Constanța, un oraș în metastază

Fără o justiție echitabilă, un oraș și o țară nu pot funcționa corect

Gregorio Jesús Gil y Gil a fost timp de 12 ani primarul localității Marbella din Spania (între 1991 și 2002) și, timp de 16, președintele clubului de fotbal Atletico Madrid.

Modul cum a condus orașul seamănă izbitor cu ce s-a întâmplat în Constanța și Mamaia. Omul a candidat la primărie pentru că nu putea obține o autorizație de construire. S-a gândit că, dacă va fi primar, își va da singur autorizații. Când a ajuns, le-a desființat și se construia numai pe baza unor convenții civile. S-au făcut, ca la noi, blocuri lipite de case. Apărea în emisiuni TV în jacuzzi, alături de domnișoare în bikini sau costumat în personaje istorice, cum ar fi Cristofor Columb. A furat sute de milioane de pesetas. A murit de inimă, la 74 de ani, după ce făcut închisoare în două rânduri. Prima dată, pentru că un restaurant pe care l-a construit a căzut peste oaspeți, omorând 58 de oameni. Pusese prea multă apă în ciment. A făcut un an și puțin de pușcărie.

În toți acești ani nu l-a deranjat nimeni. Organiza așa-zise seminarii în hoteluri de cinci stele, cu caviar și șampanie scumpă, pentru judecători și procurori, plătite din banii primăriei. Judecătoria din zonă era controlată de fiica unui apropiat al său. Pentru 5.000 de pesetas, aceasta putea aranja orice proces. Mafie instituționalizată. Un singur judecător, un tânăr care nu știa mersul locului, a avut curaj să blocheze construirea unui turn de 15 etaje. O femeie care s-a trezit că la 80 de cm de balconul ei se construiește un turn de 15 etaje și a reclamat fapta. A intervenit imediat șefa sa, judecătoarea al cărei tată era prieten cu Gil, și i-a luat dosarul. Zeci de oameni i-au cerut moartea judecătorului. Construcția a continuat și există și acum.

Sfârșitul carierei lui de mafiot ales în funcție publică a venit după ce o structură anticorupție a Guvernului Spaniei a început o anchetă. Oamenii s-au luat cu mâinile de cap când au văzut ce se întâmpla. Furtul era însă foarte ușor de depistat de specialiști. Problema era că nimeni, până atunci, nu avusese interes să afle adevărul. Primul lucru pe care l-au făcut procurorii a fost să o înlăture din magistratură pe judecătoarea care-l protejase atât de mult timp.

Să nu uit: cât timp era primar, a fost condamnat pentru niște fapte de corupție și nu mai avea voie să candideze. Ministrul de interne l-a grațiat însă. Până acolo ajunsese cancerul din Marbella: până la cel mai înalt nivel din guvernul spaniol. Se spune că Gil îl avea cu ceva la mână pe ministru.

Povestea sa poate fi văzută pe larg pe HBO, „Pionierul” se numește documentarul.

Nu pot să nu mă gândesc la ea când mă uita la ce se întâmplă în Constanța. Vorbeam, în Spania, de o mafie ca un cancer în metastază, care acaparase aproape toată societate, de la administrație la poliție și la judecători.

Din păcate, de multe ori vedem aici tot răul care s-a întâmplat acolo, semn că istoria se repetă, că oamenii sunt coruptibili sau lași, că cei cinstiți au de suferit, că cei care trebuie să ne apere interesele își apără lor beneficiile.

Există procurori, judecători, avocați și executori judecătorești care stau la aceeași masă. Îi poți vedea la cafenelele de lângă instanțele din Constanța, stând liniștiți la taclale, punând țara și orașul la cale. Avocați celebri în domeniul retrocedărilor stau de vorbă cu judecătorii. Poate că n-ar fi mare problemă, dar apoi se întâmplă ca judecătorul să împartă dreptate într-un dosar în care o parte e apărată de amicul său de cafea. Sau vedem alteori că unele dosare zac în sertare, până se depune mult praf peste ele. Sau că unii procurori se chinuie să facă dosare pentru cei care nu pupă inelul, că tot vorbeam despre o adevărate mafie. Ba mai mult, în unele cazuri unii procurori au devenit avocați ai infractorilor.

În Constanța, de multe ori hoții sunt apărați, iar persoanele cinstite își caută dreptate prin tribunale și nu găsesc. Poate că o să poveste o dată, pe larg, cum am ajuns să am rol de pârât într-un proces, numai pentru simplul fapt că mi-am permis să reclam că cineva a parcat pe locul meu, proprietate privată. Și acesta e un exemplu minor, fără consecințe grave. Mă gândesc ce se întâmplă cu dosare care decid soarta unor oameni sau a unor companii mari, de care depinde destinul a mii de oameni.

În toată această poveste intră și politicienii. Mulți sunt huliți, pe bună dreptate. Mai sunt, poate, și unii care vor să facă treabă, dar și aceștia sunt la mâna acestei mafii transpartinice. Dacă apare cineva curat, va fi dat jos prin diverse metode. Exact așa cum vă spuneam despre judecătorul spaniol.

Constanța și România nu se vor face bine până când această frăție între procurori, judecători, avocați și executori judecătorești nu va dispărea și până când fiecare dintre ei nu-și va face datorie corect, cinstit, nepărtinitor. Până când nu vom mai avea procurori care să le spună reclamanților să se potolească, pentru că în caz contrar „vor vedea ei”, judecători care spun, cu un aer superior, „Și dacă mă recuzați, ce?”, de parcă ar fi zei imuabili¸ polițiști care le spune fetelor violate și ucise care sună la 112 „Nu mai ține linia ocupată”.

Am văzut în sălile de judecată, pentru că am avut ocazia să asist la destule dosare, cum funcționează acest sistem. Am văzut cum oameni își caută dreptatea de ani de zile și sunt pur și simplu sfidați. Am văzut cum prejudicii de sute de milioane de euro sunt trecute cu vederea, dar și cum un procuror prea zelos cere închisoare pentru un amărât care a furat 60 de lei. Închisoare pentru 60 de lei, lauri pentru furturi de sute de milioane de euro.

Puroiul acesta nu se poate rupe decât dacă cineva din exterior intervine și caută să facă lumină. Dacă un procuror sau un judecător sunt vinovați, de ce să nu răspundă? În cazul Alexandrei, au stat la poartă timp de circa trei ore, când fata era, cel mai probabil, ucisă. Am aflat recent că n-au intrat până la ora 06.00 „întrucât exista riscul compromiterii probelor în situația în care autorul nu se afla acolo”, scrie într-un raport al Parchetului General. Câte josnicie! Lași să moară o fată pentru că ar exista un asemenea risc?

Am văzut persoane care au stat în arest preventiv cu lunile, pentru fapte non violente comise cu ani buni înainte de momentul arestului. Erau fie pericol public, fie puteau periclita ancheta, spunea procurorii. În cazul celor două fete, nu s-a luat nicio măsură preventivă. Nu s-a găsit nici măcar un acar Păun. Oamenii care o puteau salva se duc în continuare la serviciu. Să mai aștepte cu orele în fața casei în care o fată e omorâtă, să-i mai închidă telefonul în nas.

Asta-i dreptate?

În acest dosar a fost deschisă, procurorii Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție au dispus în 28 iulie începerea urmăririi penale in rem, pentru infracțiunea de abuz în serviciu, privind împrejurările în care organele de urmărire penală au acționat/nu au acționat în contextul cercetărilor care s-au desfășurat în dosarul uciderii adolescentelor din Olt. Parchetul precizează că luni procurorii și ofițerii de poliție judiciară de la secția specială au făcut audieri și au ridicat documente de la Parchetul Judecătoriei Craiova, DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova, Curtea de Apel Craiova, Poliția Olt și Poliția Dolj. Poate așa se va afla adevărul.

Revenind la ograda noastră. Constanța este un oraș în metastază. De prea mult timp, prea mulți oameni închid ochii la această stare de fapt. Suntem în al doisprezecelea ceas, e timpul ca instituțiile care aplică legea să o facă în interesul cetățenilor și al adevărului, nu al lor și al unei găști.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.