Incompetența ex-prefectului Albu lasă urme adânci, chiar și după ce acesta a părăsit funcția

prefectul ioan albu

Ex-prefectul Constanței, Ioan Albu, a părăsit instituția după o serie de scandaluri de pomină, în care s-a făcut de râs la nivel național.

Toate au culminat cu momentul în care a încercat să citească un text penibil, plagiat, de Ziua Constanței. Retoric, realizatorul emisiunii „Starea Nației”, Dragoș Pătraru, l-a numit „o mândrețe de prost” și a spus că „la clasa I, copiii citesc mai cursiv”. „A fost condiție la concurs să fii analfabet?”, a mai spus el?

Dincolo de aceste momente, de un comic trist, prefectul a făcut alte nefăcute, care, din păcate, au reprecusiuni importante și acum. Greșeli pentru contribuabilii ar putea plăti circa 20 de milioane de euro! Din banii lor, nu din banii ex-prefectului.

Ce s-a întâmplat?

Recent, instanța a respins o cerere a Instituției Prefectului prin care acesta încerca să dreagă oalele sparte în cazul carierei de piatră din satul Sibioara. Prefectura ceruse repunerea în termenul de a declara apel, în procesul prin care se cere anularea unui titlu de proprietate asupra acestei cariere. Instanța a respins cererea din cauza gafelor imense făcute de prefect și de instituția pe care o conducea.

Din această cauză, statul român ar putea pierde circa 20 de milioane de euro.

Reamintim că în instanță se judecă, de mai mulți ani, pentru a anula în instanță un act de proprietate emis pentru un teren de 20 de hectare retrocedat în anul 2008, în comuna Lumina, satul Sibioara. Din această suprafață, șase hectare fuseseră cumpărate de către firma Somaco Construct SRL.

Punerea în posesie, despre care am mai scris atât noi, cât și presa locală și națională, este un subiect greu de crezut, dacă nu ar fi adevărat.

Cert este că nu numai presa, ci chiar Instituția Prefectului Județului și-a dat seama că lucrurile sunt profund viciate. Atât de viciate încât, în anul 2016, prefectul de la acea dată, Adrian Nicolaescu, s-a adresat instanței și a solicitat anularea titlului de proprietate emis în 2008. Un stat în care nu se respectă proprietatea nu mai poate fi numit un stat de drept.

În cadrul procesului, la dosarul de judecată au fost depuse două înscrisuri extrem de importante, capitale pentru soarta acestuia. Este vorba despre două acte care au fost găsite în Arhivele Naționale, acte care arată că autorul moștenirilor avea mai puțin teren decât se susținuse anterior. Practic, vorbim, conform – repetăm – unor documente oficiale, că acestea deținea, la recensământul din 1941, numai 10 hectare de teren. Vă aduceți aminte că la începutul textului am vorbit despre o retrocedare de 20 de hectare? Ei, omul deținea, în 1941, numai 10. Al doilea act arată că statul român a naționalizat numai 8 hectare, nu 20. Încă ceva important: 6 dintre hectare sunt pe licență de exploatare miniere, teren ce, potrivit legii, nu poate fi retrocedat. Mai mult, cele 8 hectare au fost retrocedate unei doamne din Săcele.

Instanța nu a ținut cont de aceste înscrisuri. Halucinant? Stat paralel? Spuneți-i cum vreți. Cert este că Prefectura Constanța a reacționat, așa cum era și normal. În data de 11 aprilie 2018, prefectul Ioan Albu a convocat o ședință la care au participat reprezentanții Primăriei Lumina și ai firmei Somaco Construct, care formulaseră cereri de intervenție accesorie în dosar. 11 aprilie 2018 a fost a treia zi de Paști. A lipsit de la această întâlnire o persoană extrem de importantă din Prefectură, șefa Departamentului Juridic, Ștefania Mițescu. Asta cu toate că ședința a fost convocată chiar de cel care îi este, chipurile, șef, prefectul Ioan Albu, care a și sunat-o din ședință pentru a o chema la muncă, așa cum spun informațiile noatre. N-a venit. Ședința s-a ținut, însă. Prefectul Albu a fost înștiințat că Prefectura poate depune cerere de apel, dar nu mai târziu de 16 aprilie, conform deciziei instanței. Din informațiile noastre, prefectul, așa cum era și normal, a afirmat că va depune cererea. S-au făcut și demersuri în acest sens, adică s-a redactat cererea de apel, bine fundamentată, cerere care ar fi trebuit să îi arată judecătorului calea spre o decizie echitabilă. Calea spre adevăr.

Ce face însă apoi Prefectura Constanța? Așteaptă să treacă timpul. Cererea de apel, vă reamintim, trebuia depusă până pe 16 aprilie. Cerea de apel pleacă însă din Prefectura Constanța spre instanță de-abia în data de 18 aprilie, lucru certificat de numărul de înregistrare dat de instituție. Cererea ajunge în instanța pe data de 19 aprilie, deci cu trei zile mai târziu decât era legal posibil.

Încă o cerere tardivă

Ex-prefectul Albu a reușit să se autodepășească pe sine: a făcut tardiv chiar și această cerere de repunere în termen la apelul declarat tardiv. Termenul pentru apel expira la 16 aprilie, așadar Prefectura Constanța trebuia fie să depună apelul până la data de 16 aprilie, fie, odată depus apelul la 19 aprilie, deci peste termen, să formuleze cererea de repunere în cadrul apelului. Nu a făcut-o.

Mai mult, avocatul uneia dintre părțile din dosar remarcă faptul că Instituția Prefectului și prefectul în persoană nu numai că au formulat tardiv apelul, dar au reușit „performanța” să producă o cerere tardivă de repunere în termenul de apel pierdut, lucru rar întâlnit în instanțele din România.

Mai mult, în întâmpinarea formulată de prefect cu privire la excepția tardivității apelului, acesta invocă „motive justificate temeinic”, care însă nu au corespondent nici în lege, nici în situația de fapt. Cu alte cuvinte, bate câmpii cu grație, ca să ne exprimăm plastic.

Una dintre justificările prefectului este că serviciul desemnat cu primirea corespondenței ar fi fost aglomerat. Argumentul nu poate fi acceptat, pentru că șeful unei instituții publice are obligația de a se asigura că serviciile puse la dispoziție funcționează corespunzător. Alte argumente, care se referă la proceduri interne, sunt irelevante, pentru că o instituție publică trebuie să funcționeze, iar șeful ei trebuie să se asigure de acest lucru, fiind direct responsabil.

Cert este că, pe 10 mai, avocatul pârâților, Ionel Hașotti, a invocat în instanță excepția tardivității apelului declarat de Prefect. Apelul a fost introdus la data de 19.04.2018, dat termenul era de 16.04.2018, motiv pentru care este tardiv, a subliniat acesta.

Trebuie menționat că Somaco Construct SRL, în calitate de reclamantă, a depus apel în termenul legal, spre deosebire de Instituția Prefectului. La fel a făcut și Primăria Lumina. Numai Prefectura nu a reușit să numere corect zilele și să îl depună la timp. Consecințele: s-ar putea pierde sume extrem de importante. Comisia Judeţeană Constanţa pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pământului a fost obligată să achite daune în cuantum de 500.000 de euro persoanelor înscrise în respectivul titlu de proprietate. Cum Prefectura nu a făcut apel, banii aceștia va trebui să fie plătiți. Și nu numai ei, ci și, probabil, penalități și dobânzi de întârziere, ceea ce ar putea chiar dubla suma.

Mai e de menționat un lucru important: în acest caz, unul, cum spuneam, extrem de important și complex, Prefectura Constanța nu a apelat la unii dintre cei mai buni juriști ai săi – căci instituția are și oameni de valoare în rândul său – ci a trimis la bătaie, în ultimele termene, un angajat nou.

Cum spuneam, prejudiciul în acest caz este de circa 20 de milioane de euro.

Instituția Prefectului și Comisia Județeană, nu și-a trimis juriști și avocați să combată această infracțiune, pentru că este infracțiune. Nu au făcut nici plângere penală împotriva acestor falsuri și retrocedării de cel puțin două ori a aceluiași teren. Dacă nu combați infracțiunea, înseamnă că ești cu infractorii. Voi cere și despăgubiri de cel puțin 20 de milioane de euro, atât de la Comisia Județeană, prin prefect, cât și de la Comisia locală, prin primar. Experții noștri au calculat această sumă, valoare care este înaintată către comisiile județene și locale. Cum răspunde prefectul? Nicio retrocedare nu s-a făcut în detrimentul unei multinaționale, numai împotriva firmelor românești, E un semnal că noi, firmele românești, cu mii de angajați, trebuie să ne facem bagajele? Nu mai avem siguranța investiției în țara noastră?”, declara, în vara acestui an, pentru România liberă, Grigore Comănescu, proprietarul firmei Somaco Construct.

Trei observații

Trei lucruri importante remarcăm în acest caz.

Unu: Vă spuneam că, pe parcursul procesului, a apărut un document extrem de important, găsit în Arhivele Naționale Constanța, în care scrie, negru pe alb, că nu mai existau 20 de hectare de teren. Nici prefectul Adrian Nicolaescu, nici Ioan Albu, deși au primit acest document, nu au făcut o plângere penală la instituțiile în drept. Nu numai că era moral să facă acest lucru, era și obligatoriu, pentru că acel act aducea lumină și adevăr în caz.

Doi: Ce face actualul prefect, Dan Jeacă? Va păstra aceeași complice tăcerea cu cea a predecesorilor săi, cu toate riscurile care derivă de aici, sau va căuta dreptatea.

Trei: De ce nu se sesizează instituțiile statului? DNA și Parchetul Curții de Apel au instrumentat dosare cu prejudicii mult mai mici. Aici nu avem de-a face numai cu un prejudiciu de mare valoare, dar și de conceptul de justiție, în deplinătatea sa, precum și cu acela al proprietății private. Fără ele, putem spune, cu mâna pe inimă, că nu mai avem stat de drept în România.

Donații pentru un jurnalism independent

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.