Rimetea, satul secuilor unde soarele răsare de două ori pe zi

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Dacă ajungeți prin Transilvania și aveți o zi de câștigat, abateți-vă puțin din drumul vostru până în comuna Rimetea din județul Alba (Torockó, în maghiară). Este unul dintre cele mai frumoase sate din Transilvania, situat la poalele munților Trascău, în valea îngustă străjuită de masivul Piatra Secuiului și Vârful Ardașcheia. În 1999, localitatea a fost distinsă cu premiul „Europa Nostra” acordat de Comisia Europeană și concurează pentru a intra pe lista de monumente incluse în patrimoniul UNESCO.

„La noi, aici, se zice că este comuna în care soarele răsare de două ori”, ne spune doamna de la intrarea în Muzeul Etnografic. Ne cheamă în afara muzeului pentru a ne arăta Piatra Secuiului. „Prima dată, soarele răsare de acolo (și arată cu mâna în stânga), apoi intră în spatele muntelui, apoi răsare iar”, ne spune.

Am vorbit mai mult, iar la un moment dat, puțin emoționată, a spus că loc mai frumos pe lume nu există.

„Locuiesc de peste 60 de ani aici, dar nu mă mai satur să privesc muntele. În fiecare zi e altfel. Uneori, e altfel de mai multe ori pe zi”, ne spune.

Din spusele ei reiese o legătură puternică între oameni și pământ și o dragoste la fel de adâncă precum cea dintre părinte și copil. Oamenilor de aici, pământul le-a dat totul și ei îi sunt recunoscători.

Zona este locuită din perioada romană. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, în localitate au fost colonizați mineri de origine austriacă (din zona Eisenwurzen, centrul Austriei de azi) care apoi s-au contopit cu populația maghiară. Cultura și tradițiile s-au îmbinat.

Pâinea de fier

Pământul le-a dat fier, iar oamenii s-au apucat de metalurgie. Produsele lor au ajuns celebre în întreaga Europă. În muzeul etnografic se păstrează o bună parte din ele. Am fost surprins să aflu că, încă de prin 1870, secuii construiau frigărui de fier care aveau un sistem automat de învârtire, pe care frigeau diferite animale. Fierul topit din minereu a fost numit de locuitorii din Rimetea „pâine de fier”. Fierul îi hrănea. Munca nu era însă deloc ușoară.

„Intrarea în mina este atât de periculoasă, că în cazul în care cineva decide să intre va fi foarte recunoscător că a scăpat și a reușit să vadă cerul frumos creat de Dumnezeu”, spunea baronul Bálazs Orbán.

În secolul XX, s-au descoperit zăcăminte mai importante în apropiere, iar mina din Rimetea, care nu mai era profitabilă, a fost închisă. Oamenii s-au răspândit care-ncotro. Acum, în sat au rămas circa 500 de oameni. Tot cam 500 sunt și în celălalt sat care aparține de comună, Colțești. Nu este la fel de spectaculos. Aici stăteau iobagii, iar casele lor sărăcăcioase nu au rezistat timpului. S-au construit unele noi, după aceeași arhitectură. De altfel, sunt sigurele sate secuiești din zonă.

Meșteșugul i-a îmbogățit pe secuii din Rimetea, lucru care se vede și acum pe case. În centrul satului sunt construite case cu pod înalt, ornate după puterea financiară a proprietarului. Toate sunt albe, este un specific al locului. Majoritatea sunt construite în 1870 sau puțin după, dar cea mai veche este din 1668. Una dinte ele, de pildă, se numește casa cu balaur, pentru că pe fațadă este sculptat un diavol. Comuniștii și-au băgat coada și aici. În centru se ridică, urât și ridicol, lângă biserica fortificată, un bloc așa cum construiau aceștia în încercarea de urbanizare forțată. Înainte, acolo era un parc. Hidoșenia arhitecturală nu poate să ascundă sau să știrbească prea mult farmecul locului.

Apropo, în a doua jumătate a secoului XVI, în timpul domniei regelui Ioan Sigismund, Rimetea trece la credința unitariană, fondată de Ferenc Dávid (1510 – 1579), maghiar din Transilvania. Libertatea religioasă a fost confirmată de dieta la Târgu Mureș, în anul 1571. În biserică apare anul 1623, un indiciu despre perioada când a fost construită. A fost renovată complet în 2014.

Scaunele cu cioc, Biblia și țuica

Nu trebuie sunt niciun chip să ratați muzeul etnografic. Aici veți vedea o parte din frumusețea locurilor și a obiceiurilor secuilor din Rimetea. Am fost încântați să admirăm cum își amenajau camerele cele mai bune. Mesele și scaunele sunt pictate cu multă migală și talent. Și, ca să vă faceți o idee despre oameni, vă spune că foloseau scaune pe care le numesc „scaune cu cioc” (deasupra spătarului aveau un fel de cioc). Erau folosite pentru a comunica. Dacă scaunele erau cioc în cioc, însemna că soțul și soția erau în relații bune și musafirii erau bineveniți. Dacă erau spate în spate, era semen de ceartă în familie, iar musafirii, văzând semnul plecau.

„E drept, ne spune gazda noastră din muzeu, uneori erau puse spate în spate și când bărbatul și femeia se înțelegeau, dar nu aveau chef de vizite”.

În aceeași cameră puteți vedea un dulap la fel de frumos ornamentat. Era folosit de secui pentru a ține cele mai de preț lucruri pe care le aveau: Biblia și țuica. Am crezut că e o glumă. Nu e.

Voal cu 50 de grame de aur

O secțiune a muzeului este dedicate portului secuiesc. Un port în care predomină nuanțe de verde, culoare pe care o întâlnești peste tot în zonă. Nu musai de la munte sau brazi, ci de la culoarea steagului unguresc. Îmbrăcăminte locuitorilor este o adevărată operă de artă, în unele cazuri. Al mireselor, de pildă. Numai pentru voal era nevoie de aproape 50 de grame de fir de aur. Pe măsură ce înaintează în vârstă, îmbrăcăminte devine mai simplă. Acum, din păcate, nu mai are cine să creeze haine noi. Familiile nu mai au costume întregi. Când au nevoie de ele, se împrumută unu de la altul. Și au nevoie. De pildă, tinerii de aici trec prin ritualul religios al Confirmării, în prima duminică din iulie, și poartă straie tradiționale.

Tot în muzeu veți vedea cizme de piele fine de căprioară, pe care secuii aceștia, care au și sânge de sași (poate de aici aplecarea spre tehnică și minuțiozitate) le făceau de acum 150 de ani. Sunt cizme pe un singur calapod, deci nu exista una pentru piciorul stâng, una pentru dreptul, dar pielea era fină și, în timp, luat forma piciorului, fiind comode la purtat.

În Rimetea, și înmormântarea este unică. Oamenii se îngroapă în morminte săpate în stâncă, obicei care mai este întâlnit în Sicilia și pe Pământul Sfânt. Groapa este săpată de rude și vecini în semn de cinste și datorie față de cel care pleacă dincolo.

Muzeul din Rimetea, mai vizitat decât marile muzee din Constanța

Anul trecut, muzeul etnografic din Rimetea a fost vizitat de 17.000 de oameni. Trei sferturi sunt din Ungaria, dar au venit și din Australia, America, toată Europa. Cam de peste tot din lume vin, ne spune gazda. Știe exact, pentru că ea taie biletele. Dacă vi se pare puțin, faceți o comparație cu județul Constanța. Muzeul de Artă de aici a avut, în 2019, în toate secțiile sale (inclusiv Muzeul Ion Jalea și muzeul de la Topalu) 10.200 de vizitatori, din care 6.182 de plătitori. Complexul Muzeal Histria, un  loc fabulos, unde puteți vedea vestigii extraordinare ale grecilor din Milet, a avut anul trecut 16.716 de vizitatori, din care numai 284 au fost străini. Edificiul Roman cu Mozaic din Constanța a fost vizitat de 6.507 persoane. Muzeul de Artă din Constanța a obținut în 2019, din vânzarea biletelor, 6.182 lei. În Rimetea, pentru 2 adulți și 2 copii am plătit 12 lei. N-am întrebat cât au încasat în 2019, dar cu siguranță mai mult. Despre Muzeul de Artă Populară din Constanța nu am găsit date publice referitoare la numărul de vizitatori.

De când mineritul a murit, pentru locuitori a urmat o perioadă grea. Acum însă, aici se trăiește din turism. Bărbații mai pleacă la muncă, în Aiud, dar multe familii primesc în casele lor vechi și frumoase turiști. Sunt restaurante în zonă, dar puteți mânca la gazde acasă. „Nouă, secuilor, ne place să mâncăm. Se vede, nu?”, mai spune doamna care ne însoțește, râzând cu poftă de trupul ei care lasă să se vadă gurmandul din interior.

Proprietarii caselor tradiționale primesc și un sprijin financiar, prin proiectul de conservare a clădirilor derulat de Fundația Transylvania Trust a început la inițiativa lui András Román, un cunoscut specialist în conservarea clădirilor istorice, și a fost susținut financiar de consiliul local al Sectorului V din Budapesta. Cam 550 de lei pe an primesc. Nu-i mult, dar nici puțin nu e, spun ei. Din 1996, 130-140 de proprietari de edificii cu valoare patrimonială au beneficiat de ajutor financiar în cazul în care au făcut lucrări de mentenanță fără a altera elemente valoroase din punct de vedere arhitectonic și fără a schimba aspectul urbanistic al localității modificând fațadele edificiilor vechi. De altfel, orice proprietar doritor de a-și restaura proprietatea a fost încurajat să beneficieze de sfaturile specialiștilor fundației înainte de a demara lucrările. Proiectul început în 1996 a fost un succes având în vedere că 97% dintre proprietarii care au beneficiat de ajutor financiar au investit în lucrări de renovare mai mult decât valoarea ajutorului financiar primit.


În articolele de mai jos găsiți alte idei pentru excursii de o zi în care puteți descoperi comorile Dobrogei.

Biserica rupestră din Dumbrăveni, o comoară a Dobrogei. De la loc sfânt la peșteră de tâlhari

Excursie de o zi în Dobrogea: istorie, artă, gastronomie

Comorile Dobrogei: cetatea Histria, lupte de gladiatori și o biserică îngropată. Excursie de o zi FOTO VIDEO

Istoric

  • 106 – 275 d.HR. Încă din perioada romană funcționa un serviciu de pază pe Piatra Secuiului
  • 1241 Invazia mongolă
  • Circa 1300 Minerii germani folosesc ciocanul de fier, alimentându-se cu apă din valea Arieșului
  • 1595 Prima însemnare scrisă despre școala din Rimetea
  • 1704 Rimetea este arsă de generalul austriac Tige
  • 1821 Casa de schimb efectuează tranzacții de circa 1800 grame de aur pe an
  • 1 mai 1870 Casele din centru ard în incendiu. În locul lor sunt construite „casele albe”, care pot fi văzute și acum
  • 1881 Exploatarea fierului încetează, furnalele se opresc
  • 1920 Limba de predare în școli va fi româna
  • 1926 Numele satului este schimbat din Torockó în Rimetea
  • 1938 Este construită biserica ortodoxă
  • 1945 Limba de predare în școli este limba maghiară
  • 1954 Se înființează Muzeul Etnografic
  • 1999 Rimetea este distinsă cu premiul „Europa Nostra” pentru conservarea patrimoniului cultural.

Credit foto: Matca Vision Studio


Articole recente

Constanta-financiara-sigla-jpg
sprijina-jurnalismul-independent

One comment

  • sare in ochi diferenta dintre transilvania si regat Acolo civilizatia a avut teren fertil Cind treci carpatii te izbeste prostia si treaba de mintuiala

Leave a Reply

Your email address will not be published.