Povestea celor cinci pâini, a lui Ion Creangă, le dă bătăi de cap copiilor și astăzi.
Am reîntâlnit-o recent, după ce fiul meu s-a confruntat cu ea.
Povestea pe scurt:
Doi oameni pleacă la drum, unul având 2 pâini, celălalt 3 pâini. Când se aşează să le mănânce soseşte un al treilea călător – bineînţeles flămând şi fără mâncare. Rugându-i să mănânce cele cinci pâini împreună în parte dreaptă el le-a promis o despăgubire bănească. Aceştea se învoiesc şi după ce au mâncat pâinile frăţeşte, străinul le dă ca recompensă pentru pâinea mâncată 5 lei.
Cel care avea două pâini spune celui cu trei, că de oarece pâinile au fost mâncate frăţeşte să împartă şi banii frăţeşte, adică în jumătate, câte 2,5 lei. Cel cu trei pâini însă susţinea că lui i se cuvin trei lei şi celuilalt 2, deoarece străinul a mâncat mai mult din pâinile lui, decât din celui cu două. Neînţelegându-se s-au adresat unui arbitru ca să le facă dreptate.
Întrebarea este simplă: ce a decis judecătorul?
PS. Problema a apărut în primul abecedar modern, realizat de Ion Creangă, în 1868.
Cel cu 2 paini trebuia sa accepte cei 2 lei propusi initial pentru ca ar fi iesit in castig, altfel i se cuvine doar 1 leu.