
Un bărbat de 41 de ani s-a sinucis, zilele trecute, într-un poligon de tragere. Vestea tragică nu a venit însă pe neașteptate. Suferea de depresia și spunea despre meseria sa că este „sclavie”.
Mădălin a lăsat în urmă un băiat care nu mai are cui să-i spună tată.
La priveghi a fost și Mihai Petre, prieten din copilărie, consilier al primarului. În calitate de prieten, acesta a scris un mesaj, pe care l-a publicat pe pagina sa de Facebook, despre moarte lui Mădălin, mesaj din care putem învăța cu toții ceva.
„Astăzi mi-am luat adio de la Mădălin, navigatorul care, zilele trecute, a decis să-și încheie socotelile cu viața în Poligonul Zip Escort.
Am copilărit împreună, am fost vecini de bloc, eu la scara A, el la scara B, am mers la aceeași școală generală, 28, el la A, eu la B.
Am rupt nu știu câte perechi de adidași și am disperat toți vecinii, zilnic, cu meciurile de fotbal pe care le încingeam în curtea din fața blocului. Nu a existat zi a copilăriei pe care să nu o fi petrecut împreună.
Știți, când ești mic, te mai încaieri, te iei la bătaie din te miri ce.
Cu Mădălin nu te puteai bate, nici măcar certa, pentru că n-aveai obiectul conflictului. Era un băiat foarte bun, timid, introvertit, poate prea introvertit. Dacă îi spuneai „dă-te mai încolo”, se dădea fără să comenteze.
Nu mai știu când am vorbit ultima dată cu el, știu însă că îmi povestea cu amar despre viața de pe mare. O numea sclavie.
Eu încercam să îl îmbărbătez spunându-i, „hai mă, că faci bani, ești barosan”, el zâmbea trist și îmi spunea că banii se duc iar marea îl erodează așa cum erodează plaja sau malurile de pământ.
Știam de vreo câteva luni că intrase într-o depresie și că avea gânduri negre. Mi-am spus că nu e nevoie să-l caut, că ne vom întâlni cumva și o să-i bag mințile în cap.
N-am mai apucat, și îmi pare atât de rău…
Am ascultat ceea ce pare a fi mesajul lui de adio și vreau să vă spun că depresia nu este o boală pe care să o tratezi doar cu pastile, psiholog sau psihiatru, este ceva care depășește pământescul și pentru care trebuie o abordare pe măsură.
Am văzut și imaginile din poligon și cred, cu tărie, că ar trebui să existe o formă de cenzură media. Așa ceva nu trebuie niciodată să apară în spațiul public.
Îmi amintesc, parcă era ieri, de cât de mult s-a bucurat atunci când părinții îi cumpăraseră ultimul album Roxette. Îi plăcea mult Joyride.
Las și eu piesa asta în amintirea copilăriei pe care am petrecut-o împreună, și care chiar a fost a real Joyride.
Dumnezeu să îl ierte…”
Înmormântarea va avea loc luni, 16 decembrie.