
Un român stabilit în Germania de nouă ani a deschis o dezbatere emoționantă pe Reddit despre sentimentul de dezrădăcinare și dificultățile vieții departe de casă.
Postarea sa, marcată de o sinceritate profundă, a atras numeroase răspunsuri din partea altor români din diaspora, care au împărtășit propriile experiențe și perspective.
„Unde este acasă pentru mine?”
Autorul postării povestește că a reușit să-și construiască o viață stabilă în Germania: a obținut cetățenia, are un job bun, o locuință potrivită și aparent tot ce ar putea dori cineva. Cu toate acestea, se confruntă cu un sentiment constant de nemulțumire și dezrădăcinare.
„M-am camuflat exact cum trebuie din toate punctele de vedere,” spune el. „Dar mă deranjează costurile ridicate, chiriile extrem de mari, taxele mari, în principiu, totul.” Mai mult, autorul descrie dificultatea de a lega relații de prietenie: „În 9 ani nu am reușit să leg o prietenie cu cineva. Oi fi eu ciudat? Sau sunt oamenii de aici cu un oarecare handicap social?”
La rândul său, ideea de a se întoarce în România îl sperie. „Nu am simțit niciodată că aparțin de România. Nu sunt omul tradițiilor, dar nici aici nu mă regăsesc. Traiesc un sentiment de dezrădăcinare și nu știu unde aș putea găsi liniștea pe care o caut.”
Răspunsurile din diaspora: între confirmare și reflecții personale
„M-am regăsit în postarea ta”
Un alt utilizator, stabilit tot în Germania, a răspuns că se regăsește complet în sentimentele exprimate. „Hm, tare! Citesc o postare pe care aș fi scris-o și eu, cu idei și gânduri care-mi trec prin minte. Sunt de acord cu tot ce ai scris,” spune acesta, adăugând că, deși România rămâne „acasă” pentru el, viața în Germania l-a făcut să se simtă „jecmănit de statul german” din cauza taxelor și costurilor mari.
„Societatea germană s-a schimbat teribil și simt că Germania nu mai e pe drumul cel bun,” continuă el. „Oamenii sunt ciudați, sunt niște roboți… îi consider niște carcase goale.”
Cu toate acestea, răspunsul se încheie cu un mesaj de speranță: „Probabil ți-ar prinde bine să te gândești ce te face fericit. Fiecare își va găsi calea. La mine, momentul reîntoarcerii acasă se apropie, și de fiecare dată când mă gândesc la asta, simt niște emoții plăcute.”
Recomandare: Germania: cine are câine este obligat să plătească o taxă primăriei
„Viața-i scurtă, încearcă” – perspectiva americană
Un alt utilizator, care trăiește în Statele Unite de peste 30 de ani, a oferit o perspectivă detaliată despre cum este să locuiești într-o țară străină pe termen lung. Deși are o situație financiară bună, dorul de România rămâne constant.
„În fiecare zi, eu și nevasta ne gândim să ne întoarcem acasă,” spune el. „Am luat un apartament în România, l-am aranjat cum am vrut și am stat acolo două luni. Practic, am putea pleca și mâine dacă vrem.”
Totuși, utilizatorul recunoaște că decizia nu este una simplă: „Pur și simplu nu ne găsim locul aici. În America, distanțele sunt mari, timpul trece pe repede înainte, și simt că sunt într-o delegație permanentă. Nu-mi fac iluzii că România-i perfectă, dar măcar sufletul ni-i împăcat acolo.”
Un sfat clar reiese din experiența sa: „Zic să încerci și tu așa, o perioadă de probă. Stai un an, doi, trei. Dacă nu merge, te întorci. Mai bine încerci decât să stai toată viața să te întrebi: ‘Oare cum era?’”
Întoarcerea în România: „E greu, dar merită”
Un alt răspuns vine de la un român care s-a întors în România după două decenii petrecute în SUA. În ciuda dificultăților de adaptare, acesta susține că decizia a fost una bună.
„Am văzut oameni frumoși, deștepți și interesanți,” scrie el, evidențiind potențialul unor orașe precum Sibiu, Oradea și Cluj. „Aceste locuri sunt mici bijuterii, pe care nu le-am apreciat niciodată așa cum o fac acum.”
Totuși, utilizatorul recunoaște și provocările vieții în România: birocrația, corupția și mentalitatea specifică. „Cu toate problemele ei, România este acasă. Sufletul meu este mai împăcat aici decât oriunde altundeva.”
Reflecții despre apartenență și rădăcini
Aceste experiențe reflectă lupta interioară a multor români din diaspora: sentimentul de a trăi între două lumi, fără a aparține complet uneia dintre ele. În timp ce unii se simt înstrăinați de România și tradițiile sale, alții descoperă că rădăcinile lor culturale și emoționale rămân acolo, în locurile natale.
Postarea inițială și răspunsurile oferă o perspectivă valoroasă asupra complexității vieții în diaspora. Fiecare decizie, fie că este vorba despre rămânerea în țara de adopție sau revenirea acasă, este profund personală și diferită.
Un lucru este clar: indiferent unde trăiesc, mulți români simt o nostalgie profundă pentru sentimentul de „acasă”. Cum spunea unul dintre utilizatori: „Viața-i scurtă. Poate merită să încerci, decât să trăiești toată viața cu întrebarea: ‘Cum ar fi fost?’”
Oare nostalgicii astia stiu cine conduce Romania? Au aflat cat sunt salariile, taxele la noi si ce prostii mai pregatesc „guvernantii”?