România a ajuns țara în care străinii se simt mai bine ca la ei acasă, au sprijin la care nici nu visau, dar și țara în care firmele românești sunt tratate ca în lumea a treia.
Van Oord este una dintre cele mai importante companii din Olanda, o companie deținută de niște persoane fizice din țara reginei consort Máxima. Olandezii au venit în Constanța să facă cel puțin două lucrări de anvergură, și anume extinderea digului de larg din Portul Constanța și reabilitarea zonei costiere. Le-au făcut, cu sprijinul decisiv al unor firme românești. Le-au făcut și a fost bine, din informațiile noastre sunt foarte interesați să participe și la următoarele licitații de reabilitarea a coastei, care vor avea loc în viitorul apropiat.
În loc să avem, însă, parte de o colaborare ca la carte, în urma olandezilor de la Van Oord au rămas probleme. Probleme mari. Probleme pe care numai instanța le poate rezolva. Au cerut, de exemplu, de la Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța, mult mai mulți bani decât scria în contract. APMC, care are un director nou și cinstit, refuză să plătească. Există acum un proces între cele două părți. Din informațiile noastre, Van Oord a solicitat bani în plus pentru că, după ce a construit digul, a spus că trebuie să unească ce a construit cu partea care era deja construită. O aberație, pentru că orice dig nou trebuia legat de cel vechi, altfel în lua apa și aveam parte de povestea meșterului Manole. Marius Stamat, reprezentantul firmei Van Oord în România, a spus însă, pentru România liberă, că nu e vorba numai de asta. „Nu numai lucrări suplimentare, e vorba și de staționări, de mai multe.” Staționări… adică bani în plus pentru că utilajele au stat. Cam 23 de milioane de euro în plus cer olandezii. Un fleac, nu-i așa? Asta înseamnă că fiecare român ar trebui să le dea circa 1,1 euro, deci 5 lei de persoană.
Van Oord este în litigii și cu Apele Române, dar aici nu s-a ajuns la proces. Dacă s-ar fi ajuns, Van Oord nu ar mai fi avut voie să participe la licitațiile de sute de milioane de euro pe care le pregătesc Apele Române.
Ce face însă Van Oord în timpul în care cere zeci de milioane de euro în plus de la instituții publice ale statului român, deci de la noi toți? Nu-și plătește partenerii români. Unul dintre ei este Comprest Util, companie deținută de omul de afaceri Grigore Comănescu. Acesta controlează un grup de firma care are peste 600 de salariați, pe care trebuie să-i plătească lună de lună, pentru care trebuie să plătească taxe și impozite lună de lună. Comprest a furnizat o bună parte din materialele de construcții. Ea a furnizat, de exemplu, acropodele, fiind licențiată în acest sens de către cea mai prestigioasă firmă de specialitate din Franța. Au fost contracte ferme între părți. „În baza acestor contracte am livrat, din producție proprie, materiale de construcții (piatră de diferite dimensiuni), am fabricat Acropode și betoane de diferite mărci, am executat lucrări de construire prin montajul acestora pentru edificarea digurilor, precum și punerea în operă a betonului deasupra acestora. Diguri pe care astăzi se plimbă și le fotografiază toată lumea, fără a ști cine a participat efectiv la edificarea acestora. De fapt acesta a fost și scopul real al Van Oord, ca nu cumva să apară vreo firmă românească, și cu atât mai mult Comprest Util SRL, ca participant major la realizarea acestei lucrări. Denigrarea, batjocura și discreditarea firmelor românești este obiectiv prioritar pentru Van Oord”, declara, în februarie 2016, Grigore Comănescu.
În sectoarele Tomis Nord și Tomis centrul, lucrările sunt executate 100% de către Comprest Util. Totul, de la A la Z, este făcut de firma românească, de la furnizarea materialelor și până la punerea în operă. Românii au lucrat cu 75% din valoarea de licitație a proiectului, ca subcontractor, restul de 25% revenind celor de la Van Oord și SCT.
Van Oord a refuzat, pur și simplu, să plătească ultima factură, de 3,95 milioane lei, după ce achitase peste 80 de milioane de lei către Comprest Util.
În mod normal, o firmă care ia o țeapă de un milion de euro intră în faliment. Poate, de fapt, asta s-a urmărit. Comprest Util este însă o companie solidă, care a reușit să reziste pe piață. A dat în judecată Van Oord și, luna trecută, a câștigat. Instanța a decis că Van Oord trebuie să plătească atât suma inițială, 3.950.026 lei, dar și 701.780 lei reprezentând dobânda legală și 450 de lei, cheltuieli de judecată. Decizia a fost dată pe 9 februarie 2018. Deși a trecut o lună de atunci, Van Oord nu a catadicsit să plătească.
Comprest Util a mai făcut însă un lucru: a cerut, în instanță, insolvența Van Oord. Procesul merge mai departe, pentru că olandezii nu au plătit încă sumele de mai sus. Ulterior, in procedura s-a inscris si SCT Bucuresti SA. Așadar, în procesul de insolventa sunt doi creditori: Comprest Util si SCT. Tribunalul Constanta a respins pe fond cererea de deschidere a insolventei. Comprest si SDCT au facut apel. În apel s-a efectuat deja o expertiză contabilă.
Surpriza vine acum: olandezii au cerut, recent, să strămute procesul. Cererea va fi analizată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care va decide dacă și unde va strămuta procesul. De ce face Van Oord acest lucru? Probabil pentru a tergiversa procesul, din teamă de a nu-l pierde. Dacă pierde, nu va mai putea participa la licitațiile de sute de milioane de euro pentru reabilitarea costieră, pe care le pregătește statul române, prin Apele Române.
Cererea de strămutare se va judeca în data 5 mai 2018. Până atunci, pe 14 aprilie se va judeca o altă cerere în acest caz, și anume o cerere de suspendare a dosarului de la Constanța. Toate acestea sunt indicii care spun că se dorește ca procesul să fie lungit cât mai mult.
Există însă și un aspect pozitiv al acestei încercări a Van Oord de a fugi din calea justiției din Constanța: este un semn că această justiție începe să-și facă datoria. O firmă care, întâmplător sau nu, a stat cu chirie într-un imobil care era proprietatea Cabinet de Avocat Marin Voicu şi Cabinet de Avocat Maria Veriotti (foşti magistrați foarte importanți, primul conducând ani buni Curtea de Apel Constanța, iar cea de-a doua Secția Comercială a Tribunalului Constanța). Contractul a fost încheiat pe 15 februarie 2013 și prevedea folosirea clădirii în cauză, cu toate dependințele ei, pe timp de doi ani contra unei chirii totale de 168.000 de euro (7.000 de euro lună), plus TVA. Ulterior, contractul a fost prelungit prin patru acte adiționale succesive, ultimul dintre ele fiind valabil până pe 30 iunie 2016.
Tot în mod curios, pe timpul când Van Oord avea sediul acolo spunea, în instanță, că firma Comprest Util nu are calitatea procesuală. De când s-a mutat, se pare că are.
Justiția trebuie să-și facă datoria nepărtinitor, să vadă realitatea cu care se confruntă firmele românești și să nu favorizeze pe nimeni.