Acest articol nu este un pamflet, dar nici nu are pretenția unei lecții exhaustive de călătorit. Îl poți citi însă într-o cheie mai practică, pentru că se încadrează la categoria „educativ” , scutindu-te pe tine, cititorule, să faci alegerile neinspirate pe care le-au făcut subsemnații în vacanță.
Am ales să mergem în Corfu după un „research riguros”, căutând cele mai ieftine destinații de vacanță la început de august. Am găsit un last minute încântător, la o agenție despre care nu auzisem în viața mea, și cum zgârcenia bate rațiunea de fiecare dată, am plătit instant și m-am bucurat că am găsit un „chilipir”. Ca să înțelegi, pentru mine definiția unui chilipir este sinonimă cu cea a cuvintelor „ieftin”, „frumos”, „luxos” etc.
Primul sfat: o sa te șocheze ceea ce voi spune, dar uneori agențiile de turism mint! Sau dacă nu mint, au un talent excepțional de a omite detalii astfel încât atunci când ajungi la destinație să nu prea aibă sens multe lucruri… Motiv pentru care este de preferat să verifici unde aterizezi, locația cazării, și în general cam tot ce cumperi, ca să nu te trezești… ei bine, ca să nu te trezești ca noi.
Chilipirul nostru se lăuda cu faptul că se află la zece minute distanță de plajă. Adevărat însă, nu a specificat unitatea de măsura folosită: puteau fi ani lumină, mers, alergat, zburat, teleportat, târât. Noi am observat acest mic detaliu pe măsură ce înaintam în munți. Partea bună însă a fost că avionul și cazarea s-au nimerit a fi pe aceeași insulă. Crede-mă când îți spun, nu se întâmplă de fiecare dată, cel puțin nu mie.
Am ajuns la aeroport, am dat drumul la Google Maps, am văzut că avem cazare în munți, deși noi veniserăm la mare, așadar am bodogănit Maps-ul pentru că nu e în stare să se calibreze cum trebuie, am dojenit tehnologia care lasă de dorit, dar nu ne-am pus o secundă problema că poate Sfântul Google are dreptate și ne-a lucrat diavolul din agenție.
Evident că nu am luat taxiul până la cazare, că tot vă ziceam de zgârcenie, așadar am plecat să explorăm și să căutăm transport. Pe drumul nostru la 45 de grade Celsius, în mijlocul arșiței, am găsit un centru de închiriat scutere. Cereau 80 de euro pe trei zile de închiriat, mie mi s-a părut teribil de scump, așadar am închiriat mai târziu cu 120 de euro pe tot atâtea zile. Cu ocazia asta am câștigat o semi-insolație și am pierdut jumătate de zi. Adevărat chilipir și asta!
- Recomandare: Șapte zile în Lausanne, Elveția FOTO/VIDEO
Acum urmează sfatul numărul 2: Corfu este una dintre cele mai frumoase insule grecești, are un peisaj care îți taie răsuflarea, plaje ascunse, drumuri de coastă extraordinare, așezări absolut fabuloase. Pentru toate acestea cel mai practic este să închiriezi un scuter sau un ATV. Mașina este ok, dar se mișcă destul de greu în aglomerație. Dacă te bazezi pe transportul în comun îți vei petrece vacanța într-o stație, cu ochii goi și urechile pâlnie, așteptând etern un autobuz care vine mereu mai târziu decât devreme…sau nu vine deloc.
Am stabilit de la început că este un articol educativ, în care tu eviți alegeri neinspirate: ei bine, noi am luat autobuzul. Dar cum există un Dumnezeu al proștilor și al bețivilor (și noi nu băusem nimic), am nimerit un autobuz care ne-a dus la vreo 4 kilometri de cazare. Orbecâind după cazare, am urcat pe un deal și am ajuns într-o piațetă absolut minunată, în formă de cerc, parcă pictată într-un tablou dintr-un muzeu: în mijloc trona un copac bătrân, maiestuos, cu crengile mari, ce acoperea întreaga piațetă, pe niște trepte de marmură stăteau la vorbă bătrâni localnici… și în lateralul piațetei era o biserică absolut fabuloasă. Grecii sunt ortodocși, iar din pricina numeroaselor influențe avute de-a lungul timpului (italiene, otomane, austriece), bisericile de aici sunt adevărate opere de artă, revelații pentru cel ce neagă universalitatea lui Dumnezeu.
Acesta a fost unul dintre cele mai spirituale locuri în care eu am intrat vreodată, nu mă așteptam să găsesc ceva atât de magic în insula Corfu, unde lumea vine pentru plajă, distracție și poze de Instagram. Exteriorul bisericii seamănă puțin cu bisericile noastre din Transilvania iar interiorul… Dumnezeule, interiorul! Imaginează-ți un altar tipic venețian, dar cu icoane ortodoxe. Este cu siguranță ceva de neratat. Iar oamenii ce se rugau înăuntru, greci tineri și bătrâni, senini ca zilele de weekend și bronzați ca stâncile de pe coastă. Și de parcă nu mă minunam îndeajuns, de după case, de prin smochini, de pe garduri, apăreau adevărații stăpâni ai locului: unde îți roteai privirea vedeai câte o pisică stând leneșă la umbră, sau torcând pe vreun gard… sau pur și simplu privindu-te cu nemăsurată aroganță în timp ce i se închideau pleoapele cu dezinteres.
După această minune am mers spre cazare, nu mult, vreo 4 kilometri, la 40 de grade Celsius, acompaniați tot de pisici care ne priveau ca pe niște intruși transpirați și un pic dezorientați. Am intrat într-o pădure, soțul mi-a explicat răbdător că de fapt nu suntem la munte, ci din contră, e de fapt depresiune, și intuiam că suntem cazați în partea opusă plajelor pentru că toată lumea mergea într-o direcție, numai noi nu.
Sfatul numărul 3 cred: încearcă pe cât posibil să eviți hotelurile (asta dacă nu mergi la cele de cinci stele, caz în care probabil citești articolul ăsta de milă). Pensiunile sunt mult mai ok pentru că sunt afaceri de familie mare parte, și acordă interes turiștilor, hotelurile sunt cam seci la capitolul ăsta, plus că nu excelează la capitolul curățenie dacă nu plătești extra. Și te-ai cam lămurit cu zgârcenia autorului…
Una peste alta ne-am cazat, am deschis fereastra, am vedere la un pisc îmbrăcat de brazi și alți pomi ce nu prea au ce căuta pe plajă. Soțul îmi critica alegerile făcute, eu i-am reamintit că și el este una dintre ele și în această căldură conjugală se încheie prima zi.
Sfatul numărul patru: pentru că este foarte multă vegetație, sunt țânțari și sunt și rudele nepoliticoase ale albinelor. Normal că m-a mușcat o viespe, bineînțeles că ne-au bâzâit țânțarii până ne-am blindat cu ce trebuia (aici intuiești sfatul deja).
A doua zi după micul dejun ne-am pregătit de drum. Îmi întreb soțul drăgălașă de crema de soare. Ochișorii lui goi au fost răspunsul că nu avem, și cei patru kilometri petrecuți până ne-am luat una au fost de-a dreptul arzători.
Sfatul numărul cinci: SUB NICIO FORMĂ NU UITA CREMA DE PROTECȚIE! Un membru al familiei e ok dacă îl uiți, asta e, se mai întâmplă, dar crema e sfântă!
De asemenea, nu te entuziasma la cremele care au și factor de bronzare. Soarele arde mai ceva ca în partea caldă a Iadului, așadar te bronzezi și pe sub haine! Factorul de bronzare nu face decât să te iubească mai tare soarele, și crede-mă, te iubește cu forța oricum.
Am închiriat scuterul și după un sfert de oră după ce au trecut cele zece minute promise, am ajuns la prima plajă. Am uitat pe loc de soare, cazare, scuter, albine, țânțari: peisajul îți tăia răsuflarea!
Insula Corfu are un relief nebunesc de variat, cu stânci abrupte și plaje superbe, cu păduri întunecoase și sătuce cochete, e o adevărată bijuterie! Aceasta plajă e de fapt un fel de golfuleț, un Paradis înconjurat de stânci și de vegetație, iar pe crestele stâncilor sunt brazi și apa e de culoarea smaraldului. Un loc pe șezlong în Paradis e aproximativ 8 euro, o bere vreo 4 iar un Gyros vreo 6 euro. Insula Corfu are o sumedenie de plaje și locuri de scăldat, nu insist pe ele pentru că este tare frumos să le descoperi singur.
Pentru masa de seară ai o grămadă de opțiuni, de la terase de lux la taverne locale, de la meniuri simandicoase până la un Gyros luat la pachet și mâncat pe malul mării.
În afară de obiectivele instagramabile pe care le găsiți peste tot, nu trebuie să ratezi Vechea Cetate din Corfu, o imensitate care mustește de istorie și în care fiecare piatră vorbește. Trebuie să îți rezervi minimum două ore pentru această vizită, și o poți cupla cu ziua în care vizitezi Corfu Town, un amalgam de clădiri vechi, aglomerație de bazar și mărci de lux. Este o experiență, cine a vizitat Malta și a mers pe străzile înguste din Valeta va avea un sentiment de deja-vu.
Un amănunt foarte interesant pe care l-am aflat acolo este că această insulă, Corfu, a fost unul din locurile preferate de împărăteasa Elisabeta a Austriei (Sissi cum este mai ușor recunoscută). De aceea, alt loc de neratat este Palatul Acheilleion, construit de Sissi și locuit de familia imperială până la asasinarea acesteia. Noi am avut „norocul” de a fi în restaurare palatul, dar am putut vizita grădinile și a meritat cu prisosință drumul. Tot în zona se află și Tronul Kaiserului – Pelekas, un loc ce oferă o priveliște minunată asupra insulei, asta dacă nu ai rău de înălțime. Dacă ai, stai cuminte și te plimbi cu pisicile printre pietre la umbră, aștepți ca soțul să se cațere la punctul de observație, să facă poze și să îți arate și ție…
Această insulă minunată merită explorată pe îndelete, și aici vine cel mai important si ultim sfat pe care ți-l dau: fă-ți o documentare riguroasă de acasă, un traseu, o planificare pe zile, o listă cu obiective pe care vrei să le vezi în ordinea importanței….și concentrează-te mai mult pe trăit vacanța în loc de fotografiat vacanța.
Drum bun!
