiu a alocat, în bugetul pe anul 2016, 221,49 de lei pentru fiecare sibian, pentru capitolul cultură.

Mai jos aveți câteva extrase din bugetele locale.

Primăria Constanța a alocat la capitolul ”Cultură, recreere și religie” (cod indicator 67.02), pentru anul 2016, suma de 47.984.000 lei.

Pare o sumă relativ importantă. Haideți să vedem cum este împărțită.

La capitolul ”Servicii culturale” este alocată suma de 924.000 lei, împărțită astfel:

• Biblioteci publice comunale, orășenești, municipale – 0 lei
• Muzee – 924.000 lei
• Instituții publice de spectacole și concerte – 0 lei
• Școli populare de arte și meserii – 0 lei
• Case de cultură – 0 lei
• Cămine culturale – 0 lei
• Centre pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale – 0 lei
• Consolidarea și restaurarea monumentelor istorice – 0 lei.
• Alte servicii culturale – 0 lei.

La subcapitolul ”Servicii recreative și sportive” sunt alocați 36.796.000 lei. Banii se împart așa:

• Sport – 8.642.000 lei
• Tineret – 80.000 lei
• Întreținere grădini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive și de agrement – 28.074.000 lei
• Servicii religioase – 300.000 lei
• Alte servicii în domeniile culturii, recreerii și religiei – 9.964.000 lei.

Pentru același capitol bugetar (repet, ”Cultură, recreere și religie”, cod indicator 67.02), Primăria Sibiu a alocat 44.658 de lei. Iată cum a împărțit banii primăria din Transilvania, conform cifrelor din bugetul publicat pe pagina de internet.

• Teatrul Radu Stanca – 16.327.000 lei
• Teatrul Gong – 4.749.000 lei
• Casa de Cultură – 5.424.000 lei
• Administrare Parcuri Zone Verzi – 3.894.000 lei
• Grădină Zoologică – 1.304.000 lei
• Agendă culturală – 7.600.000 lei
• Agendă sportivă – 4.250.000 lei
• Întreținere grădini publice, baze sportive și de agrement – 410.000 lei
• Agenda comunității – 700.000 lei.

Calculul este făcut prin raportare la numărul de locuitori din 2015, potrivit datelor Institutului Național de Statistică: 297.251 în municipiul Constanța, 153.957 în Sibiu. Cheltuielile totale pentru ”servicii culturale” în Constanța sunt de 924.000 lei, în Sibiu sunt de 34.100.000 lei.

Consilierii locali din Constanța au ajutat însă cultura în ultima ședință, votând un ajutor de minimis pentru Casa de Cultură. Practic, au scutit-o de plata a 330.000 de lei, reprezentând obligații fiscale neplătite din perioada 2010 – 2015.

Mai e ceva, În Constanța, e drept, lucrurile sunt un pic diferite față de Sibiu. La noi, Teatrul de Stat și cel de copii țin de Consiliul Județean, ca și Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Muzeul de Artă Constanța și Biblioteca Județeană. TNOB, direct de Ministerul Culturii, după ce a fost repudiat de CJC.

Hai să ne uităm și pe bugetul CJC.

Total alocat capitolului ”Servicii culturale”: 25.810.808 lei, din care:

• Biblioteci publice comunale, orășenești, municipale – 3.845.240 lei
• Muzee – 12.187.140 lei
• Instituții publice de spectacole și concerte – 6.766.168 lei
• Școli populare de arte și meserii – 2.812.000 lei
• Case de cultură – 0 lei
• Cămine culturale – 0 lei
• Centre pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale – 0 lei
• Consolidarea și restaurarea monumentelor istorice – 0 lei.
• Alte servicii culturale – 0 lei.

Suma alocată de Primăria Sibiu pentru cultură, numai pentru municipiul Sibiu, este cu circa 50% mai mare decât cea alocată de Primăria Constanța și Consiliul Județean Constanța la un loc.

Poate ar fi bine să ne aducem aminte de ce spunea Sergiu Celibidache:

”Cultura nu este altceva decât drumul spre libertate.”

Fără ea suntem robi.