Corespondență din Italia. Mărturie emoționantă a unei românce care locuiește la 25 de km. de orașul în care a fost identificat primul caz de coronavirus din peninsulă

Cristina Uruc a scris, pentru Constanța 100%, cum se trăiește în Italia în vremea epidemiei de coronavirus

Știu că trăiți un moment ciudat, în care nu se mai înțelege ce este real și ce este exagerat, fiind cu toții bombardați de știri care mai de care mai alarmante și uneori contradictorii, cu zeci, sute, mii de persoane care se îmbolnăvesc de la o zi la alta.

Trăiesc toată această situație și eu, din 21 februarie, de când a izbucnit epidemia în Italia. Epidemie care din 11 martie a fost ridicată la rang de pandemie de către Organizația Mondială a Sănătății.

Locuiesc în Lodi, la 25 de km depărtare de Codogno, orașul în care a fost identificat primul caz de infecție cu coronavirus din Italia. 21 februarie urma să fie prima dintr-un șir lung de zile petrecute în casă, în autoizolare – la început voluntară, iar din 10 martie reglementată prin decret al consiliului de miniștri.

Auzisem de acest virus și de ceea ce se întâmpla în China, dar era atât de departe. Nu îmi puteam imagina că în curând va avea un efect devastator și în Europa, și mai ales atât de aproape de mine. Nimeni nu ne pregătește pentru un eveniment de așa natură: într-o dimineața te trezești și auzi de primul caz. Până seara au devenit 8, până a doua zi câteva zeci.

Zi de zi măsurile luate de guvern se înăspreau, cu toții eram și suntem speriați de numărul mare de cazuri care crește de la o zi la alta. De la câteva zeci de cazuri de la o zi la alta s-a trecut la sute iar astăzi, 14 martie, numărul îmbolnăvirilor a crescut cu peste 2700 față de ieri. Nu 2, 20, 200. 2700 în plus. Astăzi, în a 23-a zi de autoizolare, am ajuns la 17750 de cazuri confirmate în Italia și din păcate, spun epidemiologii, numărătoarea nu se va opri aici prea curând.

Am urmărit în fiecare zi știrile în ziare, pe canalele TV dar, cel mai important, informațiile despre evoluția epidemiei le-am luat mereu din surse oficiale: am urmărit conferințele de presă susținute de premier și de protecția civilă, am consultat site-urile guvernului, ale ministerului sănătății și al Organizației Mondiale pentru Sănătate.

Ce am înțeles încă de la început?

  • rutina mea zilnică avea să se schimbe pentru o perioadă de timp nedeterminată și că trebuia să accept asta pentru binele meu și al celor de lângă mine
  • că va trebui să devin mai organizată, mai ales în bucătărie, pentru a nu risipi resurse
  • am făcut o listă de cumpărături care să îmi ajungă pe o perioadă de 7-10 zile, nu de frica închiderii supermarketurilor, ci pentru a limita cât mai mult ieșirile din casă și contactul social
  • că dacă țin cu adevărat la familia și prietenii mei voi sta fizic departe de ei o perioadă, iar ei departe de mine și unul de celălalt; rezultatul? Ne auzim la telefon sau pe videocall mai des ca înainte de izbucnirea epidemiei
  • virusul nu ține cont de gradele de rudenie dintre persoane și de convențiile sociale: evit îmbrățișările, pupăturile, salutul apropiat cu oricine, chiar și cu medicul meu de familie care, dacă este doctor, nu înseamnă că este mai puțin expus contagierii; nu se va supăra și nimeni nu se va simți jignit dacă veți respecta distanțele o perioadă, până lucrurile se vor mai liniști
  • să nu îmi fie rușine să ies cu mască sau cu mănuși de protecție în acele rare momente când este absolut necesar să părăsesc domiciliul; nu contează dacă cineva râde de tine, gândește-te că o faci pentru tine și familia ta
  • că este important să mă informez din surse oficiale și să nu mă alarmez
  • să respect regulile recomandate de instituțiile competente 
  • să nu iau medicamente și suplimente alimentare ca vitamine sau comprese pentru răceală și gripă dacă nu au fost recomandate de medicul meu de familie și să nu trimit altor persoane așa-zise tratamente de prevenție a virusului: doar medicul de familie sau specialistul îți poate prescrie o rețetă, cunoscând istoricul tău medical
Piazza della Vittoria din localitatea Lodi, Italia (foto: www.ilcittadino.it)

Sunt atâtea lucruri frumoase pe care le putem face în casă: citim cartea preferată, completăm integrame, vedem un film, începem un nou serial, ne sunăm familia și prietenii, dăm un telefon acelei persoane apropiate pe care rar avem timp să o sunăm și care este singură acasă.  Petrecem timp în bucătărie dacă avem această pasiune, încercăm noi rețete cu alimentele pe care le avem în casă, punând la lucru imaginația; învățăm o limbă străină, notele muzicale, studiem un instrument, ascultăm concerte on-line.

Ne interesăm cum putem fi de ajutor de la distanță părinților sau bunicilor noștri, cu informații referitoare la serviciul de livrare a cumpărăturilor acasă, cu atenționări asupra posibilelor cazuri de înșelătorii, asigurându-ne că au înțeles cum să se protejeze.

Acum două seri am stabilit cu câțiva prieteni să ne uitam la același film în același timp și să îl comentăm în timp real pe grupul nostru de whatsapp. Am ales filmul împreună din propunerile televiziunii publice, în așa fel încât să putem avea cu toții acces fie prin intermediul televizorului cât și a live streaming-ului canalului ales. A funcționat minunat, următorul forum cinematografic va avea loc peste două zile.

Într-o seară am programat o întâlnire „internațională” la un pahar de vorbă. Ne-am sincronizat din Italia, România și America.

În fiecare zi, prin rețelele de socializare, sunt organizate flashmoburi de la distanță. Într-o zi, la ora 12, am ieșit pe balcon și am aplaudat „alături” de toți vecinii din cartier cât am putut de tare, să se audă până la spital ca medicii, infirmierii și personalul medical să știe că le mulțumim, că suntem în casă așa cum ei înșiși ne-au rugat și că ne gândim la ei în aceste ore grele. „Stați în casă, vă rugăm. Ajutați-ne să vă ajutăm”.

Este important să conștientizăm încă de la început că un gest responsabil, ca acela de a limita ieșirile și contactul social, poate face mai mult decât ne-am putea imagina, atât pentru noi cât și pentru cei din jurul nostru.

Am scris aceste rânduri cu gândul la familia mea, prietenii apropiați și la voi, cei care locuiți în orașul în care m-am născut, am crescut și am făcut primii pași într-ale muzicii. 

Semnează alături de mine aceste rânduri și Stefano, un italian îndrăgostit de România, care vorbește românește din ce în ce mai bine în fiecare zi și care este alături de a doua lui țară în aceste momente grele.

Curaj și responsabilitate.

Cu drag,

Cristina și Stefano


Nota editorului

Numărul total al îmbolnăvirilor în Italia ajunsese, la sfârșitul zilei de 14 martie 2020, de 21.157. Numărul total a deceselor ajunsese la 1.441.

1.996 de oameni au fost declaraţi vindecaţi de către doctori, iar 1.518 erau în terapie intensivă.

Cele mai afectate sunt regiunile Lombardia, cu 11.685 de cazuri (1.865 în ultimele 24 de ore), Emilia Romagna, cu 2.644 de cazuri (381 în ultimele 24 de ore) şi Veneto, cu 1.937 de cazuri (342 în ultimele 24 de ore).

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.