Socialismul de caviar. PSD și cazul Eforie

Francezii au inventat o expresie, prin anii 80, pentru a descrie o stare de fapt. Expresia este „socialism de caviar” și starea de fapt se referă la persoanele care trăiesc în deplină contradicție cu valorile socialiste. Expresia implică, desigur, un anumit grad de ipocrizie: spui că ești de stânga, că îți pasă de cei sărmani (și poate chiar îți pasă), dar ești un om de afaceri foarte bogat. Englezii au altă expresie pentru a desemna același lucru: „champagne socialist”, aducând laolaltă socialismul și șampania. Noi, în România, am putea folosi – și nu am greși deloc – termenul „socialism de milionar”, pentru că mulți reprezentanți ai acestui curent politic de stânga sunt, de fapt, milionari în euro.

Mi-a atras atenția acest concept când am văzut, pe Facebook, lansarea candidatului PSD pentru Primăria Eforie. Este vorba despre Virginia Uzun, fostă șefă a SPIT Constanța de pe vremea când orașul și județul erau conduse cu mână de fier de Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu, sub privirile lui Sorin Strutinsky – celebra tripletă în timpul căreia Constanța a fost depășită economic de foarte multe orașe (acum suntem pe locul 19 în ceea ce privește salariul mediu), tripletă care a fost condamnată la aproape patru decenii de închisoare.

„Candidez la funcția de primar al orașului nostru pentru că Eforie are nevoie de un primar de stânga, cu aplecare spre nevoile cetățeanului.”, spune Virginia Uzun.

Alături de ea, încuviințându-i spusele, au stat Felix Stroe, președintele PSD Constanța, și Tit Liviu Brăiloiu, parlamentar PSD de Constanța. Doi socialiști care au strâns o avere la care un om obișnuit nici măcar nu visează în zece vieți. Felix Stroe avea, potrivit declarației de avere din 2018, nu mai puțin de 13 terenuri, trei case și un apartament, acțiuni la 11 societăți, împrumuturi de 300.000 de lei acordate unei persoane fizice. Potrivit Confidas.ro, cifra de afaceri a firmelor din care face parte a fost anul trecut de 317.731.664 lei. Asta înseamnă peste 870.000 de lei pe zi, 36.270 de lei pe oră sau, dacă vreți, 604 lei pe minut.

Credeți că asta înseamnă mult? Stați să ajungem la controversatul senator PSD de Constanța Tit Brăiloiu. Acesta deține trei terenuri în Eforie Nord, trei apartamente în localitate și o casă. Are ceasuri în valoare de 300.000 de euro și bijuterii din aur și pietre prețioase în valoare de 80.000 de euro. Declarația de avere nu a avut atâtea spații disponibile pentru a-și trece conturile bancare. Se remarcă unul în care a agonisit peste un milion de euro. Este acționar în patru firme și a acordat împrumuturi în nume personal de 450.000 de euro și peste 2,7 milioane lei. Numai complexul Palas-Pelican pe care îl deține i-a adus un profit de 1.301.401 lei în 2018, potrivit Ministerului de Finanțe.

Problema nu este că acești oameni au făcut o avere impresionantă. Ba dimpotrivă, e foarte bine că avem oameni bogați, cu averi făcute cinstit, pentru că un stat bogat și o economie capitalistă au nevoie de astfel de investitori.

Criteriul cel mai frecvent utilizat pentru a distinge stânga de dreapta îl constituie – după Norberto Bobbio, filosof italian al dreptului și științelor politice și un istoric al gândirii politice, decedat în 2004 – atașamentul la idealul egalității între oameni. Omul de stânga e egalitarist, adică e convins că cea mai mare parte a inegalităților care îl indignează sunt sociale și, deci, eliminabile.

Este, trebuie să recunoașteți, o contradicție între averile colosale și acest egalitarism clamat de stânga. Politicienii români au perfecționat conceptul de „socialism de caviar”. Vă amintiți cum se pupa Radu Mazăre cu toți sărmani, dar el trăia în lux? Ați văzut casa lui Liviu Dragnea? Și exemplele pot continua. Culmea, dacă ne uităm la liderii de dreapta din Constanța, nu sunt nici pe departe la fel de bogați.

Aceste aspecte ideologice sunt importante pentru că se traduc și în idei administrative care pot fi greșite, pentru că ideologia este înțeleasă greșit. De pildă, spune doamna Uzun că primăria trebuie să construiască parcări supraetajate și că „este firesc ca locuitorii orașului să beneficieze gratuit de aceste parcări, precum și de celelalte locuri de parcare existente, iar turiștii să plătească”. Dacă se uită la colegii săi de partid, de la PSD Constanța, adică la echipa Făgădău – Babu – Răsăuțeanu, o să vadă că au făcut exact invers: nu au construit parcări și au taxat locurile de parcare pentru toată lumea, inclusiv pentru locuitori. Apropo, spunea recent viceprimarul Constanței că Uniunea Europeană nu alocă bani pentru construirea de parcări, deci trebuie făcute din fonduri proprii.

Politica de stânga nu înseamnă (sau nu ar trebui să însemne) populism. Un cancer cu putere mai distructivă pentru societate decât populismul rar întâlnim.