La Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București puteți vedea, în această perioadă, „Creatorul de teatru”, piesa unuia dintre cei mai importanți dramaturgi contemporani, austriacul Thomas Bernhard, în regia lui Alexandru Dabija și cu Marcel Iureș în rolul titular.
Spectacolul este aproape un monolog al lui Marcel Iureș, care interpretează rolul unui actor ajuns la bătrânețe, care caută perfecțiunea în artă, fără să-și dea seama că este un biet bufon a cărui viziune despre artă, familie și viață este tragi-comică.
Domnul Marcel Iureș reușește în rolul lui Brucson din acest spectacol ceva cu care puțini actori se pot lăuda. Te face să râzi cu lacrimi, dar te poate face să ai și atacuri de panică. Umorul dramaturgului și al actorului iees la iveală în mai multe momente. E adevărat, ajută, de pildă, și Lucian Iftimie, pe care îl puteți vedea și la Teatrul de Stat Constanța. L-am aplaudat în cu totul alt registru în „Universuri paralele”, pe care vă recomand să-l vedeți. Detalii aici: „Universuri paralele”. Pe scena Teatrului de Stat Constanța, mai bine ca la Hollywood
Râsul cu poftă, plin, este însă întrerupt de întrebări. Oare există nu pic de Brucson și în noi? Oare, spre apusul vieții, vom fi niște bufoni preocupați de o perfecțiune imaginară, uitând ce este important în viață? Ei bine, întrebările acestea sugerate de interpretarea magistrală a lui Marcel Iureș îți taie pofta de râs și te cufundă într-o stare interogativă care este la un pas de depresie.
Este de remarcat efortul actorului care timp de două ore ține spectatorii captivați. Am auzit mai multe persoane, la ieșirea din sală, întrebând: „Dar câți ani are Iureș?” Am căutat și eu pe internet: va împlini 72 de ani în august. Remarcabilă vitalitate într-o țară în care alții ies la pensie la 40 de ani.
Alături îi stau, în roluri suport, Alexandru Bindea, Ana Ciontea, Alexandra Sălceanu, Afrodita Androne, Victoria Dicu și Lucian Iftimie, amintim mai devreme. Personajele lor nu au cum să exceleze, pentru că Brucson este însuși soarele în jurul cărora acestea gravitează ca niște aștri, fiind aduși în scenă numai atunci când o rază demiurgică, fie ea și sub forma unei jigniri sau amenințări, este aruncată asupra lor.
Un sfat: cumpărați locuri mai în față. Se joacă în Sala Atelier a TNB, rotundă, iar în unele momente, mai ales când actorii sunt cu spatele, auzi mai bine dacă ești mai aproape de scenă.
Mergeți însă chiar dacă nu găsiți locuri decât pe ultimul rând. Să-l vezi pe Marcel Iureș este un privilegiu.
