„Sunt de doi ani în Anglia și m-au depășit numai 3 mașini. Una era condusă de un român.” De ce românii respectă regulile în străinătate, dar acasă nu?

De câte ori am plecat cu mașina în vestul Europei am remarcat cu toții faptul că imediat ce ieșim din România se conduce altfel.

Când intrăm în Ungaria, se întâmplă parcă un fenomen straniu: șoferii își reamintesc faptul că regulile de circulație trebuie respectate. Viteza maximă nu se depășește, nu se taie linia continuă, nu se claxonează în draci, etc. Nu numai străinii conduc regulamentar, ci și românii care, în țară, sunt zmeii șoselelor. Evident, excepțiile confirmă regula.

Aici, în România, șoselele au devenit un cimitir. Sunt cele mai periculoase din Europa. În 2018, rata medie a mortalității rutiere în Uniunea Europeană a fost de 49 de decese la un milion de locuitori. România se află pe ultimul loc în U.E, cu 96 de decese la un milion de locuitori.

În Islanda, în 2014 au murit numai 4 persoane în accidente auto (detalii AICI). În România, într-un singur accident au murit 10 persoane, pe 5 octombrie, prilej de gâlceavă politică.

Cultură și amenzi

De ce românii respectă regulile în străinătate, dar acasă nu? De ce ne transformăm brusc atunci când trecem granița? De ce murim pe șosele în număr atât de mare?

L-am întrebat un pe un specialist, un om care de câteva decenii este expert în analiza accidentelor aceste lucruri.

Mi-a spus ceva ce m-a mirat: „Din cauza culturii”.

Ce are de-a face cultura cu condusul? Păi are, pentru că și a conduce presupune un gen de cultură, spune el. Apoi mi-a vorbit despre cum, atunci când italienii, de exemplu, îl dădeau pe Dante, noi nici măcar nu vorbeam limba română în biserică. Un popor care are cultură literară își creează și cultură automobilistică. Mă gândeam, când îmi vorbea, dacă un domn în costum, cu papion, care ascultă Bach în mașină, va ieși nervos, înjurând de mamă, dacă cineva îi taie calea. Sau dacă va tăia el calea cuiva.

I-am spus expertului că teoria lui e interesantă, dar parcă ceva nu stă în picioare.

Da, desigur, mai e ceva, mai important, a replicat: amenzile.

În Anglia, îmi spune un prieten care lucrează acolo, aproape toți șoferii respectă regulile.

„Sunt de doi ani aici și am fost depășit numai de trei ori. O dată de vărul meu, tot român. Eu am depășit o singură dată, o bătrână care mergea cu zece mile și s-a urcat la un moment dat pe bordură. Chiar dacă cel din față merge cu viteză mică, de obicei nimeni nu depășește. Și am văzut aici multe mașini foarte puternice”, spune el.

Nu depășește viteza pentru că știe că, dacă o face, plătește. S-a și întâmplat.

„Conduceam într-o localitate în care nu mai fusesem. Am trecut dintr-o zonă în care viteza era de 40 de mile la una în care era de 30 de mile. Nu am văzut semnul. Am fost surprins de o cameră fixă cu 34 de mile la oră. Amenda este de 115 lire”, spune el.

Radarul nu dă avertismente

Radarul nu dă avertismente. Dacă ești la prima abatere și o recunoști, poți face un curs de conducere preventivă, de 4 ore, care te costă până 100 de lire. De la a doua abatere, nu se acceptă nimic altceva decât plata amenzii. Dacă nu plătești într-un anumit termen, riști să ajungi la închisoare.

Șoferii sunt încurajați să meargă cu viteze mai mici. „The speed limit is a limit, not a target”, spun polițiștii englezi. Spoturi care amintesc acest lucru se aud des la radio. De altfel, asta scrie și în Codul Autostrăzilor din Marea Britanie. Așadar, limita de viteză este o limită, nu o țintă. Un concept greu de înțeles pentru noi, șoferii români, care, când ajungem pe autostradă, setăm viteza la 139 de km/oră, pentru că știm noi că radarele au o marjă de eroare.

115 lire e o sumă destul de mare și pentru un englez obișnuit, care câștigă, să zicem, 1500 – 1600 de lire. Cine stă cu chirie și are copii plătește peste 1000 de lire. Deci, o amendă de peste 100 de lire este consistentă. Și vorbim numai despre depășirea cu 4 mile pe oră.

Îmi spunea un prieten care a locuit în Belgia că a depășit viteza de câteva ori, pe drumul spre casă. Nu era absolut nimeni pe drum, nu deranjezi pe nimeni dacă mergi cu peste 50 de kilometri pe oră, nu? După ce a fost surprins de câteva ori de camerele fixe, n-a mai depășit viteza, pentru că, dacă o ținea tot așa, amenzile ar fi depășit venitul lui lunar. Radarele fixe nu permit nicio abatere. 30 de mile scrie, 30 trebuie să ai. Există și radare mobile, apropo.

„Toată lumea respectă regulile. Aici, băutul de sport național. Oricât de beți ar fi, atunci când se urcă în mașină, în spate, își pun centura. Au cumva regulile astea în sânge. Traficul e jos pălăria. Nimeni nu claxonează! Când ajung acasă, nici nu plec bine de pe loc și aud claxoane”, spune constănțeanul care lucrează în Anglia și care nu este mare fan al acestei țări.

Imaginați-vă că tot orașul în care locuiți ar fi împânzit de camere de luat vederi. La fel și toate drumuri naționale și autostrăzile. Și că amenda ar fi fixă: 290 de lei. Fără posibilitatea de a plăti jumătate în 15 zile. 290 de lei pentru fiecare abatere. Câte amenzi vom plăti până nu vom mai depăși viteza? (mă includ în această categorie pentru că și eu, ca majoritatea, depășesc uneori viteza legală).

Nu mai vorbesc de țări ca Elveția, unde amenzile țin cont de venitul contravenienților și pot ajunge, așadar, la sute de mii de euro.

Reguli pentru traiul în comun

Regulile acestea se aplică și în alte privințe, în tot ceea ce privește traiul în comun.

Vreți să-ți montezi un aer condiționat în Germania? Nu e ca la noi, suni la o firmă și gata. Îți trebuie o grămadă de acte, iar germanii consideră normal să fie așa.

Arunci țigara pe jos în Anglia? Primești o amendă de 90 de lire.

Ai scos câinele și nu ai strâns după cel când și-a făcut nevoile? În Paris amenda este de 475 de euro. De câte amenzi credeți că e nevoie pentru a nu mai lăsa rahatul pe jos?

Cum ești prins?

„În oraș patrulează un fel de polițiști. Nu sunt civili, poartă tricouri negre cu carouri pe umăr. Dau amenzi pentru parcările cu plată, dar și pentru gesturi cum ar fi aruncatul țigării. Au și niște camere de luat vederi mici”, spune un român din Anglia. „Nu ai posibilitatea să plătești mai puțin.”

În Londra, citeam zilele trecute, sunt amplasate 400.000 de camere de supraveghere. Dacă arunci o țigară, ai șanse să fii văzut.

În Constanța nu sunt camere de supraveghere. Dacă aruncați o țigară pe jos, există o șansă foarte mare să nu fiți văzut de niciun polițist local. Sau dacă aruncați gunoiul la întâmplare.

Frica și câștigul

„Frica și câștigul sunt cei mai mari motivatori”, spune prietenul meu dintr-o lecție învățată de la un om deștept. Șoferii din vest, în cele din urmă, nu respectă regulile decât pentru că știu că, dacă le încalcă, vor plăti de fiecare dată.

Apropo de viteză, iată câteva lucruri pe care le-am aflat din presa din Anglia, când făceam documentarea pentru acest articol.

• Viteza este unul dintre principalii factori care duc la producerea accidentelor mortale
• Riscul de a murit este de circa 4 ori mai mare când un pieton este lovit la 40 de mile pe oră (64 km/oră) față de 30 de mile pe oră (48 km/oră)
• Dacă șoferii ar încetini, în medie, cu numai 1 km/oră, s-ar putea preveni 1.300 de decese pe șosele în fiecare an (din care 800 pe drumuri rurale, 400 pe drumuri urbane și 80 pe autostradă)
• Bărbații tineri, cu vârste cuprinse între 21 și 29 de ani, prezintă cea mai mare probabilitate de a conduce cu viteză

Trebuie să mai luăm însă în calcul ceva: starea precară a infrastructurii din România. Cu siguranță, dacă am avea mai multe autostrăzi, traficul ar fi mai sigur. Acum, dacă vrei să ajungi din Constanța nu în Arad, ci în Brașov, vei fi atât de stresat de cozile de pe Valea Prahovei, de pildă, încât vei depăși viteza legală în localități, după ce ai stat două ore pe loc. E pe undeva de înțeles.