Dezvăluiri incredibile în cazul Van Oord – Comprest Util

După publicarea anchetei despre modul în care Van Oord a înțeles să se achite de obligațiile contractuale față de Comprest Util, am discutat și cu proprietarul firmei românești, pentru a aflat punctul său de vedere.

Grigore Comănescu ne-a povestit cum au stat lucrurile de la bun început. ”Inițial am încheiat 4 (patru) contracte de subantrepriză cu SCT- București SA, in calitatea sa de membru al Asocieri „Van Oord Dredging and Marine Contractors B.V. – SCT- Bucuresti SA”, asociere care câștigase licitația privind lucrarea “Protecția și reabilitarea zonei sudice a litoralului românesc al Mării Negre, în Zona Tomis Nord, Tomis Sud, Tomis Centru și Eforie Nord”. Când a văzut Van Oord că suntem subcontractori, i-au obligat pe SCT să schimbe denumirea contractului și să opereze modificări în conținutul acestuia referitor la calitatea societății Comprest Util la această lucrare, respectiv din cea de executant, adică subantreprenor, în cea de furnizor de materiale cu punere în operă. O altă Marie, dar cu aceeași pălărie. Mai mult, Van Oord le-a impus celor de la SCT să rezilieze două din cele 4 contracte și să rămână spre execuție de către Comprest Util numai cele din Zona Tomis Nord și Zona Tomis Centru. Astfel, deși în acte am figurat ca și furnizor de materiale cu punere în operă, în realitate am prestat activități specifice contractelor de antrepriză și subantrepriză, așa cum erau denumite inițial, fapt pentru care, la momentul respectiv, nu am făcut mare caz din acest lucru, întrucât punerea în operă era echivalentul antreprizei. În baza acestor contracte am livrat, din producție proprie, materiale de construcții (piatră de diferite dimensiuni), am fabricat Acropode și betoane de diferite mărci, am executat lucrări de construire prin montajul acestora pentru edificarea digurilor, precum și punerea în operă a betonului deasupra acestora. Diguri pe care astăzi se plimbă și le fotografiază toată lumea, fără a ști cine a participat efectiv la edificarea acestora. De fapt acesta a fost și scopul real al Van Oord, ca nu cumva să apară vreo firmă românească, și cu atât mai mult Comprest Util SRL, ca participant major la realizarea acestei lucrări. Denigrarea, batjocura și discreditarea firmelor românești este obiectiv prioritar pentru Van Oord. De ce spun participant major, deoarece din volumul lucrărilor contractate și executate, cele realizate de către Comprest Util SRL au depășit 75% din valoarea acestor contracte, restul de aproximativ 25%, fiind preluate de la SCT- Bucuresti SA și executate de către Van Oord”, a spus Grigore Comănescu.

Așa cum spun și legile lui Murphy, un lucru care începe prost se termină și mai prost. Deși Van Oord primise bani de la Beneficiarul lucrării pentru organizarea șantierului, SCT nu a avut bani nici să plătească motorina sau benzina la mașinile pe care le deținea. ”Această situație am sesizat-o abia după ce am început derularea contractelor încheiate, deoarece toate cheltuielile au fost suportate de către Comprest Util SRL”, spune Grigore Comănescu. Am suportat costurile de licențiere a prefabricatelor, emisă de unul dintre cele mai renumite instituții din lume, CLI din Franța, precum și cele cu cofrajele aduse din Spania. Am obținut licența pentru producerea tuturor prefabricatelor, pentru toate cele patru contracte: Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud și Eforie. Prefabricatele de un metru au fost prototip și francezii ne-au felicitat deoarece, pentru prima dată în istoria lor, o firmă a reușit să facă aceste prefabricate de înaltă performanță, de la primele încercări. Vă vine să credeți că o firmă din Franța felicită o firmă din Constanța? S-a întâmplat, avem hârtii care dovedesc acest lucru”, spune omul de afaceri.

Dar să revenim. Plata combustibilului era numai vârful iceberg-ului. Iată cum continuă Grigore Comănescu: ”Au urmat șicane si dezinformări venite atât din partea Inginerului (reprezentantul consultanței), cât și din partea Van Oord, și uneori din partea Apelor Române. ”Printre astfel de dezinformări, una care îmi vine și acum în minte era aceea potrivit căreia Comprest Util nu ar fi avut destul de multă piatră pe cât era nevoie, respectiv de 700.000 tone. Vorbim de același Van Oord, căreia Comprest Util SRL îi livrase, cu un an în urmă, 1,7 milioane de tone de piatră în 6 luni, pentru realizarea lucrării de extindere a digului de larg din Portul Constanța. Nu numai că a livrat această cantitate, dar a făcut-o în 6 luni, în loc de 9, fapt pentru care a câștigat pariul cu Van Oord, aceasta din urmă fiind nevoită să-i acorde o bonificație de 1,9 milioane lei. Același Van Oord care dezinforma, direct sau indirect prin Inginer, că nu există piatră, în condițiile în care un reprezentant de-al Van Oord, venit direct din Olanda și care nu știa jocul pe care îl fac reprezentanți din România ai acestei firme, a constatat că „societatea Comprest Util are cariere de piatră cu rezerve și capacități de producție foarte mari”. Așa si este, putem să ne mobilizăm să exploatam și 20.000 de tone pe zi, atunci când sunt lucrări de asemenea anvergură. Numai să fie. Noi avem rezerve estimate la 40 de milioane de tone, în condițiile în care Van Oord avea nevoie de aproximativ 700.000 de tone, ceea ce pentru noi era un nimic. Noi ne-am dus toate lucrările la bun sfârșit, la o calitate care nu a fost niciodată reproșată de nimeni”, ne-a explicat Grigore Comănescu.

Problemele cele mai grave au fost însă la proiectare. Proiectul realizării digurilor a avut multe greșeli, spun specialiștii români. De exemplu, digurile, care au o lungime de 400 – 450 de metri, nu au fost prevăzute cu refugii, așa cum prevede legea din România. Imaginați-vă că sunteți cu mașina și trebuie să dați cu spatele aproape jumătate de kilometru, pentru că nu ai loc de întors. E noapte, e ceață, ești pe un dig, înconjurat de apă. Rețeta perfectă pentru dezastru. Am lucrat suplimentar cel puțin 25% din valoarea contractului. Am notificat acest lucru către Van Oord și SCT, avem adrese că toate aceste lucrări se vor plăti. Nici măcar nu ne-au băgat în seamă”, spune Grigore Comănescu. Acesta nu își explică de ce și cum olandezii au obținut o suplimentare de 17 milioane de euro numai pentru înnisipare (inițial erau 3 milioane și ceva de m.c. de nisip, s-a ajuns la 5 milioane m.c.), iar firmei sale nu i s-a achitat nimic pentru lucrările suplimentare, care însă erau obligatorii conform legii și chiar bunului simț.

În prezent, Van Oord, practic, nu mai recunoaște că firma românească a lucrat acolo. ”Nouă ni s-a predat amplasamentul, însă noi nu l-am predat înapoi, deși am terminat lucrarea. Chiar dacă SCT a intrat în insolvență, Van Oord, in calitate de lider al Asocierii trebuia să participe la predarea primirea acestui amplasament pentru a asigura securitatea lucrărilor la care s-a angajat în fața Beneficiarului. Mai mult, există convenții și acorduri pentru astfel de situații, însă Van Ooord preferă să le ignore, așa cum procedează și cu ultima plată, de 4 milioane de lei, pe care trebuia să o achite de două luni. Dacă se mai tergiversează această plată, Comprest Util SRL va fi nevoită să-și ia înapoi o parte din materialele furnizate și puse în operă pentru realizarea acestui obiectiv de interes național, situație despre care a fost notificat atât Van Oord, cât și beneficiarul, Apele Române”, spune Comănescu.

După cum se poate observa, un rol important în această poveste îl are si Beneficiarul, respectiv Apele Române, care stie despre volumul și importanța lucrărilor executate de către Comprest Util SRL. Acesta a fost notificat de mai multe ori de către Comprest Util, despre diferitele disfuncții apărute în realizarea acestui obiectiv, procedând de două ori la sistarea lucrărilor. Prima dată s-a întâmplat pe 22 decembrie 2014, după care lucrările au fost reluate pe 27 ianuarie 2015, după ce a fost semnat contractul tripartit între Comprest Util, Van Oord și SCT, convenție în baza căreia Van Oord a preluat toate obligațiile de plată pentru toată lucrarea, inclusiv în caz de insolvență sau intrare în faliment a SCT. ”Totul a fost bine și frumos, ne-a plătit o parte din bani, dar și materialele, pe parcurs, urmând ca diferența de bani să fie data la finalul lucrărilor. Lucrările au fost sistate din nou în iulie 2015, deoarece Van Oord întârzia plata lucrărilor și materialelor livrate, pe motiv că a fost desființată hotărârea prin care s-a deschis procedura insolvenței a SCT, și că într-o astfel de situație nu mai trebuie să plătească Van Oord. ”Pentru a clarifica această situație, am condiționat reluarea lucrărilor de încheierea unei convenții care să ne garanteze plata materialelor și lucrărilor ce vor fi executate în continuare. Pentru deblocarea situației, Van Oord a încheiat cu SCT actul adițional nr.15 din 17.07.2015, la Acordul de consorțiu, prin care s-au angajat ca plata către Comprest Util să se facă prin instrucționare de plată emisă de către SCT și decontată de către Van Oord, cu condiția ca societatea Comprest Util SRL să respecte graficul de lucrări până la finalizarea obiectivului. Am terminat mai devreme cu o lună și jumătate. În loc să ne felicite, cum ne-a felicitat la digul de larg, a uitat să ne dea banii. Am ținut utilaje și oameni două luni și jumătate degeaba, până s-au clarificat plățile – așa am pierdut circa 15% din valoarea contractului. Dacă nu puteam să-i condiționăm cu predarea de amplasament și cu calitatea de posesor al licenței de execuție Acropode, ne dădeau de mult afară”, spune Grigore Comănescu.

Iată ce scria Van Oord către Comprest Util, în data de 20 iulie 2015, în adresa cu numărul 223366 – VOSCT – 3257, care a fost trimisă și către SCT: ”Putem să vă confirmăm că cele transmise de SCT sunt, într-adevăr, agreate așa cum și graficul de execuție este parte din această înțelegere și orice întârziere față de acesta va conduce la anularea înțelegerii.” Atașată este și corespondența SCT către Comprest Util, în care scrie, negru pe alb, că ”în data de 17 iulie 2015 s-a semnat actul adițional nr. 15 la acordul de consorțiu încheiat în data de 15 noiembrie 2011 între Liderul Consorțiului Van Oord și SCT București SA, concluzionând următoarele: Van Oord în calitatea sa de lider va plăti în numele SCT obligațiile de plată pe care SCT București le are față de furnizorul său Comprest Util SRL, în baza instrucționărilor de plată emise de către SCT către Van Oord. La aceste adrese, prin care a fost reglementată procedura de plată, a fost anexat graficul de lucrări.

Trebuie remarcat că un rol important în această afacere îl are Cosultanta Romair. În mod normal, în astfel de cazuri ar trebui să existe o colaborare între antreprenor, beneficiar și inginer. Consultantul, adică Romair, are obligația prin lege să apere beneficiarul, să urmărească lucrările, să fie de calitate, să fie cât mai economice și să facă toate procesele verbale la timp. ”Inginerul le-a apărat interesele celor de la Van Oord. Inginerul a dezinformat Beneficiarul, într-o adresă către Apele Române, precizând ca societatea Comprest Util SRL nu are atribuții în execuția acestei lucrări, deși el a efectuat verificări la producția de prefabricate în fiecare zi, si emitea procesele verbale pe teren, etc. Când am oprit lucrările, Inginerul trebuia să ia o măsură, să intervină imediat pentru reluarea lucrărilor. Nu a luat niciuna. A așteptat instrucțiuni de la Van Oord. Beneficiarul, Apele Române, a recunoscut întotdeauna că noi am făcut totul. Au fost în control, au spus că e totul în regulă, au verificat prefabricatele. Pentru bunul mers al lucrării, ar fi trebuie să pună pe Van Oord, în calitate de lider al Antreprenorului general, să-și rezolve problema. Noi l-am notificat să blocheze plățile, însă nu a dat curs acestei solicitări. Astfel s-a ajuns în situația în care deși sumele la plată erau recunoscute Van Oord să refuze plata”, a precizat Grigore Comănescu.

Acesta spune că, în mod normal, Apele Române ar fi trebuit să sancționeze dur Inginerul. Acesta din urma trebuia să ia măsuri, avea această obligație. Se ridică mai multe întrebări din atitudinea lui. De exemplu, de ce nu a dat o adresă scrisă către Comprest Util, prin care sa precizeze că refuza plata din cauza unor deficiențe? Nu din cauză că nu existau, lucrarea fiind impecabilă. Cum a fost încheiat procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor cu Apele Române, când procesul verbal pentru predarea amplasamentului cu Comprest Util, cei care au executat lucrarea, nu a fost încheiat? Inginerul, în opinia conducerii Comprest Util, are o parte importantă de vină pentru situația la care s-a ajuns – jumătate din vină, practic.

Spuneam însă că avem dezvăluiri incredibile. Acestea de-abia acum încep.

Inginerul a acceptat oferta de utilaje prezentată de Comprest Util. Așadar, oamenii ar fi trebuit să lucreze cu ce au promis. Și-au achiziționat chiar aparatură nouă, GPS-uri profesionale, nu jucării, cum avem noi la mașini. Numai acestea au costat, țineți-vă bine, 200.000 de euro. ”Cei de la Van Oord însă, când au văzut că n-au ce să facă cu utilajele lor, ne-au obligat să le închiriem de la ei, la niște prețuri fantastic de mari de genul a 20.000 – 30.000 de euro pe săptămână de utilaj/schimb. Van Oord avea multe utilaje, au rămas cu ele de la extinderea digului. Ne-au interzis accesul cu scafandrii noștri, implicați în derularea contractului, pentru a-i accepta pe alții, colaboratori ai Van Oord, care au costat de 5 ori mai mult. Ideea era ca firmele românești specializate, cum ar fi cele de scafandri, să nu poată accede la astfel de lucrări, deși erau bine echipate și au executat lucrările fără probleme, însă trebuiau înlăturate ca și concurență. Pierderea era a Comprestului, deoarece noi plăteam toate astea, pentru că era lucrarea noastră. A trebuit să acceptăm aceste abuzuri pentru că nu aveam ce să facem. SCT accepta pentru că avea profit de 25%, noi lucram cu maxim 10%. Ni l-au mâncat și pe ăla. Acum nu ne-au plătit nici banii. Am reușit însă se ne menținem angajații”, spune Grigore Comănescu. Evident, banii pe GPS-uri, de exemplu, au fost bani aruncați pe Apa Sâmbetei.

Referitor la Grigore Comănescu, precizăm că este primul investitor privat din domeniul construcției de betoane și prefabricate. A intrat pe piață în 1992. Dă de muncă la 700 de oameni. Are o experiență vastă, firmele sale pot realiza orice fel de lucrări. Cu toate acestea, ce experimentează în contractul cu Van Oord este unic și de neînțeles. ”Van Oord adoptă un comportament vădit balcanic, ignoră etica în afaceri, nu are două vorbe la un loc și nici nu mai recunoaște cele convenite, tocmai pentru a rămâne singurul pe aceasta piață și să impunș propriile reguli de joc care se reflecta în costuri scumpe pentru Beneficiarii români, cu incidență negativă asupra populației. Am ajuns în situația în care cred că, și atunci când ai convenții încheiate cu Van Oord, trebuie sa îți ei mai multe garanții, că niciodată nu ești sigur pe cele convenite cu Van Oord. Nu vă mai spun că au venit cu falsuri, cu orice ca să ne rupă din contract. Sunt diabolici”, a pus acesta punctul pe i.

Între cele două părți urmează un proces. Evident, decizia instanței va fi respectată, oricare ar fi ea. Am fost curios de ce nu lasă justiția să vorbească în acest caz (deși sunt sigur că să ai o plata neachitată de aproape un milion de euro nu poate să îți producă decât neplăceri și probleme). Răspunsul lui Grigore Comănescu este un semnal de alarmă nu pentru firma sa, ci pentru toate firmele românești care se luptă pentru a face profit sau a supraviețui într-o piață în care multinaționalele sunt preferate, din motive mai mult sau mai puțin evidente. Iată ce spune:

”Lucrurile se vor rezolva în instanță. Mă deranjează însă comportamentul acestei firme, pentru că nu este prima dată când se întâmplă asta. Am avut impresia că este una dintre cele mai mari firme din Europa și chiar mă bucuram, la început, că lucrăm cu firme puternice și serioase, dar m-am convins că aceste firme, majoritatea multinaționalelor care vin în România, nu fac decât să ne păcălească, să lucreze numai în favoarea lor, să transfere cât mai mulți bani afară, fără să îi controleze nimeni, și chiar susținuți atât de politicieni, cât și de organele competente ale statului. Este o realitate. Firmele românești sunt pe cale de dispariție. Nu suntem plătiți, nu primim garanții. Suntem obligați să suportăm tot ce ne impune acestea, întrucât au o protecție puternică prin intervenția promptă a ambasadelor asupra decidenților români. Investitorul român este lăsat baltă de instituțiile statului român, atât în lupta cu corupția, în special din sistemul administrativ şi justiţie, cât şi cu lentoarea în aplicarea legii, acestea fiind generoase în a finaliza cazuri de corupţie prin nelucrare pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru cei care au comis respectivele fapte penale, nepăsându-le că printr-o astfel de atitudine investitorul român intră în faliment, şi cu el sute de oameni rămân fără slujbe. Dar sa revenim. Nu e prima dată când pățim așa. Am pățit-o cu Van Oord și în primul contract pe care l-am avut pentru construirea digului de larg din Portul Constanța. Una am convenit şi alta s-a realizat. Aşa cum vă spuneam mai devreme, după de s-a văzut cu sacii în căruţă, Van Oord nu a mai recunoscut cele convenite iniţial, fapt pentru care a modificat unilateral contractul la 25-30% din valoarea acestuia – în condiţiile în care aceste convenţii au fost încheiate pe considerentul că Van Oord era interesat de capacitatea tehnică şi financiară societății, precum şi de calitatea produselor realizate, însă după câștigarea licitaţiilor, ne-am trezit că au ignorat şi modificat după bunul plac contractul. Firmele străine sunt ascultate, sunt primite la masă, le sunt create toate condițiile, iar pe noi numai ne obstrucționează.”

P.S. Comprest Util a înregistrat pierderi de circa 2,5 milioane de lei, din cauza unei furtuni, in condițiile in care lucrările erau asigurate. Ele nu au putut fi decontate deoarece Van Oord, în calitate de proiectant nu a pus la dispoziția asigurătorului procedurile de lucru pe timp nefavorabil, deși au fost solicitate de acesta. Comprest Util este hotărâtă să-și apere drepturile în instanță și în acest caz.