Este și vina părinților

Acum vreo patru ani, primesc un pont însoțit de un video. O tânără domnișoară se filma în timp ce conducea cu 161 de km pe oră în stațiunea Mamaia. La apropierea trecerii de pietoni, a accelerat, în loc să frâneze. Nu era singură în mașină.

Imaginile au fost postate în mediul online, toată lumea le putea vedea.

Mama, o persoană respectabilă în Constanța, o doctoriță foarte cunoscută.

Numai șansa a făcut să nu fie nimeni rănit. Din informațiile pe care le primisem, nu era prima cursă demnă de filmul „The Fast and de Furious”.

Nu am publicat numele fetei, pentru că nu aveam informația din trei surse sigure (contul nu avea numele său).

Am aflat abia apoi cu siguranță cine este când am primit – în decurs de câteva ore – o solicitare de la un avocat prin care mi se cerea, agresiv, să șterg imediat imaginile de pe site, în caz contrar voi fi dat în judecată i mi se vor cere daune.

Evident că nu le-am scos. Am așteptat să fiu dat în judecată ca să fac public și cazul, și numele fetei.

Din păcate, nu mi s-a intentat niciun proces.

Cum naiba se ajunge aici? Înțeleg că tineri proveniți din familii respectabile vor să fie altfel, dar de aici până la a sfida, a-i pune în pericol pe ceilalți? Ce îi împinge să facă asta?

Poate drogurile. Tatăl fetei omorâtă de un tânăr de 19 ani, care epata cu mașini scumpe și haine de lux, spune că îl iartă, pentru că de fapt nu el ar fi comis fapta, ci drogurile.

Dar părinții? Care este rolul lor? Doctorița din Constanța știa, probabil, cum conduce fata ei. Dacă nu, ar fi trebuit să știe. Părinții teribilistului ucigaș ar fi trebuit să vadă că odrasla posta poze pe Instagram cu mesajul „Drogurile sunt viața mea”.

Succesele copiilor sunt, într-o bună măsură, meritul părinților. Și atunci însă când se urcă la volan drogați, într-o mașină mult prea scumpă, și omoară doi tineri, o parte din vină este și a părinților.

Ar trebui să îi învățăm pe copii că există lucruri mai importante decât o mașină de 100.000 de euro, un tricou care costă cât un salariu minim pe economie sau încălțăminte cumpărată cu banii cu care o familie normală cumpără alimente pentru mai multe luni. Să îi învățăm să-și descopere locul în lume, să ajungă să știe ce întrebări să își pună, iar apoi să caute răspunsuri, să descopere că uneori este mai plăcut să dăruiești, decât să primești, să afle că o călătorie îți face mai mult bine decât o haină de firmă, că modestia modelează caractere frumoase, că prietenii adevărați nu se vor uita niciodată la câți bani ai în cont și că ce contează, în cele din urmă, este să lași în urma ta un colț de lume mai bună, așa cum știi tu. Nu să omori, cu creierul îndopat de droguri, niște copiii ca pe niște câini.