Când s-a întors la regretatul Paul Pârvu și i-a spus, apăsat, „Măi, animalule!”, Ion Iliescu nu mai era un om de stat, nu mai era președintele țării, ci se transformase într-un mahalagiu. Instinctele primare au pus stăpânire pe el și au anulat anii de educație și buna cuviință.
Când Traian Băsescu i-a dat un dos de palmă copilului din fața sa, nici măcar bărbat nu mai era, darămite președinte, pentru că într-un copil nu lovești niciodată. Avem cu toții un diavol în noi care uneori îi îndeamnă pe călugări, cum spunea Nikos Kazantzakis, să nu țină post. Alteori ne îndeamnă să dăm un dos de palmă copilului din fața noastră.
Să nu aruncăm cu piatra. Poate nici noi nu suntem mai buni. Stresul, oboseala, poate alte probleme își pun amprenta asupra noastră și, câteodată, răbufnim. Este, cumva, de înțeles – ceea ce nu înseamnă că este și de acceptat.
Foarte greu spre deloc de înțeles este discursul scris în care politicienii își pierd politețea necesară spațiului public și îl murdăresc folosind expresii nelalocul lor.
Am văzut astfel de derapaje la unii parlamentari AUR, de pildă, care și-au permis să jignească, pe grupuri publice, ziariști, de pildă, ca să mă refer numai la breasla din care fac parte. Mărturisesc, nu am pretenții prea mari.
Am văzut însă astfel de derapaje și de la oameni de la care aveam și am în continuare pretenții. Recent, fostul președinte al Consiliului Județean Constanța, Horia Țuțuianu, actual deputat PSD, spunea despre liberali că „s-a încins tărâța în ei”. Este o expresie din argou, de mahala, iar argou înseamnă, conform DEX-ului, „limbaj convențional, folosit mai ales de vagabonzi, răufăcători etc. pentru a nu fi înțeleși de restul societății”.
Un deputat ar trebui să adopte un altfel de limbaj. Mai ales domnul Țuțuianu, căruia nu i se potrivește latura argotică. Mai ales el, care se gândește (susținut de oameni obișnuiți să sprijine candidați) să devină primarul Constanței. Dar nu pentru el trebuie să o facă, ci pentru cei care l-au ales. Oamenii vor să vadă proiecte legislative, că parlamentarul se bate pentru ei, că le schimbă viața în bine. Să iei de două ori cuvântul în aproape doi ani nu e o mare realizare de trecut în CV.
Înțeleg mai greu răbufnirile livrești, pentru că atunci când scrii ai mai mult timp să gândești.
Poate că domnul Țuțuianu are dreptate, pe fond, în mesajul pe care l-a transmis liberalilor. E greu să te concentrezi însă la fond când în urechi îți răsună ecourile limbajului prea frust folosit.
Mi-ar plăcea să îi văd pe politicieni că se duelează în idei, nu în invective, în proiecte, nu în jigniri. Și să văd că atunci când sar calul își cer scuze.
