Când Elena Lasconi a ridicat Biblia și a fluturat-o deasupra capului, cerându-i lui Nicușor Dan să jure pe ea, nu părea o actriță dintr-un film distopic. Părea că joacă un rol distribuit cu grijă, într-un scenariu cu miză electorală. Biblia — simbol al credinței, dar și al integrității — a fost transformată, în acel moment, într-o armă politică. Una folosită cu ostentație și fără echivoc, împotriva unui adversar care, culmea ironiei, nu o acuzase de nimic.
Gestul a fost calculat. Nu unul de credință, ci de imagine. Să pui un candidat să jure pe Biblie, într-o campanie tensionată, înseamnă să sugerezi că acel om minte. Înseamnă să îi pui integritatea la îndoială într-un mod care nu mai poate fi combătut rațional, ci doar emoțional. Biblia, în mâna unui politician, devine un test de loialitate — nu față de adevăr, ci față de o narațiune fabricată.
Dar spectacolul nu s-a oprit aici.
La scurt timp după momentul cu Biblia, Elena Lasconi publică pe Facebook niște fotografii primite, spune ea, „pe email”. Fără să spună de la cine. Fără să explice contextul. Fără să le verifice. Și, mai ales, fără să își asume vreun risc juridic pentru ele. A aruncat aceste poze în spațiul public ca pe niște grenade emoționale, lăsându-l pe Nicușor Dan să explice, să nege, să repare.
Am primit, în presă, mii de emailuri de-a lungul anilor. Cu poze. Cu documente. Cu „bombe” anonime. Unele erau adevărate, altele manipulări grosolane. Dar regula de aur a fost mereu aceeași: nu publici nimic fără o minimă verificare. Nu construiești acuze pe spatele unei surse despre care nu știi nimic. Nu contribui la o intoxicare doar pentru că îți convine.
Elena Lasconi a făcut exact contrariul. A livrat publicului un atac construit pe un zvon, fără responsabilitate, fără filtru, fără decență. Și fără să jure pe Biblie că e adevărat.
Într-un singur weekend, Elena Lasconi a pierdut tot ce părea că a construit în luni de campanie: simpatia unui public urban, educat, care spera la o figură curată, credibilă, capabilă să coaguleze un electorat fragmentat. A pierdut nu doar voturi, ci și încrederea în judecata sa politică.
Pentru că un lider nu aruncă grenade din email și nu transformă Biblia într-un bumerang.
Și, mai ales, pentru că un pion care joacă fără scrupule nu va deveni niciodată regină.
P.S. Acest editorial nu se este un îndemn pentru a vota sau nu cu vreunul din candidați.
Ok,si de unde sti tu,domnule ziarist ca pozele nu sunt adevarate.Chiar crezi ca in spatele acestei doamne nu stau niste mici sri-ști ,care la randul lor cauta si investigheaza.Intr-o tara unde toata lumea se increde doar pe Servicii,crezi ca toti acesti viitori prezidentiali nu au in spate cate un mic lucrator in cadrul unor Servicii.Hai sa fim seriosi!
Doamna Lasconi a declarat că a primit pozele pe email. De unde știe dumneaei ca sunt reale? Inainte de a aduce acuzatii atat de grave, trebuie sa ai minime dovezi. Ati vazut o expertiza tehnica a fotografiilor? Vi s-a spus unde si cand au fost facute? Poate sunt reale, poate nu, dar in niciun caz nu se prezinta public asa.
Conteaza ca TU sa demonstrezi ca ceea ce sustii sau publici e real, nu ca celalalt sa demonstreze contrariul.
Sau altfel spus,un primar de Cămpulung care nu se va transforma în președintele României. Dar cele 7-10% pe care le va căstiga în primul tur o pot transforma în „primar pe viață” în urbea sa. O stea căzătoare ce se dă cometă!
Ajungem la istoria cu pixelul albastru. Atunci cand nu vrem sa vedem ceva spunem ca ceea ce e in fata noastra nu e adevarat. Comportamentul lui ND in campanie (opacitatea totala privind finantarea) si scandalul generat in interiorul unui partid din care zice ca nu face parte (nu stiu) nu sunt demne de un viitor presedinte. Nu comentez ce a facut EL, desi nu cred ca e bine pentru nimeni.