Preambul: „Rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor.” Umberto Eco
„Comunistule! De-asta au murit oameni la Revoluție, ca să ștergi comentariile mele? Să-ți fie rușine!”
Cam așa a scris, ca un lătrat scurt și isteric, un cont fals pe o pagină de Facebook asumată. Poate să fie a mea, a voastră, a oricărei instituții.
Oamenii care se ascund în spatele conturilor (majoritatea false) prind puteri. Vor musai să-și verse veninul online, să umple postarea cu lăturile lor. Dacă le spui că nu e normal să jignească în mod abject pe cineva îți spun că nu știi ce e democrația. Dacă le spui că, atunci când fac niște acuzații grave, trebuie să le poată dovedi, îți spun că îi cenzurezi. Doamne ferește să îi rogi să comenteze la subiect! Băi, e o țară liberă, el are dreptul să spună ce vrea mușchii lui, chiar dacă a intrat, de multe ori neinvitat, la tine acasă.
Să te ții dacă-i ștergi comentariile. Urmează un pluton de execuție online pe pagini, grupuri și grupulețe, în care ești înfierat mai rău decât înfierau comuniștii chiaburi care se hrăneau cu sângele poporului. Nu te mai spală toată apa Iordanului.
De obicei îi lași în pace, pentru că unele războaie – cele cu prostia, mahalagismul și violența ascuțită a strigătelor primatelor – nu se pot câștiga.
Dacă vei avea curiozitatea, vei descoperi că în spatele mușchilor încordați sunt, în majoritatea cazurilor, oameni cu multe frustrări.
Mă înjura unul care lucra la SRI, un slujbaș minor. N-a durat mult să-i găsesc numărul de telefon și să-l sun pentru a-i da ocazia să mă înjure direct. A fost atât de bărbat încât și-a pus prietena să răspundă. Un altul care scuipa ecranul în speranța ca flegma să ajungă la mine s-a rugat cu cerul și pământul să nu le arăt părinților printscreen-ul, că-i taie porția de internet. Un student tomnatec ce locuia cu ai lui.
Aici s-au oprit experimentele personale, pentru că am decis, cu mult timp în urmă, că democrația nu înseamnă dreptul de a arunca lături, minciuni și ură în online. Și pentru că pur și simplu timpul este prea important.
P.S. 1 Unele din marile ziare ale lumii nu mai permit comentariile, în edițiile online. Un prim pas spre vindecarea de imbecilitate (cu tot respectul pentru cei care au reacții normale, legice și care aduc plus valoare).
P.S. 2 Observ că și Facebook a introdus o opțiune prin care poți accepta comentarii numai de la anumite persoane.
Ai dreptate, singura problema este ( acolo unde nu se pot posta comment-uri ) imposibilitatea atentionarii unor autori de articole despre informarea gresita sau – pentru ca sunt destui – derapajul jurnalistic prin publicarea cu buna stiinta a unor articole partinitoare.
Jurnalistul are tot dreptul sa fie partinitor. In articole de opinie, nu in stiri.
„Dacă te bagi în lături te manîncă porcii”, zice o vorbă. In traducere ar putea suna și „nu-ți cîștiga existența în on line dacă ești sensibil la postări”.
In loc sa respectam reguli de buna crestere, sa renuntam la o meserie pentru ca e plin de melteni, frustrati, napaditi de ura, idioti. Si ne alegem alta, unde vom da tot de oameni de acest tip. Și apoi alta, și alta… Poate gasiti alta solutie pe care va rugam totusi sa nu ne-o comunicati.
Nimic nu scuza lipsa de bun simt, insa experienta ne-a invatat ca la nesimtire se raspunde cu nesimtire: degeaba incercam sa fim corecti, sa ne facem treaba, sa ne facem datoria civica de a merge la vot pentru a-i alege pe cei mai buni care sa munceasca din greu pentru cei care si-au pus increderea si speranta ca alegend pe cineva o vor duce mai bine. Lipsa de bun simt se trage de acolo de unde se impute pestele: de la clasa politica. Acestia ne invata ca trebuie sa fim aidoma lor: nesimtiti, grobieni, hoti, micinosi si n-are rost sa enumeram toate calitatile negative ale acestora. Atata timp cat conducerea ne va da acest exemplu, asta vor invata urmasii urmasilor nostri, cei care vor trebui sa plateasca in continuare toate datoriile pe care le face clasa politica de acum (de toate culorile curcuboului) in numele generatiilor urmatoare.