Într-o analiză de politică externă de o rară claritate și incisivitate, diplomatul de carieră Dorin Popescu, președintele Asociației Casa Mării Negre, a demontat la Tomis TV iluziile privind un sfârșit rapid al conflictului din Ucraina și a avertizat asupra proiectului „URSS 2.0” al Federației Ruse. Acesta a subliniat că miza actuală este mult mai mare decât un simplu conflict regional:
„Se schimbă lumea la nivel global. Se resetează sistemul de ordine internațională… și războiul de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei reprezintă simptomul cel mai evident al bătăliei pentru reconfigurarea ordinii globale.”
Războiul care nu se va termina
Contrar speranțelor multora, Dorin Popescu a reiterat o predicție mai veche, pe care evoluțiile i-au confirmat-o: conflictul nu se va sfârși curând:
„Acest război va dura ani mulți de zile, cred că și 10 ani.”
Diplomatul a explicat că orice acord semnat în viitor – fie el și în 2026, cel mai optimist termen – nu va fi o pace, ci o simplă înghețare a fazei militare active. Motivul este simplu: nici Rusia, nici Ucraina nu-și vor fi atins toate obiectivele strategice.
„Federația Rusă va îngheța actuala fază militară activă prin semnarea unui document în 2026, de exemplu. Dar din momentul în care se va semna acest document, prioritatea absolută a Federației Ruse va fi reîmprospătarea tuturor resurselor… pentru a redeschide următoarea fază militară activă pentru îndeplinirea obiectivelor strategic rămas neîndeplinite.”
Obiectivul principal al Rusiei care va rămâne neîndeplinit este ocuparea întregului litoral ucrainean (regiunile Herson, Nikolaev, Odesa), acțiune esențială pentru a tăia accesul Ucrainei la Marea Neagră și a-i anihila potențialul economic.
„URSS 2.0”: obiectivele geopolitice ale Kremlinului
Popescu a avertizat că proiecția imperialistă a Rusiei depășește granițele Ucrainei, urmărind un proiect vast de restaurare a influenței fostului spațiu sovietic – „proiectul se numește URSS 2.0.”
„Vor litoralul [Ucrainei]? Da, vor litoralul. Vor tot litoralul Ucrainei. Teritorial. Vor să schimbe și regimul [Ucrainei]. Mai întâi teritorial, obiectivele teritoriale: Ucraina toată, Republica Moldova toată. N-am niciun fel de îndoială cu privire la acest lucru.”
După părți din Ucraina, următoarele ținte sunt Republica Moldova și Republica Belarus, urmate de republicile din Caucaz și Asia Centrală. Deși riscul unei agresiuni militare convenționale directe împotriva României este considerat mai mic, diplomatul subliniază că: „Sudul, regiunea extinsă a Mării Negre, va fi incendiat.”
Plecarea americanilor din România: un semnal periculos
Decizia Pentagonului de a retrage militari americani de la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu a generat îngrijorări majore.
„Această măsură nu răspunde intereselor naționale de securitate ale României. S-o spunem foarte clar. […] Nu răspunde interesului NATO de a securiza sudul flancului estic și de a avea o prezență militară sporită în regiunea extinsă a Mării Negre.”
Cel mai mare pericol nu este numărul de militari, ci semnalul trimis Moscovei.
„Transmiterea unui nou mesaj către indirect către Federația Rusă că regiunea extinsă a Mării Negre are o prezență militară americană mai redusă poate fi văzută la Moscova ca un mesaj de încurajare. Moscova să fie mai asertivă. Aici înseamnă că există posibilitatea ca Statele Unite să reducă nu doar prezența militară ci și interesele în regiune.”
„Ochii noștri privesc direct la Paris”
În contextul ajustării posturii americane, Franța devine crucială pentru asigurarea securității la Marea Neagră. Popescu a subliniat că România are nevoie urgentă de o măsură compensatorie din partea polului european al NATO.
„România are nevoie din partea polului european al NATO de o măsură compensatorie care să includă o creștere a prezenței militare în regiunea extinsă a Mării Negre a altor state membre NATO decât Statele Unite, a unor țări membre NATO de pe continentul european. Și aici ochii noștri privesc direct la Paris.”
Ce trebuie să facă cetățeanul simplu
În încheierea emisiunii, a fost ridicată întrebarea vitală despre rolul pe care îl poate juca cetățeanul obișnuit în fața acestor amenințări. Dorin Popescu a oferit un răspuns tranșant, punând accentul pe educație, reziliență și discernământ în fața războiului hibrid.
„Cetățeanul simplu nu poate să fie preocupat exclusiv de rezolvarea problemelor sale cotidiene. El trebuie să aibă o conștiință a timpului pe care îl trăim.”
Popescu a insistat asupra necesității de a înțelege că securitatea nu mai este doar apanajul armatei sau al politicienilor.
„Cetățeanul simplu are obligația să înțeleagă riscurile. […] Trebuie să înțeleagă procesele prin care Federația Rusă, în primul rând, încearcă să ne saboteze. [Prin] dezinformare, prin atacuri cibernetice, prin spionaj, prin recrutarea unor anumite tipuri de persoane care să saboteze procesele interne etc. Acestea se numesc instrumente ale războiului hibrid.”
În fața acestei agresiuni nevăzute, soluția este reziliența individuală și colectivă:
„Cetățeanul simplu trebuie să fie pregătit să își asigure o anumită reziliență în ceea ce privește gestionarea dezinformării, gestionarea știrilor false, gestionarea a tot ceea ce înseamnă sabotarea percepției publice a cetățenilor de către Federația Rusă.”
