Orașul Năvodari nu este recunoscut pentru pădurile sale cu vegetație luxuriantă. De fapt, nu este recunoscut deloc pentru pădurile sale, pentru că acestea nu există.
Și totuși, în niște documente oficiale aparținând unor instituții importante ale statului român, pe teritoriul Năvodariului există niște păduri. Nu oriunde, ci pe malul lacului și chiar pe lacul propri-zis!
Dar asta este cea mai mică problemă. Cea mai mare este că terenurile care sunt la o distanță de 15 metri de lacuri sau mări sunt proprietatea exclusivă a statului român și nu pot fi sub niciun un chip închiriate sau vândute.
În opinia noastră, în acest caz s-a declarat în fals că acolo vorbim despre o pădure, pentru ca astfel terenul să poată fi luat în proprietate de cei care conduceau orașul Năvodari.
Rețineți că vorbim și despre o arie protejată din punct de vedere avifaunistic. N-a contat nici asta și instituțiile statului care trebuia să îi apere interesul fie dormeau, fie se uitau în altă parte.
Pădurea despre care vorbim apare într-un extras de carte funciară emis de către Oficiul pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța.
Este vorba despre un teren de 24.000 metri pătrați, care are numărul cadastral 115183.
Terenul are o istorie interesantă, demnă de atenția instituțiilor statului.
Pe 25 iunie 2013, Consiliul Local Năvodari aproba, în unanimitate, un proiect de hotărâre inițiat de primarul de atunci, Nicolae Matei, condamnatul penal de mai târziu. Hotărârea prevedea completarea inventarului cu bunurile care aparțin domeniului privat al orașului Năvodari cu trei terenuri. Unul de 25.000 mp, situat în Mamaia Sat, strada M1, cu o valoare de inventar de 17.032 lei, alte două situate pe în zona strada Portului, de 12.854, respectiv 2.178 mp, cu o valoare de inventar de 928.067, respectiv 157.253 lei, conform măsurătorilor. Orașul Năvodari și-a intabulat așadar dreptul de proprietate asupra terenului. E ca și cum voi ați vedea un teren și ați spune „E al meu”, deși este al statului. Vă duceți apoi la Cadastru, ca să-l luați în proprietate. În mod normal, nu treceți de primul funcționar care, când vedere grozăvia, vă dă afară pe ușă sau poate, și mai rău, vă acuză și de niște infracțiuni. În cazul de față însă s-a emis act de proprietate.
În 2016, un act notarial referitor la acest teren este emis de notarul Mariea Săcăleanu, care a mai autentificat, de exemplu, tranzacția prin care firma lui Nicolae Matei, Top Vision, a cumpărat nu teren de aproape 8.000 de mp, de la Consiliul Local, lângă Tabăra Năvodari. S-a înființat cartea funciară a terenului despre care vorbim în acest articol.
În actele OCPI scrie clar că acest teren, care acum 24.000 mp, este compus dintr-o pădure de 10.412 mp și din apă stătătoare de 13.588 mp. Ambele terenuri sunt în intravilan.
Nu este pentru prima dată când orașul Năvodari, condus de Nicolae Matei, a procedat așa. Ba chiar dimpotrivă, este o metodă de lucru care a fost folosită mai bine de un deceniu. De fapt, în Năvodari au apărut, din 1990 până acum, 364,5 ha de teren nou, adică 3.645.000 mp. Primăria și l-a însușit ilegal, prin hotărâri de consiliu adoptate timp de 11 ani. Acum statul român vrea să-și dobândească drepturile, în instanță.
Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin DGFP Galați, a trimis în instanță, într-un dosar pe rol, în februarie 2019. În dosarul deschis de Apele Române, care vrea să-și recupereze bunurile, Ministerul Finanțelor invocă, pe cale de excepție, nelegalitatea mai multor hotărâri de consiliu local al orașului Năvodari din 2003, 2011, 2012 și 2013 prin care „domeniul public al statului român a fost inclus în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public, respectiv privat al orașului Năvodari, prin schimbarea nelegală a regimului juridic și în absența unui act normativ translativ de proprietate“. În acest document oficial, MFP precizează foarte clar: din analiza memoriilor care au însoțit Planurile Urbanistice Generale 1994 și 2002, se reține că anterior anului 1990, teritoriul administrativ al orașului Năvodari cuprindea o suprafață de 6.912,5 hectare, din care suprafața de 400,79 hectare reprezenta suprafața trupului Mamaia Nord. Din raportul Curții de Conturi a României, înregistrat în Năvodari în anul 2017, rezultă că suprafața administrativă a terenurilor de pe raza UAT Năvodari, valabilă la 31 decembrie 2016, este de 7.277 ha, rezultând o extindere a teritorului administrativ al orașului Năvodari cu o suprafață de 364,5 hectare, adică 3.645.000 de metri pătrați.
„Această extindere a suprafeței teritorial-administrativă a orașului Năvodari s-a realizat prin fraudă de la lege, în sensul că extinderea cu 364,85 ha s-a realizat prin însușirea domeniului public al statului“, spun reprezentanții Ministerului Finanțelor. 52,83 ha din această suprafață reprezintă terenul câștigat din lac în perioada 1983 – 1987, prin aportul de pământ rezultat de la lucrările canalului Dunăre-Marea Neagră. 120 ha reprezintă extinderea trupului Mamaia Nord. Un ordin al prefectului din 1991 care aproba PUG-urile a fost revocat, pentru că nu mai corespunde realității din teren. În fine, 185.494 ha reprezintă suprafața terenului câștigat atât din mare, cât și din lacul Siutghiol, prin lucrările de consolidare a malurilor lacului (estic, nordic și vestic), edificate în perioada 2002 – 2018 de către proprietarii terenurilor riverane lacului.
MFP exprimă mai multe certitudini. Prima este că zona de protecție a lacului Siutghiol nu a aparținut decât – în exclusivitate – statului român, fiind un bun imobil de interes public național. A doua certitudine este că lucrările de consolidare a malurilor lacului Siutghiol sunt lucrări de interes public național, fiind edificate pe terenul preexistent al statului român cu scopul stopării fenomenului de eroziune. Prin aceste lucrări hidrotehnice au rezultat suprafețe de teren câștigate din lacul Siutghiol. A treia certitudine este că, la momentul primelor inventarieri ale domeniului public/privat al orașului Năvodari, suprafața totală a zonei de protecție era de 6,426 ha. În 2004 a intrat în vigoare Legea 210, care prevedea diminuarea zonei restrictive de la 15 la 5 metri liniari față de țărm. Legea, însă, spune MFP, nu a avut drept efect și scoaterea din domeniul public al statului român a fâșiei de teren scoasă din regimul restricției de închiriere sau concesionare, întrucât regimul juridic al proprietății publice este reglementat de Legea nr. 213/1998, iar Legea 31/2004 a avut drept obiectiv exclusiv modificarea și completarea Legii apelor nr. 107/1996, nu și a Legii 213/1998. A patra certitudine este că delimitarea zonei de protecție nu se poate face decât de statul român, prin ANAR, iar așa-zisa delimitare realizată de orașul Năvodari s-a realizat cu încălcarea legii, iar suprafețele incluse în inventarul domeniului public/privat al orașului au fost determinate în mod empiric, fără măsurători detaliate.
Vorbim așadar despre sute de hectare, în total, și despre un prejudiciu estimat de 1 miliard de euro. Imens. Vă dați seama câte spitale s-ar putea construi cu acești bani, câte școli?
Procesul e pe rol și sperăm ca instituțiile statului că nu mai închidă ochii, așa cum au făcut-o în ultimii 15 ani, și să facă lumină. Și să găsească vinovații care au permis ca acest lucru să se întâmple. Sunt, cu siguranță, mulți, în multe instituții. La acest moment, lucrurile par însă ca și cum o rețea de criminalitate organizată, o mafie, așa cum am văzut numai în filme, se străduiește din răsputeri să astupe neregulile, nu să scoată adevărul la lumină.
