Dacă Grecia nu ar fi existat, cineva ar fi trebuit să o inventeze. Dacă nu pentru faptul că civilizația, așa cum o cunoaștem, a fost inventată de ei, dacă nu pentru democrație, Socrate, agora, zeițe și zei, insule, măcar pentru muzică și dans.
Muzica și dansul grecești sunt mai mult decât o manifestare de bucurie, sunt un mod de a trăi și de a vedea lucrurile. Este emblematică scena din finalul filmului ”Alexis Zorba”, ecranizare după romanul lui Nikos Kazantzakis „Viaţa şi peripeţiile lui Alexis Zorba” (1947). Când proiectul lor, telefericul, se prăbușește, Zorba se uită către prietenul său străin și spune: „Boss, ai văzut vreodată o prăbuşire mai măreaţă?” Și, ce credeți, nu plânge, nu se vaită, nu se revoltă împotriva sorții sau a lui Dumnezeu, ci dansează. Dansează.
Vineri seară, la spectacolul organizat de comunitatea elenă Elpis și de președintele acesteia, Anton Antoniadis, cu ocazia Zilei Greciei, am văzut greci dansând de parcă nimic altceva nu ar fi existat pe lume. Am stat la marginea rândului și puteam să văd puțin din ce se întâmplă în culise. Am remarcat că tinerii care se pregăteau să intre dansau și cântau, de cele mai multe ori, cu cel de pe scenă. Asta înseamnă să faci un lucru cu bucurie.
Grecii din România au oferit unei săli pline o seară în care cu toții am visat la Grecia pe care o iubim. Mi-am adus aminte de celebra zicală a lui Thales din Milet, care spunea că este fericit că s-a născut om, și nu animal, grec, și nu barbar.
Sunt sigur că toți cei care am asistat la spectacol am plecat cu un mic regret din sală: că nu suntem, și noi, puțin greci.
Iată și câteva filmulețe realizate la spectacolul la care au participat ansambluri din Constanța, Sulina și Prahova.
