Efectul simplei expuneri sau ce nu ne spun politicienii

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
cristian hagi

„Un mod sigur de a-i face pe oameni să creadă niște neadevăruri este repetiția frecventă, deoarece familiaritatea nu se distinge ușor de adevăr. Instituțiile autoritare și cele care se ocupă de marketing au știut dintotdeauna acest lucru”.

Afirmația de mai sus îi aparține lui Daniel Kahneman, psiholog israelian, profesor la universități israeliene și americane, laureat al Premiului Nobel pentru economie în anul 2002, și apar în lucrarea „Gândire rapidă, gândire lentă”.

Autorul descrie aici fenomenul intitulat efectul simplei expuneri. O să vedeți că are legătură cu ce trăim în aceste zile.

Într-un experiment psihologic, scrie Kahneman, unor participanți li se arată foarte rapid unele obiecte. Unele imagini sunt făcute mai ușor de recunoscut, arătându-se conturul obiectului înainte să apară imaginea lui completă, altele atât de rapid, încât contururile nu sunt niciodată sesizate.

Reacțiile emoționale au fost măsurate prin înregistrarea impulsurilor electrice din mușchii faciali, care semnalează schimbări de expresie prea slabe și prea scurte pentru a putea fi detectate de către observatori. Conform așteptărilor, oamenii au arătat un zâmbet slab și sprâncene relaxate atunci când imaginile erau mai ușor de văzut. Lejeritatea cognitivă este asociată cu senzații plăcute.

Conform așteptărilor, cuvintele ușor de pronunțat evocă o atitudine favorabilă. Companiile cu nume pronunțabile o duc mai bine decât altele în prima săptămână de la emiterea stocului de acțiuni, deși efectul dispare cu timpul. Acțiunile cu simboluri comerciale pronunțabile (precum KAR sau LUNMOO) depășesc performanțele celor ale căror denumiri îți înnoadă limba, precum PXG sau RDO – și se pare că păs trează un mic avantaj pentru o vreme.

Un studiu realizat în Elveția a constatat că investitorii cred că stocurile de acțiuni cu nume fluente, precum Emmi, Swissfirst și Comet vor aduce dividende mai mari decât acelea cu nume greoaie, de genul Geberit și Ypsomed.

Repetiția induce lejeritate cognitivă și o confortabilă senzație de familiaritate.

Celebrul psiholog Robert Zajonc și-a dedicat o mare parte a carierei sale cercetării legăturii dintre repetiția unui stimul arbitrar și ușoară afecțiune pe care oamenii o capătă până la urmă față de el.

Zajonc a numit fenomenul efectul simplei expuneri. O demonstrație efectuată în ziarele studențești de la Universitatea din Michigan și Michigan State University este unul dintre experimentele favorite ale lui Daniel Kahneman. Timp de câteva săptămâni, pe prima pagină a ziarelor a apărut o casetă publicitară care conținea unul dintre următoarele cuvinte turceşti (sau cu sonoritate turcească): kadirga, saricik, biwonjni, nansoma și iktitaf. Frecvența cu care au fost repetate aceste cuvinte a fost diferită: unul dintre cuvinte a apărut o singură dată, celelalte au apărut de două, de cinci, de zece sau de douăzeci și cinci de ori, in numere distincte ale ziarelor. (Cuvintele cel mai frecvent prezente într-unul dintre ziarele studențești au apărut cel mai rar în celălalt.) Nu s-a oferit nici o explicație, iar întrebările cititorilor au primit următorul răspuns: „Cumpărătorul spațiului publicitar dorește să-și păstreze anonimatul” . Când misterioasa campanie publicitară s-a încheiat, cercetătorii au trimis comunităților universitare un chestionar, solicitând impresii despre seria de cuvinte care dintre ele dan impresia că „înseamnă ceva «bun» sau ceva «rău»“. Rezultatele  au fost spectaculoase: cuvintele care au fost prezentate mai frecvent au fost evaluate mult mai favorabil decât cuvintele care fuseseră expuse doar o dată sau de două ori. Descoperirea a fost confirmată în multe experimente, folosindu-se ideograme chinezești, figuri umane şi poligoane trasate aleatoriu.

Efectul simplei expuneri nu depinde de experiența conștientă a familiarității. De fapt, efectul nu depinde de conștiință câtuși de puțin: el se produce chiar și atunci când cuvintele sau imaginile sunt expuse atât de rapid încât observatorii nu conștientizează niciodată vederea lor. Și totuși, ei sfârșesc prin a îndrăgi cuvintele sau imaginile care le-au fost prezentate mai des.

Efectul simplei expuneri este de fapt mai puternic în cazul stimulilor pe care individul nu-i vede în mod conștient.

 Zajonc a susținut că efectul repetiției asupra formării preferințelor este un fapt biologic de profundă importanță și că el se manifestă la toate animalele. Pentru a supraviețui într-o lume adeseori periculoasă, un organism ar trebui să reacționeze cu precauție față de un stimul nou, printr-o comportare retractilă și teamă. Şansele de supraviețuire sunt precare pentru un animal care nu este suspicios față de noutate. Cu toate acestea, e de asemenea adaptativ ca precauția inițială să se stingă dacă stimulul este realmente sigur. Efectul simplei expune se produce,  a susținut Zajonc, deoarece apariția repetată a unui stimul nu este urmată de nimic rău. Un atare stimul va deveni până la urmă un semnal de siguranță, iar siguranța este bună.

Evident, acest argument nu se referă numai la oameni. Pentru a demonstra acest lucru, unul dintre colaboratorii lui Zajonc a expus două seturi de ouă de găină fecundate unor sunete de tonalități diferite. După ce au ieșit din ou, puișorii au scos cu consecvență mai puține piuituri de alarmă atunci când au receptat tonul pe care-l auziseră pe când erau în găoace.

Zajonc a prezentat un rezumat elocvent al programului său de cercetare:

„Consecințele expunerilor repetate sunt benefice organismului în relațiile sale cu mediul înconjurător, animat și neînsuflețit. Ele permit organismului să deosebească obiectele și habitatele care sunt sigure de cele care nu sunt și reprezintă cea mai primitivă bază a atașamentului social. Prin urmare, ele formează baza organizări și a coeziunii sociale – sursele fundamentale de stabilitate psihologică și socială.”

Autorul spune însă și un lucru care trebuie luat în considerare:

„Un mod sigur de a-i face pe oameni să creadă niște neadevăruri este repetiția frecventă, deoarece familiaritatea nu se distinge ușor de adevăr. Instituțiile autoritare și cele care se ocupă de marketing au știut dintotdeauna.”

Politicienii folosesc, mai ales în această perioadă, probabil fără să știe, efectul simplei expuneri. Îi vedem peste tot în campania electorală și înainte de ea, pe bannere și afișe, la televizor, pe Facebook, în diverse interviuri. Sunt neobosiți. Dacă vor să fie însă eficienți, expunerea aceasta ar trebui să aibă loc în timp îndelungat, nu numai în preajma alegerilor. Ar evita astfel comentarii pertinente de genul „unde ați fost până acum”, dar, mai mult decât atât, ar crea, prin apariții repetate, o senzație de familiaritate care i-ar ajuta în alegeri. Evident, cu condiția simplă și necesară de a spune adevărul, de a fi sinceri.

Constanta-financiara-sigla-jpg

Articole recente

Mitshubishi
Teasing_Tucson Exclusiv Auto
sprijina-jurnalismul-independent

Leave a Reply

Your email address will not be published.