O familie din județul Constanța care abia își plătea ratele în România trăiește o altă viață în Danemarca

Maria și Dumitru Apostu locuiau în 2008 într-un apartament social din stațiunea Olimp și își plăteau cu greu ratele la electrocasnice. Aveau 41, respectiv 43 de ani, iar viața lor de până atunci fusese o cursă cu obstacole prin perioada de tranziție românească. Cumpăratul rechizitelor pentru fiica lor era o provocare, locurile de muncă erau instabile, iar ordinea socială funcționa pe bază de pile și relații. Cea mai puternică amintire a lor din perioada aceea este nesiguranța socială și a locurilor de muncă, scrie Libertatea.

Paisprezece ani mai târziu, după ce au emigrat în Danemarca, Maria, care are acum 55 de ani, și Dumitru, 57, au o casă mare în Frederikshavn, în nordul țării, două mașini și salarii care le permit să trăiască fără griji. Dumitru, căruia toată lumea îi spune Dorel, s-a reconvertit profesional la 50 de ani și a devenit inspector de măsurători navale, după ce în România a lucrat la spații verzi. Au vizitat Europa, au sprijinit-o pe fiica lor care a studiat la Londra și și-au dat seama că viața nu trebuie să fie o corvoadă.

Și-ar fi dorit să-i ofere mai mult fiicei lor, Alina, care a făcut școala generală la Mangalia și liceul la Constanța și care avea 10 pe linie. În fiecare an era o provocare să facă rost de bani pentru cărți, pentru tabere, pentru gazda din Constanța în perioada liceului. „Era un consum interior că nu puteam să-i oferim mai mult, pentru că merita”, spune Maria. „Nici nu ne gândeam să plecăm undeva în concedii, era îndeajuns că aveam marea aproape. Cred că am fost o singură dată la munte, la Brașov, când era Alina mică.”

Se descurcau cum puteau: Dorel mai făcea „ciubucuri” în perioada verii, când planta flori și îngrijea gardurile vii de la hoteluri. Câțiva ani au vândut fructe și legume la o tarabă, apoi au încercat cu haine și produse pentru plajă. „Era o chestie improvizată într-un loc în care întorceau mașinile, nici măcar nu era un bazar”, spune Maria.

„Era tot o chestie de supraviețuire”, spune Dorel. „Era haos, confuzie, debandadă, nesiguranță – astăzi e așa, mâine nu știi ce se întâmplă. Oamenii se duceau și vindeau rulmenți în Turcia, veneau cu aur și-l vindeau în România.” Fiecare se descurca cum putea.  

n 2005, după ce s-a instalat un nou partid la guvernare, firma pentru care lucra Dorel n-a mai primit comenzi de la primăria Mangalia, iar el și-a pierdut locul de muncă. Ajutorul de șomaj era mic, așa că s-a angajat la negru la o firmă de tâmplărie, unde a rămas până în februarie 2008, când a plecat din țară. 

Un prieten i-a spus că în Danemarca se organizează cursuri de tâmplărie cu fonduri europene și l-a întrebat dacă nu vrea să vină, pentru că i se asigură cazarea, mâncare și un salariu de 1.200 de euro pe lună. O săptămână mai târziu, Dorel ateriza pe aeroportul din Copenhaga.  

Peste trei luni a venit și Maria la un curs pentru muncitori în fabrica de pește. În România tocmai începea criza financiară, așa că, după ce s-au încheiat cursurile, și-au căutat de lucru în Danemarca – Maria la curățenie, iar Dorel ca om bun la toate. Au achitat datoriile din România în primele luni după ce au emigrat, iar apartamentul social din Olimp l-au pierdut, pentru că nu mai locuiau în el.  

Și-au închiriat un apartament în Frederikshavn. Nu vorbeau daneză, dar Dorel știa un pic de engleză și s-a descurcat. Maria a mers la școala de limbă daneză, care e gratuită și la care studiază și azi. 

În primul an, Dorel a lucrat la o fermă de porci, unde suda grilajele de la cuști și repara diverse utilaje. Și-a deschis o firmă, a învățat cum să emită o factură și cum să plătească taxele la stat. Muncea multe ore și câștiga net în jur de 20.000 de coroane daneze pe lună, echivalentul a 2.670 de euro. 

Maria s-a angajat într-o clădire de birouri unde lucrează și azi de la 6:00 la 14:00. Câștigă net în jur de 16.000 de coroane daneze pe lună, echivalentul a 2.135 de euro. În primii ani, după program, mergea să facă curățenie la domiciliul clienților, până când în 2019 și-a dorit să aibă mai mult timp pentru ea.  

„În Danemarca, cel mai mult ne place liniștea și lipsa stresului”, spune Dorel. „Mi-aduc aminte o chestie minoră: ne-am luat prima mașină, un Ford Escort, iar când ne întorceam acasă, ne-am oprit să cumpărăm pepene. Și i-am spus soției: «Băi, ce chestie! Te-ai dus, ți-ai luat mașină și îți iei și pepene, fără să stai cu gândul că mâine trebuie să plătești netul sau mai știu eu ce». Știam sigur că vine sfârșitul de lună, sunt bani, nu e problemă.”

În 2013, Maria și Dorel și-au cumpărat o casă în rate în Frederikshavn, care a costat 825.000 de coroane daneze (110.000 de euro). În fiecare lună plătesc la bancă o sumă fixă de 12.600 de coroane (1.680 de euro), care include rata și toate utilitățile casei. Casa are două nivele, o suprafață la sol de 110 metri pătrați și o curte de 750 de metri pătrați. Au două mașini – cea primită de Dorel de la muncă și un Audi Q3, pe care și l-au cumpărat acum trei ani. 

Citiți mai mult AICI.

Zen Residence
comprest util asfalt dobrogea



Leave a Reply

Your email address will not be published.

Următorul articol

PSD Constanța se laudă cu o politică anti Robin Hood. Ajutor pentru combustibili: luăm de la săraci să dăm la bogați

Tue Sep 20 , 2022
Astfel, spune PSD, „se prelungește schema de ajutor pentru combustibili. Cei 50 de lei/ litru de carburanți vor fi acordați, ca și compensare, până în data de 31decembrie 2022.” Măsura este însă – spun specialiștii – una de tip anti Robin Hood. Statul ia de la săraci să de la […]
masini benzina