Înalta Curte de Casație și Justiție i-a dat dreptate omului de afaceri constănțean Grigore Comănescu, care a fost dat în judecată pentru calomnie de către Puiu Hașotti, fost ministru al Culturii și fost deputat și senator PNL în 5 legislaturi (între 1996 și 2016).
Decizia este definitivă și deschide o poartă spre o analiză a modului în care s-au făcut unele dintre cele mai importante, dar discutabile retrocedări din județul Constanța, în care apare numele familiei Hașotti (Ionel și, mai nou, fiul său). În unul din cazuri este implicat același om de afaceri. Vorbim de cazul Sibioara. Acolo, deși este vorba despre o retrocedare făcută în baza unor acte false, de două femei despre care avocatul a spus că sunt surori, deși nu sunt, deci nu aveau drept de moștenire, procesul continuă.
Factorul declanșator al procesului a fost în noiembrie 2015, când sute de angajați ai firmelor deținute de Grigore Comănescu au ieșit în stradă și au protestat cu un mesaj simplu și puternic: „Dreptatea a murit!”
Omul de afaceri era implicat în două procese grele. În primul, cineva dorea să îi ia cariera de la Sibioara, pe care o cumpărase, cu bani grei, de la un privat, cu acte în regulă. L-a numit grup infracțional mafiot. În al doilea, îi fusese impusă, de primarul de atunci din Năvodari, o taxă fiscală de două milioane de euro pentru că ar fi depozitat materiale de construcții pe un teren de circa 4.000 de metri pătrați, care îi aparținea și care era, de fapt, o platformă construită pentru protecția împotriva eroziunii apelor.
Grigore Comănescu a trimis atunci mai multe petiții instituțiilor statului, în care explica situația.
Puiu Hașotti s-a simțit lezat de aceste acuzații, deși în comunicat numele său nu a apărut decât în contextul legăturii de rudenie cu avocatul Ionel Hașotti (fratele său) și a legăturii de prietenie cu Nicolae Matei, fostul primar PSD din Năvodari. S-a afirmat un fapt: că Puiu Hașotti l-a susținut pe Matei când acesta era cercetat penal și chiar în arest preventiv. A fost în Năvodari, a participat la un miting acolo.
Puiu Hașotti l-a dat în judecată pe Grigore Comănescu pentru calomnie. A pierdut de patru ori acest proces, pe care a dorit să-l ducă până în fața magistraților de la ÎCCJ. Șase ani de zile a durat toată această tevatură.
Nu știm de ce a făcut asta, ce și-a imaginat, dacă a luat în considerare sau nu succese anterioare ale fratelui său, avocatul Ionel Hașotti, inclusiv la instanțele superioare, cert este că decizia ÎCCJ este elocventă.
Decizia Înaltei Curți dovedește că omul de afaceri a avut o bază factuală atunci când a spus că există o grupare cu influențe ilicite și când a vorbit despre retrocedări discutabile.
În apărarea da, avocații lui Puiu Hașotti au afirmat că acesta este profesor universitar, doctor, om politic, fost parlamentar și fost ministru, persoană publică prin urmare, cunoscută în mediul universitar unde își desfășoară activitatea didactică, dar și în zonele în care a asigurat reprezentarea politică, și, probabil, nu numai.
Cum spuneam, instanța a decis că declarațiile omului de afaceri nu sunt calomnioase. S-au luat în calcul mai multe aspecte, inclusiv alte declarații făcute despre Puiu Hașotti de instituții importante. În anul 2012, de pildă, membrii CSM l-au acuzat public pe reclamant de faptul că, prin participarea la mitingul de susținere a eliberării primarului PSD Matei Nicolae, condamnat ulterior penal pentru fapte de corupție, acesta „nu a făcut decât să își manifeste dezacordul față de o altă putere a statului, să incite la nesupunere și să creeze impresia că, făcând presiuni asupra justiție, o poate controla”.
Grigore Comănescu a mai adus în atenția instanței unele aspecte de care, iată magistrații au ținut cont. De exemplu, a atras atenția că în toată această perioadă, în mass-media au fost furnizate știri potrivit cărora o mare parte dintre politicienii și magistrații cu o „reputație neștirbită”, au fost cercetați și, ulterior, condamnați pentru trafic de influență sau alte acte de corupție legate de retrocedări nelegale.
A punctat că membrii CSM au blamat public prezența senatorului Hașotti la mitingul de susținere a edilului acuzat de fapte de corupție, acuzându-l public de încercare de imixtiune în actul de justiție, or, un atare comunicat al CSM a fost de natură a crea impresia că senatorul și ministrul Puiu Hașotti poate controla actul justiție pentru a asigura apropiaților săi (fratelui avocat și primarul care impune taxe imposibil de achitat cu scopul confiscării abuzive a patrimoniului licit al firmelor ai căror proprietari refuzau să „cotizeze”. Hașotti s-a afișat atunci cu Matei și a spus: „Dacă arestați nevinovați, arestați-ne și pe noi”. Din fericire pentru el, nu l-a ascultat nimeni. Instanța a decis că Matei este vinovat și l-a condamnat la închisoare.
A mai subliniat că edilul corupt susținut public de Puiu Hașotti a stabilit în mod discriminatoriu în sarcina uneia dintre firmele sale o taxă fictivă, unică în Uniunea Europeană din cauza cuantumului – circa 4 milioane de euro – pentru o pretinsă utilizare, de 20 de luni, a unui teren mlăștinos, aspect probat de Curtea de Conturi și de Senatul României. A mai spus că avocații Hașotti, Ionel și Tudor, care sunt recunoscuți ca fiind avocații pretinșilor moștenitori în procesele privind retrocedările ilegale pe raza localităților Năvodari, Mihail Kogălniceanu etc, au fost implicați și în punerea în aplicare a amenințărilor primarului condamnat Matei, conform cărora Somaco Construct urma să fie deposedată de carieră de piatră din comună Lumina, aspect probat de Senatul României și Ministerul Afacerilor Interne.
În presa națională apar și alte referiri la afacerile necurate ale familiei Hașotti. Iată ce scria Jurnalul Național în 2008:
„Deputatul de Timiş Valeriu Tabără, a dus un adevărat război împotriva speculanţilor de terenuri din Constanţa. „Era clar că avem de-a face cu un grup de interese din sfera liberală şi nu am acceptat sub nici o formă să se diminueze nejustificat patrimoniul Universităţii de Agronomie. După ce au vrut să îl mituiască pe senatorul Otiman, presiunile au continuat. Au fost presiuni atât de mari, încât am ieşit public la tribuna Parlamentului, unde am denunţat jaful care se pregătea la Timişoara. Au fost diverse intimidări, astfel că am spus public în Parlament că, dincolo de Vişinescu şi Cristodor, întreaga acţiune se lega de numele liderului liberal Puiu Haşoti. Apoi s-au potolit, deşi multe lucruri au rămas neclare acolo, pe terenurile ce ţin de comuna Dumbrăviţa”, a declarat pentru Jurnalul Naţional deputatul de Timiş Valeriu Tabără, pe atunci prorector al Universităţii de Ştiinţe Agricole timişene.
Puiu Hașotti ar fi trebuit să știe sau să afle de la cei care se pricep – poate chiar de la fratele său că, pin practica și doctrina ce interpretează Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, s-a statuat că „dreptul la liberă exprimare implică posibilitatea pe care o are orice persoană fizică de a aduce la cunoștința publică gândurile, opiniile și credințele sale, indiferent dacă acestea sunt sau nu însoțite de o argumentație corespunzătoare și dacă ideile exprimate sunt sau nu considerate acceptabile de autorități sau de majoritatea populație”. El însuși este, de fapt, adeptul acestei teorii. În cuprinsul dreptului la replică dat membrilor CSM care l-au acuzat că a făcut presiuni asupra justiției, prin participarea la mitingul din 18 noiembrie 2012 și declarațiile de susținere a primarului din Năvodari, Nicolae Matei, a afirmat: „Eu sunt un om liber, într-o țară liberă și m-am exprimat ca un om liber.” Observați contradicția: prin demersul judiciar, înseamnă că Grigore Comănescu nu este un om liber într-o țară liberă. Bonus: un om care plătește impozite de 3 (trei) milioane de euro pe an statului român.
Am încercat să aflăm care este opinia lui Grigore Comănescu despre acest proces care a durat șapte ani, dar nu a putut fi contactat.
OPINIE
Decizia este, în opinia noastră, o decizie care pune capăt unei ere – aceea în care familia Hașotti era văzută, cel puțin de o parte a Constanței – ca fiind una foarte influentă în instanțe (pe bună dreptate: au reprezentat clienți celebri și au câștigat). Este și o decizie care statuează că declarațiile dure ale omului de afaceri nu pot fi catalogate drept calomnie, deci, pe cale de consecință, sunt afirmații care pot fi folosite fără ocoliș și fără frică în spațiul public.
Decizia ICCJ este importantă și pentru că le dă proprietarilor de firme românești care sunt nedreptățiți și/sau obstrucționați o asigurare că pot protesta, legal și corect, pentru a-și apăra drepturile.
