Mai are cineva grijă de banul public? Prefectura Constanța și Primăria Lumina așteaptă să plătească peste 600.000 de lei

Scriam, recent, despre o decizie a Tribunalului Constanța, care obligă comisiile de fond funciar ale Prefecturii Constanța și ale Primăriei Lumina la plata, în solidar, a unor daune de 612.430 lei, adică circa 130.000 de euro.

Sunt bani mulți pentru ambele instituții. În Lumina, de exemplu, în bugetul pe acest an sunt prevăzute investiții de 102.000 lei pentru extinderea instalației de detectare, semnalizare și avertizare în caz de incendiu la școlile și grădinițele din localitate, dar și amenajarea unei scări exterioare în caz de incendiu. 257.000 de lei costă amenajarea unui teren de sport cu gazon artificial, unde se pot practica mai multe sporturi. Deci, se pot face lucruri frumoase pentru comunitate cu acești bani.

Banii se vor duce însă la clienți ai avocatului Ionel Hașotti, care i-a reprezentant în instanță în celebrul caz al retrocedării carierei de piatră de la Sibioara. Așa a decis instanța.

L-am întrebat pe primarul din Lumina, Ioan Roman, dacă a plătit suma respectivă, fiind curioși și de unde taie pentru a putea achita.

„N-am plătit, pentru că la noi nu a ajuns hotărârea. Așteptăm hotărârea”, ne-a spus edilul.

În teorie, Prefectura Constanța și Primăria Lumina pot fi somate să plătească sau să fie executate silit. Se pot reține chiar banii folosiți pentru plata funcționarilor.

Experți consultați de Constanța 100% spun că nici Primăria Lumina și nici Prefectura Constanța nu ar trebui să stea cu mâinile în sân, ci ar trebui să facă tot ce se poate pentru a apăra banul public. Lucru pe care prefectura l-a făcut în mod execrabil până acum.

Am ajuns în al treisprezecelea ceas, dar nici acum nu este târziu – ba, dimpotrivă, poate acum este momentul – ca cele două instituții, care sunt bune de plată, să înainteze plângeri penale pentru ca în acest caz să se facă lumină. Nu trebuie să aștepte motivarea, ci pot face acest lucru și astăzi, pentru că au motive întemeiate. Să fie clar: decizia instanței trebuie respectată și Primăria Lumina și Prefectura Constanța trebuie să plătească. Dar asta nu le împiedică să facă demersuri pentru îndreptarea situației.

Există însă și aici o nuanță. Am văzut cum funcționează justiția în Constanța. Și în acest caz, și în altele. Am văzut cum anumiți indivizi sunt ocoliți de efectele legii, cum unele dosare stau la serat cu anii, cum unii judecători iau decizii flagrante, greu de crezut într-un stat de drept, cum unii magistrați ajung, în cele din urmă, să fie cercetați penal pentru faptele comise. În unele cazuri, vorbim despre o încrengătură în actul de justiție pe care nici cel mai bine intenționat om cu putere de decizie nu o poate descâlci. Soluția este ca rezolvarea să vină de la București, de la cineva nepărtinitor, care nu a pus mâna în borcanul cu miere, care n-are interese de alt gen aici, în Constanța, unde o mână spală pe alta, unde corb la corb nu-și scoate ochii.

Reamintim că magistrații au decis că suma de 612.430 de lei li se cuvine persoanelor reprezentante de Hașotti pentru că nu au putut să folosească un teren retrocedat în perimetrul de exploatare minieră Sibioara II – Valea cu izvorul. Retrocedarea a fost dispusă în anul 2008, însă cele două comisii de fond funciar au predat efectiv terenul către beneficiari abia în anul 2016. Inițial, suma pe care trebuia să o plătească cele două  comisii era de circa 500.000 de euro, dar instanța a stabilit, ulterior, că fusese umflată artificial și a coborât-o la 130.00 de euro.

Dar haideți să vedem cum s-a ajuns aici.

Povestea începe în anul 2008, când Tribunalul Constanța a obligat cele două comisii de fond funciar să retrocedeze un teren de 20 de hectare, din satul Sibioara, comuna Lumina, către clienții avocatului Ionel Hașotti. Șase din cele 20 de hectare făceau parte din cariera de piatră Sibioara II – Valea cu Izvorul, exploatată legal, cu licență minieră, de SC Somaco Construct SRL, cea mai valoroasă carieră de granit din Dobrogea. Potrivit legii, terenurile cuprinse în exploatațiile miniere sunt exceptate de la retrocedare.

Carierele sau exploatările miniere active nu fac parte din categoria bunurilor retrocedabile în natură, spune Legea 1/2000. Articolul 4 din lege interzice în mod expres retrocedarea carierelor active.

Cu toate acestea, terenul care se suprapunea peste cariera Sibioara a fost retrocedat de către instanță, care s-a bazat pe un raport de expertiză întocmit de un expert din Brăila. Fără să ceară detalii de la Cadastru sau ANRM, omul a consemnat în fals că terenul ar fi liber de sarcini în integralitatea sa. S-ar fi dus și la fața locului, unde n-a reușit să observe că exista o carieră de piatră. Am fost și noi acolo, e foarte, foarte greu – dacă nu imposibil  – să nu veți ceva ce se întinde pe atâtea hectare în fața ochilor. Avocatul Ionel Hașotti a preluat raportul acestui ins și a susținut în instanță că nu există dovadă că există o carieră de piatră pe terenul revendicat de clienții săi. La acel moment, reprezentanții firmei care cumpăraseră cariera cu 4 milioane de euro nici măcar au fost citați în proces.

Noii proprietari au cerut sistarea exploatației miniere și demolarea unor construcții din ceea ce era, de fapt, o groapă fără construcții.

În 2013, beneficiarii retrocedării frauduloase au deschis procesul de daune. Cum spuneam, în primă instanță, avocatul Hașotti a cerut daune de aproape jumătate de milion de euro, mai exact 468.833,80 de euro, pentru lipsa de folosință a terenului minier, retrocedat prin fraudă la lege, și a terenului agricol, dar neproductiv.

Expertiza pentru terenul care se suprapune peste cariera de piatră a fost realizată de acest Bacalu, un expert minier din Petroșani. Acesta trebuia să stabilească valoarea de piaţă a redevenței miniere pentru exploatări similare. Filonul de piatră din zonă este însă epuizat din anii 1970, doar o cincime din respectivul teren se mai utilizează în prezent, dar nu este inclusă în planurile viitoare de exploatare, din cauza calității slabe a pietrei. Expertul Bacalu nu analizează în teren situația, unde ar fi observat că nu avem de-a face cu o carieră, ci cu o groapă. Notează însă că redevența minieră se cuvine statului, nu persoanelor fizice. Luând act de aceste mențiuni, judecătoria a obligat Prefectura și Primăria Lumina la plata a 468.000 de euro cu titlu de daune materiale.

Cele două instituții au declarat recurs la Tribunalul Constanța. Prefectura s-a apărat mai mult de ochii lumii, dar Primăria Lumina a invocat argumente concrete și serioase, subliniind și că judecătoria a acordat daune mult mai mari decât se ceruse. Tribunalul Constanța a casat sentința judecătoriei în privința daunelor materiale, în principal pe considerentul că expertiza minieră a fost efectuată în baza unor expertize comparabile din domeniul petrolului și gazelor. Tribunalul a stabilit să se refacă expertizele și a trasat noi obiective.

În mod paradoxal, pentru efectuarea noilor expertize, Tribunalul Constanța i-a desemnat tot pe experții vechi.

Hotărârea de fond a fost pronunțată pe 11 martie 2016, însă a fost comunicată cu mare întârziere părților. Ca urmare, recursul a început abia în ianuarie 2017.

Pe 14 februarie 2017, Tribunalul Constanța a păstrat daunele morale, însă a casat sentința civilă de fond în privința daunelor materiale acordate pentru lipsa de folosință a terenului minier și a celui agricol. Tribunalul a dispus refacerea expertizelor, obligând expertul să se raporteze doar la valorile practicate în privința exploatărilor de piatră. Deși misiunea trebuia să fie mai ușoară, în realitate s-a dovedit mai dificilă. Unul din experții implicați în cauză, care fusese într-un alt proces chiar expert-parte al clienților lui Hașotti, a fost amendat de două ori pentru tergiversare. Din acest motiv, procesul s-a încheiat abia pe 26 iunie 2019, atunci când instanța de recurs a stabilit irevocabil că cele două comisii de fond funciar trebuie să le achite clienților lui Ionel Hașotti daune materiale de 612.430,92 de lei pentru lipsa de folosință a terenului minier și de 7.719,34 de lei pentru lipsa de folosință a terenului agricol.

În acest caz există mai multe persoane care au greșit. De exemplu, comisiile de fond funciar ale Prefecturii Constanța și ale Primăriei Lumina nu au depus niciodată plângeri penale la Parchet. Expertul judiciar nu a răspuns niciodată pentru faptele sale, deși, în alte cazuri similare, experții au fost condamnați la închisoare.

Ce rol au jucat prefecții Constanței

Un rol important l-au avut și prefecții care s-au perindat prin Constanța. Clienții avocatului Hașotti au obținut retrocedarea în anul 2008, în condițiile explicate mai sus, dar punerea în posesie a avut loc de-abia în anul 2016. Daunele despre care vorbim reprezintă o reparație pentru perioada în care nu au putut folosi terenul. De ce însă această întârziere de aproape nouă ani?

Societatea Somaco Construct SRL, care exploata legal cariera de la Sibioara, cu licență minieră și investiții progresive cu o valoare actualizată de 20 de milioane de euro (incluzând aici și prețul plătit pentru părțile sociale, de 4 milioane de euro, în anul 2005), a aflat de retrocedare în 2009. Compania a deschis un proces de fond funciar la Judecătoria Constanța, împotriva clienților lui Hașotti și a comisiilor de fond funciar, locală și județeană, cerând să i se constate dreptul de proprietate și de folosință asupra carierei. Somaco Construct a câștigat procesul pe fond, la Judecătorie, și apoi în recurs, la Tribunal, cu hotărâre irevocabilă pronunțată în anul 2011. În același an, Comisia Județeană Constanța, condusă de prefectul de atunci, Claudiu Palaz, a adoptat hotărârea 266/2011  de respingere a propunerii de emitere a titlului de proprietate pentru clienții lui Hașotti. Chiar dacă prefectul Palaz ar fi vrut să emită acest titlu de proprietate, n-ar fi avut cum, fiind oprit de hotărârea judecătorească, mai nouă, a companiei miniere. De altfel, Hotărârea 266 a lui Palaz nu a fost atacată la instanță de clienții lui Ionel Hașotti. Avocatul reușește o neimaginabilul: revocarea unei hotărâri irevocabile. Noile judecătoare, Chirățica Enache și Cristina Ghernaja, de la Tribunalul Constanța, au obligat compania minieră să sisteze operațiunile de exploatare, să evacueze echipamentele și să demoleze clădirile de pe terenul retrocedat. Am fost la fața locului: acolo era o groapă. Problema retrocedării a fost astfel pasată în curtea prefecților.

În anul 2013, prefectul Eugen Bola a revocat hotărârea 266 a lui Palaz, dar nu așa cum era legal, adică printr-o acțiune în instanță, ci printr-o nouă hotărâre, cu numărul 49/2013, care suprima hotărârea mai veche. Luni de zile, mai apoi, Bola nu a emis titlul de proprietate, iar daunele s-au adunat strop cu strop, spre bucuria rubedeniei sale. I-a urmat în funcție Radu Volcinschi, un funcționar din anturajul lui Nicușor Constantinescu. Nici el nu a emis titlul de proprietate. Aici trebuie să spunem că hotărârea lui Bola, 49/2013, a fost atacată în contencios administrativ de Somaco Construct SRL, iar acest litigiu a fost gestionat în mare parte chiar de Radu Volcinsky, devenit prefect, la începutul anului 2014. La un moment dat, Volcinschi a trimis la instanță un punct de vedere, în care declara solemn că hotărârea lui Bola ar fi fost adoptată tocmai pentru a se găsi o soluție prin care să se respecte și dreptul moștenitorilor, dar și prevederile articolului 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, acela care interzice retrocedarea carierelor în exploatare. Prefectul a câștigat procesul în baza acestei declarații. Evident că soluția de compromis nu s-a mai găsit niciodată, de vreme ce moștenitorii au cerut musai cariera pe care o retrocedaseră mințind că nu este carieră. În 2013, pentru a exercita presiuni asupra Prefecturii, aceștia au deschis și procesul de daune, cerând jumătate de milion de euro pentru lipsa de folosință a terenului minier. Prefectura s-a aflat într-o dilemă mortală: să aplice legea sau hotărârea judecătorească dată prin fraudă la lege? În anul 2016, prefectul de atunci, Adrian Nicolaescu, a emis în sfârșit titlul de proprietate pentru clienții lui Ionel Hașotti. Însă nu după amplasamentul stabilit în hotărârea de retrocedare din 2008. Conturul amplasamentului a fost modificat substanțial, pentru a se corecta erorile hotărârii judecătorești din 2008, care acordase moștenitorilor și bucăți din proprietatea unor terți. De asemenea, din amplasamentul stabilit în 2008 au fost eliminate mai multe suprafețe cu funcțiunea de pășune, întrucât legea interzice și retrocedarea pășunilor. Pentru cealaltă interdicție legală, de retrocedare a carierelor, prefectul Nicolaescu n-a găsit soluții. Ca urmare, a inclus în titlul emis porțiunea de carieră  retrocedată ilegal, dar și drumurile de exploatare minieră, care de asemenea nu puteau fi retrocedate. Pentru a se spăla pe mâini, Nicolaescu a deschis și un proces civil, în care a cerut constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis chiar de el, motivat de faptul că moștenitorii nu aveau nicio moștenire de retrocedat, dar mai ales motivat de faptul că licența minieră a firmei Somaco Construct era dovada supremă, incontestabilă, că terenul era oprit prin lege de la retrocedare

A urmat Ioan Albu, probabil cel mai slab prefect pe care l-a avut Constanța după 1989. Acesta nu a depus în termenul legal de zece zile față de o hotărâre pronunțată de Judecătoria Constanța în cel mai important proces al momentului. I se atrăsese atenția, pe 11 aprilie, într-o ședință de lucru de față cu mai mulți martori, că termenul de apel se împlinește pe 16 aprilie a.c. „Da, da, vom face apel în termen”, ar fi zis prefectul. Și zis a rămas! În fapt, cererea de apel a primit număr de înregistrare din condica Prefecturii pe 18 aprilie a.c., fiind depusă la instanța de judecată pe 19 aprilie a.c.. Deja era prea târziu. A făcut-o din neștiință sau într-adins? Organele abilitate ar trebui să răspundă. Să nu uităm însă că Ioan Albu este fiul lui Gheorghe Albu, fost lider al PNL Constanța, chiar secretar de stat în Ministerul Agriculturii, coleg de partid cu Puiu Hașotti, fratele avocatului Ioan Hașotti.

Acum prefect este Dan Jeacă. Acesta cunoaște cazul. Din informațiile noastre, într-o ședință care a avut loc în decembrie 2018, la Prefectura Constanței, și la care au participat membrii Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții a Senatului României, aceștia au propus, bazându-se pe faptele constatate, ca prefectura să depună plângere penală, fapt care ar fi dus la suspendarea cauzei având ca obiect obligarea la plata daunelor până la soluționarea plângerii penale. Acest lucru nu s-a întâmplat. Reprezentanții prefecturii ar fi putut să vadă foarte ușor, din hotărârea instanței, că în 2008 cele două doamne reprezentante de domul Hașotti sunt surori. Ele sunt de fapt verișoare. Nefiind surori, ele nu putea fi înscrise pe același titlu. Numai pentru acest lucru se putea depune o plângere penală pentru inducerea în eroare a instanței și pentru fals intelectual. Prefectura a emis însă titlul – de teama unor eventuale cereri de despăgubire – dar l-a atacat la o lună după ce l-a emis.

Am mai spus-o și o repetăm: nu e târziu să se facă lumină în acest caz, dacă autoritățile statului doresc acest lucru.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.