Mimosa pudica este o plantă deosebită. Carcteristica ei: este foarte sensibilă când este atinsă. Atât de sensibilă încât își închide frunzele atunci când cineva pune degetul pe ele.
Unii dintre politicienii constănțeni se comportă aidoma acestor plante ciudate. Dacă îi lauzi, totul e în regulă, dacă însă vrei să le pui în față probleme, dovezi, hârtii, atunci se retrag. Își închid buzele, cum își închide frunzele mimosa pudica, și nu mai spun nimic. Exemple sunt destule. O să vedeți parlamentari care nu au participat niciodată în emisiuni radio sau tv, politicieni care nu apar decât atunci când vor ei și unde vor ei sau care refuză, care pun condiții pentru a vorbi cu presa.
După părerea mea, oamenii politici ar trebui să fie puțin mai bărbați decât atât, să aibă puțin mai mult curaj. Altfel, lumea își va închipui că au ceva de ascuns. Ceva atât de grav încât nici măcar nu au curajul să dea piept cu jurnaliști care încearcă să-și facă meseria: să slujească interesul public.
Oamenii despre care vorbesc obișnuiesc să plătească însă o anumită parte din presă, care, în virtutea acestui fapt, îngroapă orice critici ar avea la adresa lor. Tot ei sunt cei care reclamă că sunt atacați.
Îmi aduc aminte de sfatul unui fost om de administrație, care spunea că toți cei aleși ar trebui să se întâlnească, la anumite intervale, cel puțin o dată pe an, cu cei care i-au votat.
Domnilor, dacă vă feriți de ziariști, cum veți da ochii cu alegătorii? Cum veți răspunde întrebărilor de care fugiți? Pentru că, la un anumit moment dat, tot va trebui să dați socoteală.
Un editorial de Cristian Hagi
