De la PUNR la AUR. „Istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se”

De la PUNR la AUR. „Istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se”. O analiză de Mihai Petre
Mihai Petre

Apariția unui nou partid cu mesaj naționalist a luat prin surprindere pe toată lumea, inclusiv pe membrii săi. Probabil că nici George Simion și nici Claudiu Târziu, principalii liderii ai AUR, nu se gândeau la un 9%, ei s-ar fi mulțumit și cu un 5, chiar dacă, după alegerile locale, și 5% părea o țintă de neatins.

Au curs deja explicațiile prin care s-a încercat motivarea scorului obținut la aceste alegeri parlamentare. Dezamăgirea față de restul clasei politice, pe care mulți o văd ca pe „aceeași mizerie”, temele pe care AUR și le-a asumat și de care ceilalți au fugit ca necuratul de tămâie, dintre care enumerăm familia tradițională, Unirea cu Basarabia, nemulțumirea generală față de măsurile Guvernului de limitare a răspândirii virusului SarsCov2, în special închiderea abuzivă a bisericilor, translatarea capitalului electoral al lui Mircea Diaconu, susținător declarat al partidului condus de George Simion, precum și apariția naturală a unei contraponderi la progresismul dur, agresiv și fără conținut promovat de USR+, sunt doar câteva dintre explicațiile furnizate de sociologi și analiști politici.

Puțini sunt cei care au privit în trecut, de la primele alegeri parlamentare și până astăzi, pentru a observa evoluția bazinului naționalist, a partidelor care au apărut peste noapte, mai ales a celor care au promovat un mesaj înscris în zona populist-naționalistă, precum și a candidaților independenți ale căror voturi înregistrate la un moment dat au devenit bazine de partid. O analiză a acestor cifre ar fi condus lesne la concluzia ca reapariția unei astfel de formațiuni politice era doar o chestiune de timp, doar anul nu se cunoștea cu certitudine. Acum, ce a avut în plus Alianța pentru Unirea Românilor față de Forța Națională, singurul partid membru în grupul politic Europa Națiunilor și Libertăților din cadrul Parlamentului European și la a cărui lansare în anul 2016 a participat însăși Marine Le Pen, sau ce a avut în plus Uniunea Salvați România față de M10, partidul înființat de Monica Macovei la scurt timp după alegerile prezidențiale din anul 2014, este o întrebare al cărei răspuns nu ține doar de moment, ci și de oameni, de cei văzuți, dar și de ceilalți.

Plecând de la afirmația lui Nicolae Iorga potrivit căruia „istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se”, vă propunem o trecere succintă în revistă a evoluției bazinului naționalist din ultimii 30 de ani, a partidelor și a celor mai importanți candidați independenți care au produs surprize la alegeri, după modelul AUR.

1992 – Alegeri parlamentare:

Senat:

  • PRM național – 422.545 voturi – 3,85%
  • PUNR național – 890.410 voturi  – 8,12%
  • PRM județul Constanța – 20.913 voturi – 5,65%
  • PUNR județul Constanța – 12.025 voturi – 3,25%

Camera Deputaților:

  • PRM național – 424.061 voturi – 3,89%
  • PUNR național – 839.586 voturi – 7,72%
  • PRM județul Constanța – 18.096 voturi – 4,91%
  • PUNR județul Constanța – 12.687 voturi – 3,44%

Așadar, la început a fost Partidul Unității Naționale Romane, nu Partidul România Mare, așa cum mulți au rămas cu impresia după evoluția istorică a celor două partide politice. La doar doi ani de la Revoluția anticomunistă din decembrie 1989, se poate observa un bazin naționalist de peste 1.200.000-1.300.000 de votanți la nivel național și aproximativ 30.000-32.000 la nivelul județului Constanța. Tot în 1992, candidatul PUNR la funcția de președinte al României, Gheorghe Funar, absorbea tot bazinul și obținea 1.294.388 de voturi, adică 10,81%, clasându-se pe locul 3, după Ion Iliescu și Emil Constantinescu.

Ambele partide treceau pragul de 3% și intrau în Parlament: PUNR obținea 42 de locuri, PRM 22. În anul 1992, au mers la vot 12.496.340 români, o prezență record de 76,29%.

1996 – Alegeri parlamentare:

Senat:

  • PRM național – 558.026 voturi– 4,54%
  • PUNR național – 518.962 voturi– 4,22%
  • PRM județul Constanța – 19.066 voturi– 4,45%
  • PUNR județul Constanța – 8.573 voturi – 2%

Camera Deputaților:

  • PRM național – 546.430 voturi– 4,46%
  • PUNR național – 533.348 voturi– 4,35%
  • PRM județul Constanța – 19.481 – 4,56%
  • PUNR județul Constanța – 10.316 voturi – 2,41%

PUNR intră în declin, poate și din cauza faptului că Gheorghe Funar nu mai candidează la președinția României și nu mai tractează partidul, în timp ce PRM începe ascensiunea, cu Vadim Tudor în calitate de portdrapel. Pentru moment, cele două partide nu aveau interes să candideze sub o singură siglă. Ar fi obținut 9% dacă ar fi procedat astfel, întrucât pragul electoral era încă cel din anul 1992, adică 3%. Practic, nu erau în pericol de dispariție.

Chiar dacă este mai mic decât cel din anul 1996, bazinul naționalist nu scade sub 1.000.000 de votanți. PUNR obține 25 de locuri, în timp ce PRM bifează 27 de locuri în Parlamentul României.

Se înregistrează, din nou, o prezență record: 13.088.388 de votanți, echivalentul a 76,01%. Așadar, în primii șase ani de la Revoluția anticomunistă, cele mai importante partide naționaliste aveau un bazin mediu de aproximativ 1.200.000 de votanți la nivel național și aproximativ 30.000 la nivelul județului Constanța.

2000 – Alegeri parlamentare:

Senat:

  • PRM național – 2.288.483 voturi – 21,01%
  • PRM județul Constanța – 93.861 voturi – 24,59%

Camera Deputaților:

  • PRM național – 2.112.027 voturi – 19,48%
  • PRM județul Constanța – 77.842 voturi – 20,68%

Cifrele vorbesc de la sine, este anul exploziei PRM, care aproape dublează bazinul comun cu PUNR, și trece de 2.000.000 de voturi. Prezența este, din nou, foarte bună: 11.559.458 (65,31%).

Desigur, se ridică întrebarea: de unde vine diferența de 1.000.000 de voturi în plus față de segmentul tradițional? Probabil că cei mai mulți alegători vin din zona CDR, votanți profund dezamăgiți de guvernarea ultimilor patru ani, dar și motivați de faptul că nu ar fi putut vota niciodată PDSR. Sunt oameni care și-au pus toate speranțele în reformele promise de Emil Constantinescu și CDR, care se simțeau trădați și batjocoriți, dar mai ales furați. O parte a lor își va manifesta nemulțumirea la vot, nu stând acasă, și va pedepsi toată clasa politică prin punerea stampilei „votat” pe un partid naționalist, care făcea furori cel puțin cu mesajul anti-corupție: „Noi vom da cu hoții de pământ!” Seamănă cu „O Românie fără hoție, nu-i așa?”

Convenția Democrată Română se va prăbuși; de la peste 3.500.000 de voturi în 1996, va ajunge la aproximativ 600.000 în 2000, și va rata Parlamentul.

În același timp, 2000 este și anul dispariției PUNR, care strânge într-o alianță cu PNR în jur de 150.000 de voturi, pe fiecare Cameră. Practic, pe lângă Vadim Tudor nu mai putea crește ceva asemănător.

Tot în anul 2000, se năștea si primul partid care încerca să se strecoare printre PDSR, PD, PNL, și care chiar reușea să facă o figură frumoasă la alegerile locale. Alianța pentru România se clasa pe locul 4, după PDSR, PD și CDR, peste PNL, cu 603.330 voturi, echivalentul a 7,38%.

Tot ApR va fi și primul partid care, după ce va trece pragul la alegerile locale, nu va mai reuși aceeași performanță la cele parlamentare, după celebra „afacere Costea”. La momentul respectiv, liderul ApR, Teodor Meleșcanu explica eșecul de la alegerile parlamentare, astfel: „Afacerea Costea a lovit mai tare ApR, pentru că noi veneam cu ideea de morală în politică. Întotdeauna rezultatele sunt foarte dure când ești atacat exact pe ideile noi pe care le aduci.” Așadar, un prim partid care arăta cu degetul către celelalte și spunea despre sine că este altfel avea să dispară înainte de a moraliza scena politică românească, din cauza unui scandal de corupție. Adică, după ce votanții lor de la locale se vor fi lămurit că ApR este același lucru cu partidul din care se desprinsese, PDSR, dar și similar cu celelalte. Parcă sună cunoscut sloganul, „PSD, PNL, aceeași mizerie”, nu? Ar fi interesat de punctat că, în anul 2000, bazinul naționalist, atât la nivel național, cât și la nivel local, era mai mare decât scorul înregistrat de USR+ în anul 2019, la alegerile europarlamentare, adică în vârful de formă al partidului condus de Dan Barna.

2004 – Alegeri parlamentare:

Senat:

  • PRM național – 1.394.698 voturi – 13,63%
  • PRM județul Constanța – 66.849 voturi – 17,59%

Camera Deputaților:

  • PRM național – 1.316.751 voturi – 12,92%
  • PRM județul Constanța – 61.602 voturi – 16,23%

Se poate observa o revenire a PRM la bazinul tradițional, cel din anii 1992-1996, de 1.200.000-1.300.000 de votanți. Din acel milion de voturi, care se înregistrase în anul 2000 peste zestrea conservată în primii 10 ani de politică postdecembristă, nu mai rămân decât 100.000-200.000, iar restul se împrăștie pe de o parte, din același motiv care a dus la dispariția ApR, iar pe de altă parte pentru că pe scena politică apărea un nou lider, care promova o parte a mesajelor anti-corupție cu care Vadim Tudor se făcuse remarcat în 2000. Este vorba despre Traian Băsescu, iar cea mai mare parte a milionului de români care îl votaseră pe Vadim în anul 2000, peste bazinul tradițional, se va regăsi la el. În județul Constanța, PRM încă stătea foarte bine.

2007 – Alegeri europarlamentare

  • PRM național – 212.596 voturi – 4,15%
  • PRM județul Constanța – 6.199 voturi – 3,53%

Problema PRM s-a numit Gigi Becali și al său Partid Noua Generație – Creștin Democrat, partid pe care l-a preluat de la Viorel Lis ca PNG, căruia i-a adăugat CD, și care a ratat pragul de 5% la mustață: 248.863 voturi, echivalentul a 4,85%. Cele două partide s-au bătut pe același segment naționalist, doar că în anul 2007 acesta a fost mai mic decât în anii precedenți, chiar sub jumătate, poate și pentru că Vadim Tudor era deja un personaj erodat, iar Gigi Becali, chiar dacă beneficia de un anumit capital de simpatie, era totuși sub Vadim erodat. Dacă cele două partide ar fi candidat împreună, sub o singură siglă, ar fi strâns puțin peste 460.000 de voturi, suficient pentru intrarea în Parlamentul European cu, atenție, 8,59%. Așa, amândouă s-au bătut pe un electorat care oricum nu mai era mulțumit de ofertă și au rămas pe dinafară.

În județul Constanța, PNG a obținut 8.276 voturi, adică 4,71%, iar în municipiu, 3.163 voturi, 4,22%.

2008 – Alegeri parlamentare:

Senat:

  • PRM național – 245.930 voturi – 3,57%
  • PRM județul Constanța – 7.717 voturi – 2,89%

Camera Deputaților:

  • PRM național – 217.595 voturi – 3,15%
  • PRM județul Constanța – 7.064 voturi – 2,67%

Este anul dispariției PRM din viața politică parlamentară, dispariție ce este cauzată de același PNG-CD al lui Becali, care a primit 174.519 de voturi la Senat, echivalentul a 2,53%, și 156.900 voturi la Camera Deputaților, adică 2,27%. La o prezență de 7.238.871 de votanți, cele două partide, împreună, ar fi trecut pragul parlamentar, cu 5,8% la Senat si 5,17% Cameră. Deci, nu am avut partid populist-naționalist în Parlament în anul 2008 din cauza orgoliilor dintre cei doi lideri, pentru că voturi suficiente au existat.

2009 – Alegeri europarlamentare:

  • PRM național – 419.094 voturi – 8,65%
  • PRM județul Constanța – 15.229 voturi – 11,74%

Vadim și Becali învață din lecțiile anilor 2007 și 2008 și se prezintă la aceste alegeri cu o listă de candidați pe care se află cei doi, dar sub sigla PRM. Partidul lui Vadim face pentru ultima dată pragul, de data aceasta la nivel european.

2012 – Alegeri parlamentare:

Senat:

  • PP-DD național – 1.086.822 voturi – 14,65%
  • PP-DD județul Constanța – 46.731 voturi – 17,57%
  • PP-DD municipiul Constanța – 16.058 voturi – 13,56%

Camera Deputaților:

  • PP-DD național – 1.036.730 voturi – 13,99%
  • PP-DD județul Constanța – 43.563 voturi – 16,37%
  • PP-DD municipiul Constanța – 14.588 voturi – 12,29%

Apare un nou partid antisistem, un continuator ideologic al PRM, dar mai mult populist decât naționalist, Partidul Poporului – Dan Diaconescu.

PPDD, ca PRM, PUNR si PNG-CD, a fost un partid de lider, care a speculat electoral o nouă perioadă de dezamăgire față de toată clasa politică, dar mai ales reculul pe care întreaga societate l-a resimțit după criza economică din anul 2010.

După ce obține un scor bun la alegerile locale, de 9,10%, echivalentul a 882.347 voturi la nivel național, PP-DD nu numai că nu repetă „isprava” ApR din anul 2000, ci este foarte aproape să devină a doua forță politică din România; doar 200.000 de voturi va despărți partidul lui Dan Diaconescu de Alianța România Dreaptă. Spre deosebire de ApR, care va sucomba după un scandal de corupție care va lovi, prin ricoșeu, în Teodor Meleșcanu, PP-DD se va naște după eliberarea din arest preventiv a lui Dan Diaconescu. Primul nu a avut timp de reacție, întrucât scandalul a avut loc între alegerile locale și parlamentare, al doilea a avut și timp, doi ani, dar și știința de a se victimiza și a capitaliza politic momentul penal prin care trecuse.

Dacă privim exclusiv la cifre, PP-DD primește cam același număr de voturi pe care PRM și PUNR, împreună, îl primeau în anul 1996. Dacă adăugăm și puținele voturi pe care PRM le mai primește și în anul 2012, cam 10% din voturile PP-DD, ne apropiem de bazinul naționalist inițial, cel din 1992, de 1.200.000 voturi. Se poate vorbi chiar despre același bazin, întrucât o parte dintre cei care au votat PUNR sau PRM în 1992 ar fi putut să o facă și în 2012 pentru PP-DD, mai ales că si mesajul era similar, se făcea doar o trecere de la hoți, la ciocoi.

2014 – Alegeri europarlamentare

  • Mircea Diaconu național – 379.582 voturi – 6,81%
  • PP-DD național – 204.310 voturi – 3,67%
  • PRM național – 150.484 voturi – 2,70%
  • Mircea Diaconu județul Constanța – 16.728 voturi – 9,54%
  • PP-DD județul Constanța – 7.448 voturi – 4,24%
  • PRM județul Constanța – 5.763 voturi – 3,28%

Voturile înregistrate în dreptul lui Mircea Diaconu si PP-DD sunt antisistem, în total aproximativ 580.000. În 2020, AUR a contabilizat 541.935 voturi la Senat si 535.828 la Camera Deputaților. Cam apropiate cifrele, nu-i așa?

2014 – Alegeri prezidențiale:

  • Monica Macovei național – 421.648 voturi – 4,44%
  • Dan Diaconescu (PP-DD) național – 382.526 voturi – 4,03%
  • Vadim Tudor (PRM) național – 349.416 voturi – 3,68%
  • Monica Macovei județul Constanța – 21.732 voturi – 6,38%
  • Dan Diaconescu (PP-DD) județul Constanța – 17.638 voturi – 5,18%
  • Vadim Tudor (PRM) județul Constanța – 18.667 voturi – 5,48%

Votul pentru Monica Macovei reprezintă baza electorală pentru un nou partid, mai mult progresist decât conservator. Macovei nu va reuși cu M10, dar cea mai mare parte a votanților săi se vor reorienta doi ani mai târziu.

Să mai observăm că doar cu șase ani mai devreme de apariția AUR, în România exista un bazin naționalist-populist de peste 720.000 de votanți. La nivelul județului Constanta, capitalul electoral al lui Dan Diaconescu și Vadim Tudor, însumat, era puțin peste 36.000 voturi. AUR va obține în jur de 28.000. Deci, nu numai că avea de unde, dar are și unde să crească.

2016 – Alegeri parlamentare:

Senat:

  • USR – 629.375 voturi – 8,59%
  • USR județul Constanța – 21.716 voturi – 8,44%

Camera Deputaților:

  • USR național – 625.154 voturi – 8,53%
  • USR județul Constanța – 21.854 voturi – 8,5%

Apărut ca o adevărată revelație, PP-DD dispare în doar patru ani. Cei mai mulți parlamentari migraseră către partidele mai mari, principalul canal mediatic de susținere, OTV, fusese închis, Dan Diaconescu fusese condamnat definitiv la 5 ani și 6 luni închisoare cu executare. Electoratul antisistem, mai mult populist decât naționalist, se împrăștie, dar nu dispare.

În schimb, la șase luni de la alegerile locale, apare un nou partid antisistem, progresist, însă cu un electorat mult mai educat, USR. Noul partid se naște din performanța spectaculoasă obținută de Nicușor Dan și Uniunea Salvați Bucureștiul la alegerile locale din același an, la care se adaugă și bazinul Monicăi Macovei, totul pe fondul aceleiași dezamăgiri față de restul clasei politice, dezamăgire care devine, periodic, motor pentru apariția de noi partide. USR înregistrează un număr similar de voturi cu cel primit de ApR la alegerile locale din anul 2000 – 603.330. Ambele partide, ApR si USR, se considerau altfel și veneau cu oameni bine pregătiți, care să poată proba acest „altfel”.

2018 – Referendumul pentru familie

Au votat Da – 3.531.732  voturi

Am punctat și acest moment, chiar dacă el nu a reprezentat un proces electoral politic, pentru că a fost momentul mișcării unei mase largi de votanți, ale căror valori tradițional-fundamentale nu au fost reprezentate convingător de niciun partid aflat pe scena politică. De fapt, nu au fost deloc reprezentate. După încheierea Referendumului, mulți au cerut înființarea unui partid care să absoarbă nemulțumirea celor peste 3.500.000 de români care au votat pentru înlocuirea art. 48, alin. (1) din Constituție – „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor” cu  „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.” Doar că, la acel moment nu exista niciun lider care să poată canaliza toate emoțiile într-o formațiune politică. Nici acum nu există.

2019 – Alegeri europarlamentare

  • USR național – 1.861.655 voturi – 21,42%
  • USR județul Constanța – 82.501 voturi – 26,31%
  • George Simion național – 104.820 voturi – 1,16%

Precum PRM în anul 2000, USR explodează în 2019, și tot cu 1.000.000 de voturi peste rezultatul înregistrat în procesul electoral anterior. Contextul este același: în anul 2000 exista o profundă nemulțumire față de guvernarea CDR, dar și de Ion Iliescu și PDSR; în 2019, Liviu Dragnea isterizase o țară întreagă, iar PNL era văzut ca un fel de PSD. Slăbiciunile CDR și PDSR din 2000, precum și cele ale PSD și PNL din 2019 au generat un plus de 1.000.000 de voturi pentru partidele care promovau cel mai bine mesajul antisistem și antihoție: PRM în 2000 și USR în 2019. De îndată ce se va observa că acest mesaj este în antiteză cu membrii lor, cele două partide vor înregistra un declin substanțial. Într-un registru similar intră ApR și PP-DD, a căror apariție a fost una de val și de lider; de îndată ce valul a dispărut iar liderul a avut probleme penale, au dispărut și partidele.

Apare George Simion, mai mult timid, decât convingător, cu două mențiuni: Simion obține mai multe voturi decât Partidul România Unită (48.889) și Blocul Unității Naționale (19.646), la un loc, dar mai puține decât avocatul Peter Costea, cel care și-a centrat campania pe familia tradițională – 122.245 voturi. Cu alte cuvinte, potențialul lui Simion era mai mare, dar a fost fragmentat. Încă un lucru interesant de punctat: în diaspora, George Simion s-a situat pe locul 4, cu 3,25%, peste PSD și Peter Costea.

După alegerile europarlamentare, singurul care se va mișca peste tot va fi același Simion, care va lăsa fără voturi PRU (nu mai depune liste), BUN (410) și Alianța Renașterii Naționale, partidul lui Peter Costea (23.773), la alegerile parlamentare din 2020.

2020 – Alegeri parlamentare:

Senat:

  • USR național – 936.862 voturi – 15,86%
  • AUR național – 541.935 voturi – 9,47%
  • USR județul Constanța – 35.231 voturi – 18,38%
  • AUR județul Constanța – 27.289 voturi – 14,24%

Camera Deputaților:

  • USR național – 906.962 voturi – 15,37%
  • AUR național – 535.828 voturi – 9,08%
  • USR județul Constanța – 34.529 voturi – 18%
  • AUR județul Constanța – 26.859 voturi – 14%

Comparativ cu alegerile parlamentare din anul 2016, USR este în creștere cu aproximativ 300.000 voturi, fapt ce poate fi explicat atât ca o consecință a fuziunii cu PLUS-ul lui Dacian Cioloș, cât și ca urmare a dezamăgirii electoratului de dreapta față de un PNL similar cu PSD. Dar dacă privim la anul 2019, declinul USR+ este evident. Aproape 1.000.000 de voturi s-au evaporat din cauză că, odată așezată lumina reflectoarelor pe o parte a liderilor USR, aceștia au fost dovediți că nu sunt cine spun că sunt, iar din esența mesajului „fără hoție” nu a mai rămas mare lucru.

Motivele apariției AUR au fost menționate în preambulul acestui material: familia tradițională, Unirea României cu Basarabia, respectarea libertăților religioase, gestionarea proastă a pandemiei de SarsCov2 sunt doar câteva dintre acestea.

Evoluția AUR este dependentă în mare măsură de felul cum se vor poziționa celelalte partide față de aceste teme, extrem de relevante pentru un număr semnificativ de români. De asemenea, unul dintre principalele subiecte care ar putea deveni mină electorală de aur pentru AUR este autonomia Ținutului Secuiesc, subiect pe care este de așteptat să îl vedem în scurt timp pus pe agenda publică de UDMR.

Până unde poate crește AUR?

Cu un lider carismatic, oameni de calitate și structuri în toate localitățile din țară, cu o atitudine proactivă și nu defensivă prin care România să fie pusă tot timpul pe primul loc, până la votul dat de români la Referendumul pentru familie; în condițiile de astăzi, cel mai probabil până în jurul a 1.000.000-1.200.000 de voturi. Însă, în funcție de comportamentul parlamentarilor săi, dar mai ales de ce felul cum va gestiona George Simion acest vot, AUR poate foarte bine să și dispară, așa cum s-a întâmplat cu PRM și PP-DD.

În final, puțină atenție pentru piesa de rezistență.

În anul 1990, PUNR a fost membru al Alianței pentru Unitatea Românilor (AUR), formată din organizații politice și asociații civice. AUR a candidat la alegerile din mai 1990, și a obținut 2,15% la Senat și 2,12% la Camera Deputaților. Întrucât la acea dată nu exista prag electoral, AUR a intrat în Parlament cu 2 senatori și 9 deputați. Deci, a mai existat un AUR parlamentar, în urmă cu 30 de ani.

Mai departe.

Unul dintre foștii președinți ai PUNR este generalul Mircea Chelaru, actualmente deputat AUR de Argeș. AUR nou, nu vechi.

Ce bine le mai spunea Nicolae Iorga…

Dacă v-a plăcut acest articol, puteți urmări Constanța 100% pe Facebook printr-un Like mai jos:
energia residence
Constanta-financiara-sigla-jpg

Leave a Reply

Your email address will not be published.