Impactul lipsei de apă din sol a fost semnificativ la nivel global, influențând oferta mondială de furaje. La nivelul Uniunii Europene, producția de furaje raportată la cererea locală a scăzut anul trecut, în comparație cu anii precedenți, ca urmare a secetei, conform Comisiei Europene.
În Uniunea Europeană (UE), nivelul acoperirii necesarului din producția locală de furaje a scăzut de la 80% la 77%. Din totalul surselor de proteine utilizate în hrana animalelor, iarba și porumbul de siloz au scăzut ușor, însă rămân cu o pondere importantă, reprezentând 42% din consumul total al UE. Deficitul de furaje înregistrat la nivelul Uniunii Europene a fost acoperit, parțial, prin importuri mai mari de porumb, potrivit Comisiei Europene. În anul comercial 2018/2019, importurile de porumb ale statelor membre UE au fost cu șase milioane de tone mai mari decât în 2017/2018, în condițiile în care exporturile au crescut cu doar 1,5 milioane tone, iar avansul aprovizionărilor din spațiul extracomunitar a continuat și în primele 19 săptămâni din anul comercial curent. În perioada 1 iulie – 10 noiembrie a.c., volumul importurilor de porumb ale UE a depășit cu un milion de tone achizițiile din perioada similară a anului precedent, în vreme ce exporturile au crescut cu 680.000 de tone.
În același timp, oferta totală de furaje pe piața Uniunii Europene s-a redus cu 4%, până la 83 de milioane de tone, adaptându-se la scăderea efectivelor de bovine și de porci.Sursa: Comisia Europeană; Puteți mări imaginea, dând clic pe grafic
Un raport al Comisiei Europene arată că plantele cu cel mai bogat conținut de proteine brute, de peste 15%, sunt: oleaginoasele (semințe de rapiță, de floarea-soarelui și boabe de soia), leguminoasele (fasole, mazăre, linte, lupin etc.) și leguminoasele furajere, în special lucernă și trifoi. Sursa: Comisia Europeană; Puteți mări imaginea, dând clic pe grafic
Uniunea Europeană importă, anual, aproximativ 17 milioane de tone de proteine brute, din care 13 milioane de tone sunt bazate pe soia, în principal, din Brazilia, Argentina și SUA. De asemenea, UE importă aproximativ 1,5 milioane de tone de proteine brute din floarea-soarelui și până la un milion de tone de semințe de rapiță, în mare parte din Ucraina. În anul comercial curent, până la data de 10 noiembrie, Ucraina a acoperit 78% din importurile de rapiță ale Uniunii Europene. Semințele de floarea soarelui au provenit, în special, din Moldova (50%).
UE stimulează producția de plante proteice
Suprafața cultivată cu soia în UE s-a dublat la aproape un milion de hectare din 2013, ca urmare a măsurilor de stimulare a culturilor cuprinse în politica agricolă comună (PAC), iar producția a crescut la 2,8 milioane de tone în 2018 și a avansat ușor în 2019 (de la 1,2 milioane tone în 2013). Principalii producători de soia din Uniunea Europeană sunt Italia, România și Franța.
Politica agricolă comună actuală stimulează producția de plante proteice, inclusiv prin sprijin cuplat, datorită beneficiilor pe care acestea le au asupra mediului, iar măsurile luate au contribuit la o creștere a producției acestor culturi.
În România, dintre fermele mari care activează în domeniul agricol, Agricost Brăila este cea mai activă companie în privința orientării către dezvoltarea culturilor de plante proteice. Cu un plan de investiții de 100 de milioane de euro, Agricost-Al Dahra va avea cinci fabrici de deshidratare a lucernei și va cultiva în Insula Mare a Brăilei 12.500 de hectare cu lucernă, în următorii trei ani. Compania a planificat și cultivarea a 8.000 de hectare cu soia în același orizont de timp. Conform specialiștilor de la Agricost, soia asigură 1,5 tone de proteină brută/hectar, iar lucerna aproximativ 3,5 tone de proteină brută/hectar și necesită tratamente chimice reduse, ceea ce înseamnă că poate fi asimilată cu o cultură bio.
