SEAS 2022 a însemnat oportunitate, bucurie, educație

După două luni în care iubitorii de spectacole din Constanța au fost răsfățați, SEAS 2022 – Stagiunea Estivală a Artelor Spectacolului – s-a sfârșit. Au fost opt săptămâni pline în care echipa sudată de inimosul director al Teatrului de Stat, Erwin Șimșensohn, a muncit din greu pentru ca fiecare reprezentație să se deruleze la standardele organizatorice cele mai înalte.

Da, echipa a șters scaunele înainte de spectacol, dacă stropii de ploaie răzleți au căzut cu câteva minute înainte de acesta. Echipa organizatorică a primit cu zâmbetul pe buze oaspeții fiecărei seri. Biletele au putut fi procurate cu ușurință, atât fizic, cât și on-line și nu am auzit certuri legate de dublarea locurilor, cum se mai întâmpla pe vremuri… Voluntarii au condus oamenii la locurile lor. Florile pentru actori și diplomele de participare la festival nu au fost uitate în nicio seară.

De ce am început cu aspectele organizatorice? Pentru că, oricât de bun ar fi un spectacol, dacă organizarea nu este în niște parametri firești de mașinărie care să meargă „ca unsă”, spectatorul pornește la drum cu inima nepregătită pentru a recepta frumosul artistic… Deci, felicitări organizatorilor și echipei inimoase strânse în jurul ideii de frumos pentru ca totul să se termine cu bine!

Dar, lăsând la o parte aspectele organizatorice,  nu putem să nu vorbim despre ce reprezintă această stagiune estivală pentru comunitatea noastră.  

Oportunitate

SEAS este o oportunitate de a avea acces la o selecție extraordinară de spectacole foarte diverse (teatru, operetă, improvizație, pantomimă, musical, spectacol folcloric), selecție bazată, de cele mai multe ori, nu pe numele artiștilor, ci pe calitatea actului artistic. Mergem la SEAS nu doar pentru a vedea o vedetă, ci pentru a vedea și ce mai fac ceilalți, pentru a ieși din bula pe care ne-o creăm și în care nu avem alte repere culturale decât cele locale. Astfel, suntem mai împliniți la final când constatăm că există entuziasm, efervescență artistică și în orașe mult mai mici decât Constanța, dar și când putem pune pe picior de egalitate ceea ce se întâmplă în urbea tomitană cu ceea ce se întâmplă în marile orașe ale României. Tot ca oportunitate, la SEAS am cunoscut actori de care nu auzisem niciodată, nefăcând parte din cohorta vedetelor foarte mediatizate sau din vechea generație, și care m-au surprins extrem de plăcut.

Educație

Apoi, SEAS este educație. Aici oamenii învață să se devină spectatori, să respecte actul creator și artistul, să își cultive spiritul critic. Concret, în foarte puține seri am fost deranjați de lumina telefoanelor mobile ale unor spectatori care voiau neapărat să filmeze sau să fotografieze. Și am înțeles chiar și atunci dorința lor de a capta momentul pe retina camerelor; cred că spectatorul constănțean trăiește cu o frică sangvinică de faptul că ceea ce vede este „once in a life time” și că nu va mai avea parte de așa ceva. Este reacția de după mulți ani de „întuneric”, în care cultura abia a respirat în Constanța. Am asistat și am deplâns, de-a lungul vremii, desființarea unor teatre, distrugerea tradiției culturale, așa că ne temem, implicit, că nu vom mai avea prilejul de a fi martorii unor experiențe cathartice la mal de mare. Continuând ideea, în nicio seară nu am fost deranjați de sunetul vreunui telefon mobil. Publicul a devenit mai disciplinat și mai respectuos și ascultă rugămintea de la începutul fiecărui spectacol de a-și închide telefoanele mobile. Mențiune specială: în nicio seară nu am văzut spectatori mâncând!!!  

În sfârșit, legat de educarea spiritului critic al publicului, trebuie spus că da, poate ne ridicăm prea ușor la final în picioare pentru a aplauda (din respect, poate că ar trebui să se întâmple la orice spectacol, mai ales ținând cont la ce temperaturi și la ce procent de umiditate atmosferică au muncit artiștii), dar nu toate spectacolele au fost aplaudate la fel. Diferența a fost făcută de minutele îndelungi și de ovațiile cu care artiștii care au oferit regaluri au fost reținuți pe scenă. Așa că da, constănțenii aplaudă în picioare, dar știu cât și cum să aplaude, în funcție de ceea ce le-a fost oferit, în funcție de raportul dintre propriile așteptări, de propriile criterii axiologice și de materializarea acestora mai mult sau mai puțin inspirată pe scenă.

Bucurie

În final, SEAS este bucurie. Este deopotrivă bucuria spectatorului căruia i se potolește setea de frumos și bucuria artistului care se dăruiește în fiecare secundă petrecută pe scenă. Este bucuria celor cu experiență care dau mai departe din învățătura lor tinerilor voluntari implicați în acest proiect cultural. Este bucuria constănțeanului blazat cultural care vede că, în sfârșit, ceva minunat se întâmplă la Constanța și că  așteptarea de un an îi este răsplătită cu spectacole deosebite. Așadar, SEAS este bucuria speranței renăscute în sufletele celor care își doresc ca Tomisul să palpite (și) de cultură.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Next Post

PSD nu mai vrea să elimine taxa de traversare a podurilor peste Dunăre

mar aug. 30 , 2022
Taxa de la podul de la Cernavodă aduce venituri importante pentru CNAIR, iar eliminarea ei nu poate fi realizată decât dacă banii sunt compensați din altă parte, spune ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu: „Dacă se vine cu compensarea din altă parte acestei sume, nu am niciun fel de problemă”. Ministrul recunoaște […]
sorin-grindeanu-taxa-de-pod

V-ar putea interesa și: