Prefecții greșesc, românii plătesc. Cum se mută 130.000 de euro din bani publici în buzunare private

Cariera de granit de la Sibioara. În imagine, groapa unde ar trebui să existe, potrivit anumitor „experți”, construcții de tot felul

O decizie recentă a Tribunalului Constanța obligă comisiile de fond funciar ale Prefecturii Constanța și ale Primăriei Lumina la plata, în solidar, a unor daune de 612.430 lei, adică circa 130.000 de euro.

Fericiții câștigători ai acestei decizii clienți ai avocatului Ionel Hașotti, care i-a reprezentant în instanță în celebrul caz al retrocedării carierei de piatră de la Sibioara.

Hotărârea este irevocabilă, așadar ne așteptăm ca, de pe o zi pe alta, Prefectura Constanța și Primăria Lumina să fie somate să plătească sau să fie executate silit. În teorie, se pot reține chiar banii folosiți pentru plata funcționarilor.

Magistrații au decis că suma de 612.430 de lei li se cuvine persoanelor reprezentante de Hașotti pentru că nu au putut să folosească un teren retrocedat în perimetrul de exploatare minieră Sibioara II – Valea cu izvorul. Retrocedarea a fost dispusă în anul 2008, însă cele două comisii de fond funciar au predat efectiv terenul către beneficiari abia în anul 2016. Inițial, suma pe care trebuia să o plătească cele două  comisii era de circa 500.000 de euro, dar instanța a stabilit, ulterior, că fusese umflată artificial și a coborât-o la 130.00 de euro.

Povestea începe în anul 2008, când Tribunalul Constanța a obligat cele două comisii de fond funciar să retrocedeze un teren de 20 de hectare, din satul Sibioara, comuna Lumina, către clienții avocatului Ionel Hașotti. Șase din cele 20 de hectare făceau parte din cariera de piatră Sibioara II – Valea cu Izvorul, exploatată legal, cu licență minieră, de SC Somaco Construct SRL, cea mai valoroasă carieră de granit din Dobrogea. Potrivit legii, terenurile cuprinse în exploatațiile miniere sunt exceptate de la retrocedare.

Carierele sau exploatările miniere active nu fac parte din categoria bunurilor retrocedabile în natură, spune Legea 1/2000. Articolul 4 din lege interzice în mod expres retrocedarea carierelor active.

Iată ce prevede articolul citat: „Pentru terenurile din extravilanul localităților (…) pe care se găsesc instalații hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroameliorații, pe care se desfășoară activități miniere de exploatare sau operațiuni petroliere de dezvoltare-explorare și exploatare, se restituie, în condiţiile legii, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora suprafeţe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale, iar în situaţia în care aceste suprafeţe sunt insuficiente – din domeniul privat al statului, din aceeaşi localitate sau din alte localităţi, acceptate de foştii proprietari. În cazurile în care compensarea nu este posibilă, se vor acorda despăgubiri foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, în condițiile legii“.

Cu toate acestea, terenul care se suprapunea peste cariera Sibioara a fost retrocedat de către instanță, care s-a bazat pe un raport de expertiză întocmit de un expert din Brăila. Fără să ceară detalii de la Cadastru sau ANRM, omul a consemnat în fals că terenul ar fi liber de sarcini în integralitatea sa. S-ar fi dus și la fața locului, unde n-a reușit să observe că exista o carieră de piatră. Am fost și noi acolo, e foarte, foarte greu – dacă nu imposibil  – să nu veți ceva ce se întinde pe atâtea hectare în fața ochilor. Avocatul Ionel Hașotti a preluat raportul acestui ins și a susținut în instanță că nu există dovadă că există o carieră de piatră pe terenul revendicat de clienții săi. La acel moment, reprezentanții firmei care cumpăraseră cariera cu 4 milioane de euro nici măcar au fost citați în proces.

Noii proprietari au cerut sistarea exploatației miniere și demolarea unor construcții din ceea ce era, de fapt, o groapă fără construcții.

În 2013, beneficiarii retrocedării frauduloase au deschis procesul de daune. Cum spuneam, în primă instanță, avocatul Hașotti a cerut daune de aproape jumătate de milion de euro, mai exact 468.833,80 de euro, pentru lipsa de folosință a terenului minier, retrocedat prin fraudă la lege, și a terenului agricol, dar neproductiv.

Expertiza pentru terenul care se suprapune peste cariera de piatră a fost realizată de acest Bacalu, un expert minier din Petroșani. Acesta trebuia să stabilească valoarea de piaţă a redevenței miniere pentru exploatări similare. Filonul de piatră din zonă este însă epuizat din anii 1970, doar o cincime din respectivul teren se mai utilizează în prezent, dar nu este inclusă în planurile viitoare de exploatare, din cauza calității slabe a pietrei. Expertul Bacalu nu analizează în teren situația, unde ar fi observat că nu avem de-a face cu o carieră, ci cu o groapă. Notează însă că redevența minieră se cuvine statului, nu persoanelor fizice. Luând act de aceste mențiuni, judecătoria a obligat Prefectura și Primăria Lumina la plata a 468.000 de euro cu titlu de daune materiale.

Cele două instituții au declarat recurs la Tribunalul Constanța. Prefectura s-a apărat mai mult de ochii lumii, dar Primăria Lumina a invocat argumente concrete și serioase, subliniind și că judecătoria a acordat daune mult mai mari decât se ceruse. Tribunalul Constanța a casat sentința judecătoriei în privința daunelor materiale, în principal pe considerentul că expertiza minieră a fost efectuată în baza unor expertize comparabile din domeniul petrolului și gazelor. Tribunalul a stabilit să se refacă expertizele și a trasat noi obiective.

În mod paradoxal, pentru efectuarea noilor expertize, Tribunalul Constanța i-a desemnat tot pe experții vechi.

Hotărârea de fond a fost pronunțată pe 11 martie 2016, însă a fost comunicată cu mare întârziere părților. Ca urmare, recursul a început abia în ianuarie 2017.

Pe 14 februarie 2017, Tribunalul Constanța a păstrat daunele morale, însă a casat sentința civilă de fond în privința daunelor materiale acordate pentru lipsa de folosință a terenului minier și a celui agricol. Tribunalul a dispus refacerea expertizelor, obligând expertul să se raporteze doar la valorile practicate în privința exploatărilor de piatră. Deși misiunea trebuia să fie mai ușoară, în realitate s-a dovedit mai dificilă. Unul din experții implicați în cauză, care fusese într-un alt proces chiar expert-parte al clienților lui Hașotti, a fost amendat de două ori pentru tergiversare. Din acest motiv, procesul s-a încheiat abia pe 26 iunie 2019, atunci când instanța de recurs a stabilit irevocabil că cele două comisii de fond funciar trebuie să le achite clienților lui Ionel Hașotti daune materiale de 612.430,92 de lei pentru lipsa de folosință a terenului minier și de 7.719,34 de lei pentru lipsa de folosință a terenului agricol.

Se pune întrebarea cine va plăti acești bani. Evident, o vom face noi, cetățenii obișnuiți, nu cei care au greșit flagrant în acest caz.

În acest caz există mai multe persoane care au greșit. De exemplu, comisiile de fond funciar ale Prefecturii Constanța și ale Primăriei Lumina nu au depus niciodată plângeri penale la Parchet. Expertul judiciar nu a răspuns niciodată pentru faptele sale, deși, în alte cazuri similare, experții au fost condamnați la închisoare. Îmi aduc aminte că am fost prezent la conferința de presă în care procurorul Niță a prezentat un alt caz celebru, similar cu acesta, care se referă la retrocedarea terenului situat pe malul lacului Siutghiol, vizavi de centrul comercial Tom-Carrefour. Procurorul Niță a precizat că expertul judiciar a atestat, în baza unei expertize extrajudiciare, că sola A510 situată în comuna Mihail Kogălniceanu este aceeași cu sola A510 situată în Constanța. Cu alte cuvinte, expertul a spus că cele 130 de hectare din Kogălniceanu sunt, de fapt, cele 15 hectare din Constanța. În baza expertizei prezentate judecătorului, Zoea Rădulescu a intrat în posesia celor 19 hectare de teren din Constanța. Mai mult, cei cinci care primiseră suprafața din Constanța au fost expropriați. Judecător în caz a fost Corina Jianu, care ulterior a fost trimisă în judecată pentru că ar fi primit mită un teren de 500 de metri pătrați de la ex-primarul din Năvodari, Nicolae Matei, care a fost condamnat penal și și-a ispășit pedeapsa în închisoare. Parchetul Curții de Apel l-a pus pe acest expert sub acuzare, iar acesta a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare. În plus, terenurile au revenit la proprietarul inițial.

De ce acolo s-a putut și aici nu? Există oare, în cazul carierei de piatră, un interes să nu se poată?

Cazurile seamănă că două picături de apă. Într-unul din el, avem parte de condamnări, în celălalt, de batistă pe țambal. Cine va plăti cei 130.000 de euro? Nouă ni se pare normal să o facă cei care au stat cu mâinile în sân și care nu au luat măsuri când au văzut nenorocirile care se petrec. Ne referim aici mai ales la juriștii Prefecturii Constanța, la subprefecți, dar și la prefecți, de la Eugen Bola la Dumitru Jeacă, prefecți care ar fi trebuit să facă plângere penală în acest caz.

Din informațiile noastre,  într-o ședință care a avut loc în decembrie 2018, la Prefectura Constanței, și la care au participat membrii Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții a Senatului României, aceștia au propus, bazându-se pe faptele constatate, ca prefectura să depună plângere penală, fapt care ar fi dus la suspendarea cauzei având ca obiect obligarea la plata daunelor până la soluționarea plângerii penale. Acest lucru nu s-a întâmplat. Reprezentanții prefecturii ar fi putut să vadă foarte ușor, din hotărârea instanței, că în 2008 cele două doamne reprezentante de domul Hașotti sunt surori. Ele sunt de fapt verișoare. Nefiind surori, ele nu putea fi înscrise pe același titlu. Numai pentru acest lucru se putea depune o plângere penală pentru inducerea în eroare a instanței și pentru fals intelectual. Prefectura a emis însă titlul – de teama unor eventuale cereri de despăgubire – dar l-a atacat la o lună după ce l-a emis. Noaptea minții.

Repetăm: cine va plăti această sumă? Comisiile de fond funciar, din banii noștri, sau oamenii care nu au învederat instanței faptul că pentru terenul acela nu se putea acorda despăgubiri ca pentru un teren cu destinație minieră, câtă vreme a fost retrocedat ca teren agricol? Există vreun ordin de prefect, la nivelul instituției, cum se întâmplă la alte prefecturi, prin care cel care pierde un proces pentru că nu face o apărare corespunzătoare este tras la răspundere? Fără o răspundere reală a funcționarilor publici nu se va putea face dreptate.

E târziu să se facă dreptate în acest caz? Noi spunem că nu. Cei care sunt acum buni de plată ar trebui să caute adevărul și dreptatea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.