În timp ce liberalii își votau noua conducere, în Sala Unirii a Palatului Parlamentului, Ilie Bolojan aduna sticle goale, pahare de plastic și pliante „scăpate” de colegii săi de partid. Nu era pe scenă, nu ținea discursuri și nici nu poza în „reformist”. Făcea ordine. La propriu.
Imaginea e greu de ignorat și spune poate mai multe decât toate declarațiile despre „schimbare” rostite de la tribună: într-un colț al sălii, fostul primar al Oradei și actual premier al României aduna gunoiul lăsat în urmă de participanții la Congresul extraordinar al PNL. Un gest simplu, dar care vorbește despre bun-simț și responsabilitate într-o lume politică unde prea mulți se așteaptă ca altcineva să strângă după ei.
Câțiva liberali s-au alăturat timid – unii țineau sacul, alții adunau hârtii sau îndreptau scaunele. Nu era un exercițiu de imagine. Nu era campanie. Era, pur și simplu, o scenă rară: un lider care nu consideră sub demnitatea lui să lase lucrurile mai curate decât le-a găsit.
Este departe de a fi o premieră faptul că sălile de congres ale partidelor rămân murdare după evenimente. Am văzut, la partide și nu numai, ambalaje aruncate, mucuri de țigară îndesate în sticle, hârtii risipite peste tot. Ceea ce e nou e atitudinea: un politician care nu doar că vede gunoiul, dar se și apleacă să-l ridice.
În timp ce alții își contorizau voturile și își măsurau discursurile, Bolojan a ales să transmită un mesaj diferit. Nu cu vorbe mari, ci cu un gest banal, dar rar: a curățat după ceilalți.
Poate că nu doar PNL are nevoie de o nouă conducere. Poate că politica românească are nevoie de mai mulți oameni care nu trec indiferenți pe lângă lucrurile murdare – fie ele reale sau metaforice.
Apropo, Ilie Bolojan a fost ales în funcție de președinte al PNL.
Propaganda de prost gust. Nu am inteles niciodata de ce il tot laudati pe Bolojan cu Oradea lui cu tot dar presupun ca e pe bani, nu poate fi convingerea sincera a cuiva (iar daca este asa atunci cred ca niste explicatii ar fi necesare). Din tot ce se vede pana acum Bolojan nu e decat un incruntat fara nici un fel de empatie, un executant perfect al unor comenzi externe.