Beția puterii și testul prăjiturii. Cum putem scăpa de tirani

cristian hagi

Oamenii aflați în poziții de putere tind să își supraestimeze virtuțile morale.

Fie că vorbim despre un director care își angajează subalterni, fie despre un politician care își organizează structura de partid, aceștia se înconjoară de prieteni în funcții cheie, prieteni care nu îl vor contrazice și care îi vor permite să acționeze așa cum dorește.

De cele mai multe ori, spun psihologii, rezultatele acestor acțiuni sunt periculoase.

Un experiment devenit clasic, ce demonstrează cele de mai sus, a fost realizat de economistul Vernon Smith și colegii săi. Se numește jocul dictatorului. Este, de fapt, un simplu schimb economic. Unei persoane, „dictatorului”, i se oferă 10 dolari cash. Acesta este rugat să împartă banii cu altă persoană. Deși nu este obligat să împartă – pentru că este într-o poziție de putere pură, poate decide ce să facă, fără consecințe – un număr semnificativ de persoane sunt generoase și oferă 2 dolari sau mai mult unui străin.

Există însă și un caz în care dictatorii nu mai sunt deloc atât de generoși, și anume când sunt izolați din punct de vedere social. Să spunem, de exemplu, că dictatorul și străinul sunt în camere diferite sau că dictatorul va primi asigurări că va rămâne anonim. Mai mult de 60% dintre ei, în aceste condiții, au păstrat toți banii, nu au mai împărțit niciun cent.

Testul prăjiturilor

Un studiu celebru care demonstrează lăcomia celor care se află la putere a fost realizat în urmă cu circa 15 ani. Simplu și revelator. Mai mulți studenți au fost împărțiți în grupe de câte trei persoane și li s-a dat o temă banală, să scrie împreună o lucrare. Doi dintre ei au fost puși să o redacteze, iar cel de-al treilea trebuia să o evalueze și să decidă cum trebuie răsplătit fiecare dintre cei doi studenți. Era, deci, șef, era într-o poziție de putere. La un moment dat, cineva le aduce o farfurie cu patru prăjituri. Fiecare din cei trei mănâncă una. Aproape în majoritatea cazurilor, așa-numitul șef al grupului a mâncat-o pe a patra, deși ar fi putut fie să o lase în farfurie, din curtoazie, fie să o împartă. A mâncat-o pentru că, în calitate de șef, a simțit că i se cuvine, chiar dacă această calitatea era arbitrară și temporară. Dacher Keltner, psihologul care a realizat experimentul, a observat, alături de studenții săi, și altceva: șefii grupurilor aveau tendința să mănânce mai dezordonat, adică să facă firmituri pe haine, să pleoscăie, să mănânce cu gura deschisă.

„Când le dai oamenilor putere, ei, practic, încep să se comporte ca niște proști. Flirtează în mod neadecvat, se îmbracă într-un mod ostentativ și devin în totalitate impulsivi”, spune el.

 

Keltner compară sentimentul de putere cu o boală a creierului, remarcând faptul că oamenii care dispun de multă autoritate au tendința de a se comporta ca niște pacienți neurologici care au probleme cu lobul orbito-frontal, o parte a creierului responsabilă cu empatia și cu luarea deciziilor. Nimeni nu este imun la această beție a puterii.

Detalii puteți afla în clipul de la finalul acestui articol.

Testul literei E

Ajunși în poziții de putere, oamenii fac gesturi necugetate, cum ar fi filtratul cu angajații sau solicitarea de șpagă. De ce? Psihologii spun că una dintre principalele probleme ale autorității este că ne face mai puțin simpatetici față de grijile și emoțiile altora. Și acest lucru este demonstrat de studii. Unul dintre ele, realizat de Adam Galinsky, de la Universitatea Northwestern, arată așa: subiecților li s-a spus să descrie o perioadă în care au simțit că au multă autoritate sau una în care s-au simțit lipsiți de orice putere. Apoi li s-a cerut să deseneze litera E pe frunte. Cei care s-au concentrat la un subiect de autoritate, de putere, au desenat litera către ei. Ceilalți au desenat-o astfel încât să poată fi citită bine de o altă persoană care se uită la ei, arătând astfel că sunt mai dispuși să vadă lucrurile și din perspectiva altora. Dacă vreți așadar să vedeți ce părere au unii oameni despre ei, rugați-i să-și deseneze litera E pe frunte.

Drumul spre ipocrizie

Psihologii spun însă că, în mod evident, nu oricine deține putere devine un tiran imoral. Unii lideri sunt pur și simplu duri, ceea ce nu este neapărat un lucru rău. Important este ca lucrurile să fie ținute în balanță, spune Jonah Lehrer, care a studiat neurologia la Columia University.

Puterea ne poate transforma și în ipocriți. Într-un alt studiu, subiecții au fost, de asemenea, rugați să se concentreze asupra unei situații de putere, respectiv lipsă de putere. Apoi au fost întrebați cum judecă fapta unui individ care a condus prea repede, pentru a ajunge la o întâlnire. Oamenii care s-au gândit la o situație de putere au spus că e mai rău când alții au comis această faptă, decât atunci când ei au comis-o. Cu alte cuvinte, aceștia consideră că ei înșiși au avut un motiv bun pentru a depăși viteza, pentru că aveau lucruri important de făcut – ei fiind, nu-i așa, oameni importanți – în timp ce ceilalți ar trebui să respecte regulile. Nu-i așa că vă vine în minte acum Ilie Năstase?

Remediu pentru paradoxul puterii

Vestea bună este că, în opinia lui Keltner, există un remediu pentru paradoxul puterii, așa cum îl numește el. Vestea proastă: nu este un remediu ușor. Cel mai bun tratament este transparența. Cele mai mari abuzuri de putere pot fi prevenite atunci când oamenii știu că sunt monitorizați, spune Lehrer.

Ce înseamnă acest lucru? Într-o democrație înseamnă separația puterilor în stat și, de ce nu, opresă puternică, un „watchdog”, cum spun americanii, câine de pază al democrației. Într-o societate comercială înseamnă un consiliu director care să-i descurajeze pe oameni să facă lucruri rele.

Într-un partid politic – și aici voiam să ajung – se poate lupta împotriva paradoxului puterii cu oameni care nu se feresc să îi spună liderului că greșește. De fapt, partidele politice, mai ales cele de la noi, sunt cele mai dispuse organizații să accepte autoritarismul sau, dacă vreți, dictatura unui singur individ. Se vede acest lucru în PSD, de exemplu, care i-a dat o carte albă lui Liviu Dragnea, omul care a numit prim-miniștri așa cum a dorit el. Se vede la PNL, unde Orban face plângeri penale împotriva prim-ministrului fără să se consulte cu colegii. Se vede la președintele României, care ne spune că el reprezintă statul.

Puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut. Este rolul nostru, membri de partid sau nu, funcționari, ziariști, muncitori, etc. să nu lăsăm la putere oameni pe care puterea i-a corupt iremediabil. Fiecare cum poate: arătându-le greșelile, criticându-i, trăgându-i de mânecă, fluierându-i pe stadioane și/sau votând pe altcineva.

 

Vă recomandăm și:

Viața în două secunde

Gorilele invizibile din orașul nostru

Oamenii care se dau cu zeamă de lămâie pe față. Îi recunoașteți?

Știți să recunoașteți un politician psihopat? Test

Zen Residence
comprest util asfalt dobrogea



Leave a Reply

Your email address will not be published.

Următorul articol

Acționarii vor putea scoate dividende de patru ori pe an. O reușită a deputatului PSD George Vișan

Fri Jun 15 , 2018
Pe 13 iunie a.c. a fost votată în Camera Deputaților Legea pentru modificarea și completarea Legii contabilității nr 82/1991, modificarea și completarea Legii societăților nr 31/1990, precum și modificarea Legii nr. 1/ 2005 privind organizarea și funcționarea cooperației.Unul dintre inițiatorii propunerii legislative este deputatul PSD Constanța, George-Gabriel Vișan. Acesta susține […]
george visan