Secretar de stat: oamenii nu își doresc nici locuri de parcare, nici șosele mai late

Statisticile spun că românii iubesc mașinile. Numărul de autoturisme pe cap de locuitor este mai mare în Constanța, de pildă, decât în bogatele orașe elvețiene. Mașinile creează cel puțin două nevoie: cea de șosele și de locuri de parcare. În toate orașele din țară, numărul mare de autovehicule și numărul mic de locuri de parcare înseamnă că spațiile publice, inclusiv trotuare sau spații verzi, sunt ocupate de mașini. Pe cale de consecință, auzim foarte mulți oameni, inclusiv politicieni, care spun că vor mai multe locuri de parcare, șosele mai late.

Experții în mobilitate urbană afirmă că nu aceasta este soluția și că, de fapt, nu asta își doresc oamenii cu adevărat.

Ovidiu Cîmpean este Secretar de Stat în Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, precedent fiind directorul de dezvoltare al Primăriei Cluj-Napoca unde a reușit să atragă investiții majore pentru oraș.  Acesta a tratat subiectul în Urban Talks, o serie de conversații live online despre viitorul orașelor din România, organizată de UrbanizeHUB, asociație dedicată dezvoltării urbane durabile.

„De multe ori am auzit această expresie, că oamenii își doresc mai multe locuri de parcare, benzi mai multe etc. Oamenii de fapt nu își doresc asta. Oamenii își doresc să ajungă repede dintr-un loc în altul, de acasă la serviciu, de acasă la școală, și trebuie să ajungă și confortabil, și sigur. Și atunci, dacă cel mai repede mergi cu mașina, vei folosi acest mijloc de transport. Însă, dacă am investi în transportul public în comun, care să fie curat, să aibă aer condiționat, dar să aibă și benzi dedicate, adică să meargă repede și să fie predictibil, să aibă și o frecvență bună, cu siguranță că oamenii ar alege transportul în comun, fericiți că scapă de bătăile de cap legate de mașină, de plata unui loc de parcare sau de aglomerația din trafic.”, a spus acesta.

Secretatul de stat a vorbit și despre modul cum ne ducem copiii la școală.

„Copilul ți-l lași să meargă la școală dacă are un trotuar lat, dacă nu merg o sută de mii de mașini cu viteză pe acea stradă. Prin urmare, dacă administrațiile locale ar crea culoare pietonale sigure, fără mașini, probabil că mulți părinți și-ar lăsa copiii să meargă pe jos la școală.”

În opinia sa, orașele fac greșeli mari dacă investesc în autostrăzi urbane și pasaje, de pildă (așa cum vrea să facă municipiul Constanța, printr-un proiect propus de Vergil Chițac și susținut cu tărie de PSD, prin vocea consilierului municipal Costin Răsăuțeanu).

„Omul este rațional și el alege acel mijloc de transport care îl duce cel mai repede, cel mai confortabil, cel mai sigur dintr-un punct în altul în oraș. Noi trebuie doar să înțelegem că nu putem să facem acest lucru, să mergem și confortabil, și sigur, și repede toți cu mașina în același timp. De acest lucru și-au dat seama și alții, mai repede decât noi, și au creat aceste concepte, aceste regândiri ale spațiului public. Foarte multe orașe și-au dat seama de greșeala enormă pe care au făcut-o construind autostrăzi urbane, pasaje supraterane, subterane, infrastructură foarte scumpă, dar care nu aduce o soluție, de fapt, ci aduce mai multe probleme în trafic și în mobilitatea urbană, nemaivorbind de efectele adverse: mai puțin spațiu public pentru socializare, pentru practicarea sportului în aer liber, pentru alergare, pentru activități culturale. În anii 60 – 70, când în Copenhaga începea să se înțeleagă acest lucru și să se ia măsuri pentru creșterea suprafeței pietonale, lărgirea trotuarelor și nu a benzilor pentru mașini, erau proteste și cetățenii spuneau că „nu suntem ca în Italia să ne bem cafeaua pe trotuare. La ce ne trebuie trotuare late, pentru că noi nu avem vreme așa de bună?” Dacă în Copenhaga se circulă mult pe jos, unde vremea nu este atât de bună ca în România, gândiți-vă, dacă am aplica și noi aceleași tipuri de măsuri de mobilitate sustenabilă, până la urmă cetățenii ar fi mai fericiți”, a declarat Ovidiu Cîmpean.

În multe țări din Europa, de pildă, dezvolatorilor li se impun acum un număr maxim de locuri de parcare, nu unul minim, ca în România.

Acesta a subliniat că orașele se află într-o competiție pentru resursa umană, iar soluția pentru o atrage este de a oferi infrastructură publică de calitate.

„În acest moment, competiția între orașe este o competiție pentru oameni, pentru resursa umană. Oamenii vor alege să locuiască în acele orașe dacă au calitatea vieții, adică dacă au infrastructură publică de calitate (școli, spitale, mobilitate durabilă și facilă, spații verzi, locuri de petrece a timpului liber, să aibă unde să practice sport). Acesta este viitorul orașelor. Acele orașe care vor reuși să asigure o astfel de calitate a vieții vor fi orașe magnet, atractive, iar businessul va urma resursa umană și oamenii”, a mai spus Ovidiu Cîmpean.

Exemplul Copenhaga

Multe orașe s-au lovit, în urmă cu mai multe decenii, de problemele cu care Constanța de-abia acum începe să se lovească. În Copenhaga, de pildă, de prin 1950 oamenii începuseră să devină din ce în ce mai bogați și tot mai mulți danezi își cumpărau mașini. Arhitecții urbani construiau orașe pentru mașini, gândindu-se că viitorul va aparține acestora. Punctul de cotitură, în Danemarca, nu a fost neapărat traficul intens, ci criza petrolului din 1970, care i-a făcut pe oameni să-și reconsidere opțiunile.Așa se face că, de la începutul anilor 70, în Copenhaga a fost introdusă „Duminica fără mașini”, iar Strøget, principala arteră comercială din oraș, a devenit pietonală din 1962. Iată cum arată strada:

„Au fost proteste care cereau să se interzică circulația pe toate străzile”, notează site-ul denmark.dk.

Asta e deosebirea dintre ei și noi. În Copenhaga s-a adoptat rapid mersul pe bicicletă, care a ajuns aproape un cult. Statisticile sunt spectaculoase și pare că vin de pe altă planetă pentru noi, românii. Iată câteva dintre ele:

• De 35 de ori în jurul pământului: atât pedalează locuitorii din Copenhaga în fiecare zi;
• 32% din cumpărăturile din supermarketuri sau din magazine aflate pe artere comerciale se realizează cu bicicleta;
• 4 danezi din 10 dețin o mașină;
• 9 danezi din 10 dețin o bicicletă;
• 26% din familiile din Copenhaga care au 2 copii au o bicicletă cu cărucior pentru copii;
• 75% din traficul pe bicicletă continuă și pe timpul iernii;
• 3 km pe zi pedalează, în medie, fiecare danez;
• 1,6 km pe zi pedalează, în medie, fiecare danez 49% din copiii între 11 și 15 ani se duc la școală cu bicicleta.