Supărare mare în România, mai ales printre unii pesediști, din cauza unor lucrări de artă. În holul primăriei Sectorului 1 din București pot fi văzut câteva lucrări. Despre ele s-a scris să sunt „drăcoaice fără sutien”.
Atacurile au venit din partea avocatului fostului primar și a șefului PSD. „Sunt supărați că am deschis holul primăriei pentru ca artiștii tineri să-și expună lucrările. Și au început cu propaganda și misiunea de kompromat.”, spune Clotilde Armand, primărița sectorului, de origine franceză. „Sunt operele de artă ale absolvenților de la secția de Sculptură din cadrul Universității Naționale de Artă din București. Și eu am deschis acest hol al primăriei pentru ei și pentru cei care vor și n-au unde să-și expună lucrările. Mă bucur să sprijinim arta tânără și în acest spațiu poate expune oricine dorește.”, mai spune ea. Și mai adaugă ceva: „Această expoziție este organizată cu ocazia zilei de naștere a lui Constantin Brâncuși. Comuniștii au vrut să-i dărâme „Coloana fără de sfârșit” de 3 ori cu tractorul, au considerat arta lui „decadentă” și au refuzat moștenirea lui.”
De când am văzut atacurile virulente, mă gândesc la ce ar fi spus contestatarii dacă ar fi trăit în Paris. În Opera Garnier, creată în 1669, una din cele mai frumoase clădiri din Paris și una din cele mai celebre instituții de cultură din lume, au fost amplasate, în holul maiestuos de la intrare, două roți aurite de tractor. Mari cât casa. O creație a artistului Claude Lévêque. Le-am văzut. Sunt surprinzătoare, ca să mă exprim eufemistic. Și, evident, foarte controversate.
„Aceste reacții nu mă surprind pentru că ne aflăm într-un loc de moștenire foarte pronunțat și această ceartă între vechi și modern va exista întotdeauna”, spune Lévêque. „Sunt în mare parte reacții ale oamenilor care nu au văzut întreaga cale [a lucrărilor], ci doar un articol sau un tweet cu o imagine a celor două anvelope ale tractorului de pe scara mare. Cele două anvelope au fost alese pentru că galvanizează, pentru mine, aspectul organic și mecanic al arhitecturii simetrice, încărcate ornamental din Palais Garnier, care este un apel pentru spectacole.”
Nu este pentru prima dată când Opera de Paris este înconjurată de controverse. Când Marc Chagall a fost însărcinat de fostul ministru al culturii, André Malraux, să facă un nou plafon pentru Palais Garnier în anii 1960, s-a confruntat cu critici acerbe. Astfel, Malraux a fost de acord să păstreze tavanul original din secolul al XIX-lea proiectat de pictorul Jules Lenepveu și să-l așeze pe cel al lui Chagall deasupra acestuia.
Arta poate naște controverse, o face, de obicei, când iese din canoane. Unul din rolurile sale este să ne arate o altă latură a lumi, să o reinterpreteze, să nască întrebări și, poate, răspunsuri. Politizarea artei nu (o) ajută deloc.
