Am auzit cu toții expresia „Banii nu au miros”. Expresia în original este, în latină, „Pecunia non olet” și provine din perioada împăratului Vespasian.
Vespasian (69–79 d.H.) a venit la conducerea imperiului după Nero, cel care l-a adus în pragul falimentului. A reorganizat finanțele și armata și a restabilit securitatea imperiului, dar avea nevoie de bani. Pe lângă reforme importante, a introdus o taxă asupra colectării urinei din toaletele publice şi din canalizarea Romei. Persoanele sărace nu foloseau sistemul de canalizare al oraşului, depozitând urina în oale pe care ulterior le deşertau în haznale. Vespasian a dispus construirea peste tot în Roma de urinatorii publice, rezolvând atât o problemă de igienă, dar şi una de buget, pentru că în acest fel se colectau foarte mulţi bani la stat. Latrinele supraviețuiesc și acum în Roma. Oamenii își făceau nevoile și stăteau de vorbă, făceau politică, nefiind separați cu nimic.
Și întreprinzătorii care foloseau urina în diferite scopuri, precum tăbăcirea blănurilor şi pieilor de oaie sau chiar la spălarea rufelor erau obligaţi să plătească taxă pentru urina achiziţionată.
Taxa a stârnit revolta senatorilor, care îl ridiculizau pe Vespasian că scoate bani din ceva atât de murdar. Și Titus, fiul său, i-a reproșat acestuia că obține bani dintr-un lucru atât de murdar.
Împăratul a luat o monedă de aur și i-a dat-o fiului să o miroasă, rugându-l să spună ce simte. Evident, acesta i-a spus că nu miroase a nimic. Era o monedă provenită din taxa pe urină. „Pecunia non olet”, adică „Banii nu au miros”, i-a spus Vespasian fiului său. Și vorbele sale au devenit nemuritoare.
În română avem chiar un cuvânt, „vespasiană”, care desemnează o toaletă publică pentru bărbați.
Și totuși, chiar dacă nu au miros fizic, banii au miros. Când faci compromisuri, banii încep să aibă miros. Când iei șpagă, când îți minți clienții, fanii, cititorii, când condiționezi un act medical de primirea unor bancnote, când lauzi un primar sau un președinte de consiliul județean, deși știi că nu sunt ce trebuie să fie, în aceste cazuri banii au miros. Un miros mai stătut ca urina din vremea lui Vespasian.
V-ar putea interesa și: Muzeul Băncii Naționale a României, un loc fascinant
