Cristina Dumitrache: Propunerea legislativă privind exercitarea profesiei de moașă, pe ordinea de zi a Camerei Deputaților

moasa

Propunerea legislativă privind exercitarea profesiei de moașă, precum și înființarea Colegiului Național al Moașelor din România este astăzi pe ordinea de zi a Camerei Deputaților, a anunțat deputatul Cristina Dumitrache.

„Profesia de moașă este una fundamentală în orice societate. Studiile au demonstrat că prezența moașei în echipa de specialiști ce asigură serviciile de sănătate în domeniul sarcinii și nașterii au condus la scăderea mortalității infantile, la creșterea calității actului medical, la un confort ridicat psihic și fizic al gravidei, la creșterea numărului de nașteri pe cale naturală, evitarea complicațiilor și multe altele.”, a spus aceasta, potrivit site-ului Camerei Deputaților.

Iată întreaga sa declarație:

„Astfel, cum este bine-cunoscut, naşterea reprezintă o tranziţie majoră în viaţa unei femei, amintirile şi experienţele travaliului şi ale naşterii rămânând prezente de-a lungul vieţii, ceea ce înseamnă că sprijinul şi îngrijirea pe care o primeşte femeia în acest timp sunt esenţiale. Scopul general al îngrijirii femeilor în timpul travaliului şi naşterii, în special al celei pe cale naturală, este de a genera o experienţă pozitivă pentru femei şi familiile lor, menţinând în acelaşi timp sănătatea femeilor şi sănătatea copiilor lor, prevenind complicaţiile şi răspunzând la situaţiile de urgenţă. În acest context, apreciem că rolul moaşei este fundamental.

Cercetările internaţionale au demonstrat că moaşa este indispensabilă în asigurarea serviciilor de sănătate în domeniul gravidităţii şi maternităţii. În cele mai multe state europene, serviciile medicale în cazurile care exclud riscurile la naştere se bazează pe exercitarea profesiei de moaşă, iar studiile arată ca la nivel global s-a obţinut o scădere a mortalităţii materno-infantile prin integrarea moaşelor în echipa de îngrijire şi asistare la naştere.
Statisticile din România ne arată că doar o treime dintre gravide sunt monitorizate şi îndrumate de personal de specialitate în mod corespunzător în timpul sarcinii, în timp ce un număr considerabil de femei nasc fără să fi avut nici măcar un contact cu un specialist în domeniu pe parcursul sarcinii. România are cea mai mare rată de mortalitate maternă şi infantilă din Europa, dar şi de sarcini nesupravegheate şi de sarcini în rândul adolescentelor. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, în 2015, rata mortalităţii infantile era de 8 la mie, de aproape 2 ori mai mare decât rata medie a Uniunii Europene. În acelaşi an, numărul femeilor care au născut fără nicio vizită medicală pe durata sarcinii a fost de 41.000, unele din cauza sărăciei, altele din cauza accesului dificil la cabinetele medicilor. Alte 18.500 de mame erau adolescente.
Din fericire, însă, aceste probleme ar putea fi prevenite cu ajutorul intervenţiei moaşelor. Rolul lor este să asiste sarcina aflată în parametri normali, să urmărească şi să asiste naşterea pe cale naturală, să îngrijească mama şi nou-născutul cel puţin în perioada de lăuzie, să recunoască eventualele complicaţii medicale şi să ajute la prevenirea sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor. Moaşa este, astfel, un specialist care nu ar trebui să lipsească în serviciile de îngrijire materno-infantilă din România.

În prezent, în România, există o legislaţie lacunară. Personalul din sala de naşteri reprezintă un mix între asistente de obstetrică, medici şi moaşe, iar, din informaţiile deţinute, autorităţile centrale nu facilitează accesul acestor profesionişti către obţinerea licenţei – cel puţin în cazul moaşelor. În plus, din numeroasele sesizări primite, înţelegem că moaşele nu pot desfăşura efectiv atribuţiile conferite prin lege.
Deşi Ordonanţa de Urgenţă nr. 144 din 28 octombrie 2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, cu modificările şi completările ulterioare prevede la art. 7 atribuţiile moaşelor în România, alineatele e) şi f) din alineatul menţionat nu sunt respectate pe deplin în practică.; în conformitate cu aceste alineate, moaşa îndeplineşte, între altele, următoarele atribuţii „e) îngrijirea şi asistarea mamei în timpul travaliului şi monitorizarea stării fetusului in utero prin mijloace clinice şi tehnice adecvate; f) asistarea naşterii normale inclusiv, la nevoie, efectuarea epiziotomiei şi în cazuri de urgenţă practicarea naşterii în prezentaţie pelviană;”. În mod concret, articolul 7 reflectă drepturile pe care profesia de moaşă le are, din perspectivă legislativă, în exercitarea setului de atribuţii detaliat în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă indicate.
Potrivit articolului 11din Ordonanţa de urgenţă, „(1) Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali (…), membri ai Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, exercită profesia în regim salarial şi/sau independent. (2) Condiţiile de acces la activităţile profesionale exercitate în regim independent de către asistenţii medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali sunt stabilite prin norme elaborate de Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România”. În conformitate cu punctul 4 din Anexa 1 la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1454/2014 din 2 decembrie 2014 pentru aprobarea Normelor metodologice privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical în regim independent, atribuţiile moaşei în cadrul exercitării activităţii profesionale în regim independent se limitează faţă de dispoziţiile prevăzute prin OUG, astfel încât ne aflăm în situaţia în care normele metodologice, prin prevederi exprese, restrâng, practic, efectivul drept de exercitare şi aplicare a atribuţiilor conferite profesiei de moaşă prin lege.
Aşadar, în prezent, ne aflăm într-o situaţie profund neconstituţională, în care prin normele metodologice de aplicare a unui act cu putere de lege se restrâng chiar drepturile conferite prin actul cu putere de lege, iar consecinţele acestui aspect se răsfrâng asupra dreptului de a exercita profesia de moaşă pe teritoriul României, limitând însuşi dreptul de a profesa, astfel cum este el prevăzut prin Ordonanţa de urgenţă indicată.
Având în vedere dispoziţiile actului normativ menţionat, precum şi cele ale normelor metodologice evidenţiate, apreciem necesitatea instituirii unei clarificări în ceea ce priveşte aplicarea şi corelarea acestora în cel mai scurt timp posibil. Totodată, considerăm că se impune o modificare a dispoziţiilor cuprinse la punctul 4 al Anexei 1 din cadrul normelor metodologice indicate, astfel încât acestea să reflecte, fără echivoc, voinţa legiutorului exprimată prin Ordonanţa de urgenţă.
În plus, art. 25 din Anexa 1 la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1454/2014 din 2 decembrie 2014 pentru aprobarea Normelor metodologice privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical în regim independent, prevede faptul că „Exercitarea în regim independent a profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă sau a profesiei de asistent medical se face: a) la domiciliul pacienţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare; b) la sediul cabinetului de practică independentă a profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă sau a profesiei de asistent medical sau al punctului ori punctelor de lucru; c) în unitatea sanitară autorizată în condiţiile legii cu care asistentul medical generalist, moaşa sau asistentul medical care exercită profesia în regim independent în una din formele prevăzute de prezentele norme metodologice a încheiat relaţii contractuale în vederea furnizării de servicii de îngrijiri medicale.”
Prin urmare, legislaţia existentă în prezent în România nu îngrădeşte dreptul pacienţilor la îngrijirile efectuate de moaşă (inclusiv cele reglementate de art. 7 lit. e) şi f) din OUG). Dacă, potrivit legii, femeile au dreptul să primească îngrijiri la domiciliu în timpul naşterii (prin aplicarea atribuţiilor prevăzute de art. 7 lit. e) şi f) din OUG – „îngrijirea şi asistarea mamei în timpul travaliului şi monitorizarea stării fetusului in utero prin mijloace clinice şi tehnice adecvate; f) asistarea naşterii normale inclusiv, la nevoie, efectuarea epiziotomiei şi în cazuri de urgenţă practicarea naşterii în prezentaţie pelviană;”, astfel de tip de îngrijiri nu pot fi acordate în cabinetele medicale individuale, astfel cum reiese din normele metodologice.
Cu toate acestea, îngrijirile în timpul naşterii (prin aplicarea atribuţiile moaşei) pot fi realizate în cadrul unor centre specializate pentru naşteri, pe care intenţionăm să le instituim, astfel încât dreptul la alternativă privind locul naşterii să fie respectat, iar condiţiile medicale şi tehnice să fie pe deplin îndeplinite, asigurând protecţia la cel mai înalt nivel a mamei şi a copilului, astfel cum se întâmplă în state precum Belgia, Marea Britanie, Olanda ş.a.
România are cu adevărat nevoie de alinierea la reglementările din alte state europene privind atribuţiile şi exercitarea profesiei de moaşă, de alinierea la prevederile Directivei europene din 2005, care priveşte formarea şi exercitarea acestei profesii. Prin oferirea posibilităţii de a înfiinţa Centrele de naşteri, femeile pot beneficia de rambursarea cheltuielilor legate de utilizarea serviciilor furnizate de moaşă, precum şi de instituirea unor ghiduri clare şi protocoale naţionale, prin care să aibă loc uniformizarea îngrijirii în timpul maternităţii şi naşterii, dar şi implementarea prevenţiei, a practicilor medicale bazate pe dovezi.
O mai bună integrare a moaşelor în sistemul sanitar (în domeniul gravidităţii şi maternităţii) prin reglementarea clară a atribuţiilor pe care acestea le au în perioada pre-natală, post-natală şi în procesul de naştere efectivă, şi prin clarificarea modalităţii de exercitare în mod independent a profesiei lor, va conduce la:

  • îmbunătăţirea calităţii serviciilor de sănătate;
  • respectarea dreptului gravidei la viaţă privată, în temeiul articolului 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, aceasta având dreptul de a alege locul naşterii;
  • parcurgerea mai uşoară a proceselor sarcinii şi naşterii din perspectiva gravidei şi a partenerului;
  • creşterea ratei de naşteri pe cale naturală;
  • scăderea iminenţei complicaţiilor la naştere;
  • reducerea medicaţiei în exces;
  • creşterea indicelui de sănătate fizică şi psihică a mămicilor în devenire.

Prin urmare, este fundamental să reglementăm corect rolul şi atribuţiile profesiei de moaşă în România, ţara noastră, fiind, din păcate, în prezent, un „lider” în Uniunea Europeană atât la înregistrarea numărului de decese al nou-născuţilor, cât şi la numărul alarmant de femei tinere care mor în fiecare an din cauza complicaţiilor ce apar în timpul sarcinii şi în timpul naşterii.

Pentru a preveni şi elimina aceste statistici îngrijorătoare ar trebui ca, în România, să existe posibilitatea şi dreptul gravidei de a avea alternativă la clasica îngrijire oferită în cadrul instituţiilor medicale de specialişti obstetricieni, în perioada gravidităţii, naşterii efective şi pe durata lăuziei. Posibilitatea de a naşte sub îndrumarea moaşei este o alternativă reală, viabilă şi necesară.”

Dacă v-a plăcut acest articol, puteți urmări Constanța 100% pe Facebook printr-un Like mai jos:
energia residence
Constanta-financiara-sigla-jpg

Leave a Reply

Your email address will not be published.