Dacă ar trebuie să numim într-un fel ce se întâmplă în România, de un amar de vreme, în relația politicienilor cu alegătorii ar trebui să inventăm un cuvânt: „pachetiada”.
Ca într-o țară de lumea a treia, oamenii politici au învățat că dacă le dau niște firmituri celor mai săraci dintre noi vor fi priviți ca salvatori care-i scot din foame. Nu a contat că acei bani erau, de fapt, banii lor, ai noștri, nu ai primarilor. De Paște și Crăciun, împărțeau daruri cu ochii spre aparatele de fotografiat și camerele de luat vederi
Radu Mazăre a dus la rang de artă pachetiada. A împărțit ani de zile sacoși pe care era scris numele său și lumea l-a votat pentru mai multe mandate. Dacă ar candida mâine, probabil că ar fi ales din nou primar.
La fel ca el au făcut însă aproape toți politicienii, indiferent de partid. Am strâns mai jos câteva fotografii de arhivă, dar sunt sute de astfel de exemple.
Exhibiționismul acesta politico-social nu s-a oprit la bătrâni, ci a ajuns până în grădinițe. Din bani public sunt oferite mici cadouri celor mici, indiferent de starea lor socială. Nu au nicio jenă primarii în a se duce personal acolo, sperând să mai capete câteva puncte electorale. Într-o țară normală, astfel de gesturi le-ar aduce mai puține voturi, la noi e invers.
Sărăcia e un termen relativ. România este o țară bogată, dacă ne uităm la jumătatea de jos a clasamentului global, sau săracă, dacă ne raportăm, de pildă, la zona euro. Demnitatea n-ar trebuie să țină însă cont de sărăcie. Nici a oamenilor, dar mai ales a politicienilor.
V-ar putea interesa și:
